25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
23.02.2023
Doamna arhitect Mihaela Arsene ne-a părăsit!
Prieten și colaborator drag al fundației, a coordonat de la fața locului mai multe etape ale reparațiilor la structura de lemn a Bisericii de lemn de la Urși. Experiența îndelungată acumulată la Muzeul Satului din București, unde a lucrat, a folosit-o atât pentru proiectul de restaurare al bisericii, cât și pentru a transmite cunoștințe practice tinerilor studenți și arhitecți voluntari din cadrul proiectului.
Călător pasionat prin meleaguri şi culturi îndepărtate, dedicată arhitecturii și tehnicilor tradiționale, doamna Arsene va rămâne o figură luminoasă şi energică în memoria tuturor celor ce au cunoscut-o.
Păstrăm cu drag amintirea ultimei întâlniri avută pentru realizarea filmului de promovare a Bisericii de Lemn de la Urşi, realizat în luna mai 2021 de către Alin Iacob. Vă punem la dispoziţie filmul brut cu interviul doamnei Arsene.
Vila Golescu, studiu de caz la Conferinţa Internaţională Artefacta din Turku, Finlanda
Povestea restaurării și activării ansamblului Golescu, vilă și parc dendrologic, întrețesută cu obiecte, oameni, biodiversitate, procese de design și meșteșug a călătorit științific în Finlanda la Universitatea din Turku. Mirela Duculescu, lector dr. la Universitatea Națională de Arte din București, a utilizat ansamblul monument istoric ca studiu de caz pentru a cerceta felul în care agentivitatea obiectelor contribuie inovativ la conservarea patrimoniului cultural. Colega noastră a prezentat la 16.02.2023 comunicarea științifică “Activating Agency. Object design and craftsmanship in relation to artefacts and architectural heritage, Villa Golescu (1910) and Honest Goods Collection (2016-2022), Romania”, în cadrul The 3rd International Artefacta Conference: Agency (16-17 februarie 2023, Universitatea din Turku).
Alături de Mirela s-a aflat Machidon Andreea-Daniela, coordonatoarea echipei de design pentru colecția Honest Goods.
Foto: Andreea Machidon
Autor Ruxandra Sacaliş/ Editor Mirela Duculescu/ Design grafic Mona Petre
Publicația gândită ca un ghid-rețetar concentrează informații utile, teoretice și practice, despre materiale, ingrediente, rețete, tehnici de finisare, texturi decorative, unelte de lucru și degradări des întâlnite la clădirile moderniste din București. El este destinat unei utilizări practice şi își propune să fie un instrument de conștientizare de către publicul larg și specialiștii în domeniu în legătură cu semnificația culturală și istorică a tencuielilor interbelice.
În cadrul proiectului „Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere”, pentru a realiza un studiu care să fie relevant şi util la nivelul ţării, în rândul arhitecţilor şi constructorilor care se ocupă de repararea, refacerea şi restaurarea clădirilor istorice, Pro Patrimonio îşi exprimă intenţia şi nevoia de colaborare cu trei categorii mari de organizaţii:
1 Pro Patrimonio îşi rezervă dreptul să aleagă din sfera largă de degradări doar câteva care vor fi investigate ca cel mai des şi grav întâlnite.
Pentru a uşura strângerea acestor date vă rugăm să completaţi acest Google Form sau să trimiteţi un email la adresa propatrimonio.romania@gmail.com până pe 28 februarie 2023.
„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” este un proiect realizat de Fundaţia Pro Patrimonio, susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.
Proiect 2019 „Texturi uitate: Bucureștiul interbelic”
SOS patrimoniul. Intervenții civice
În urmă cu un an, pe data de 9 decembrie 2021, Direcția Județeană pentru Cultură (D.J.C.) Prahova declanșa – conform atribuțiilor proprii și în baza legislației în domeniu – procedura de clasare în Lista Monumentelor Istorice a obiectivului „Rafinăria Steaua Română” din municipiul Câmpina. Acesta reprezintă un ansamblu de valoare istorică națională, rămas până azi mărturia cea mai palpabilă a rolului important jucat de Societatea „Steaua Română” în dezvoltarea României, în prima jumătate a secolului trecut – în fapt, rafinăria de la Câmpina este cel mai grăitor martor al anilor de glorie a petrolului românesc.
Pentru a impulsiona demersurile oficiale de inventariere şi evaluare a patrimoniului mobil şi imobil din rafinarie a fost trimisă o Scrisoare Deschisă, iniţiată de domnul Mădălin-Cristian Focșa.
Cercetarea făcută duce la concluzia că rafinaria de la Campina este ca un fel de Roşie Montana a Munteniei, fiind unicat cel puţin pe plan european – nicăieri nu se mai păstrează o rafinarie cu componente din fiecare deceniu al secolului XX. Ea poate deveni o emblemă, o carte de vizită a industriei mondiale de prelucrare a petrolului.
44 de fise analitice de inventariere sunt completate benevol şi puse la dispoziţie de Mădălin-Cristian Focșa, în calitate de master în istorie (specializarea patrimoniu cultural) și din postura singurului autor ce a publicat deja un articol științific despre valoarea cultural-istorică a rafinăriei de la Câmpina 1.
Acest demers în vederea cercetării și evaluării rafinăriei este susținut de următorii experți/specialiști atestați MC: arh. Șerban Sturdza (președinte Pro Patrimonio, membru coresp. al Academiei), dr.arh. Ruxandra Nemțeanu, arh. Irina Popescu-Criveanu și dr.arh. Toader Popescu. De asemenea susțin demersul și conf.univ.dr. Florentina Nițu (decanul Facultății de Istorie – Univ. din București), prof.univ.dr.arh. Ana-Maria Zahariade (UAUIM), conf.univ.dr.geogr. Bogdan Suditu (coordonator „Strategia Națională de Protejare a Monumentelor Istorice”), prof.univ.dr. Gheorghe Calcan (UPG Ploiești), dr.cercet.muzeogr. Emilia Iancu (Ploiești), dr.ist. Dorin Stănescu (Ploiești), dr.ist. Andrei-Răzvan Voinea, exp.cons.tehn.muzeogr. Olimpia Andrei (Mz.Naț.Tehnic), Ana Rubeli (președinte As. Culturală „Aici A Stat”), jurnalist Liviu Mihaiu (dir.ed. „Radio Guerilla”), arh. Ștefana Pascu-Nica, ing. Matei Sumbasacu.
Foto: Cea mai veche imagine cunoscuta cu Rafinaria din anul constructiei 1897. Sursa: Petroblog
Citeşte şi:
Vizite pentru public la Rafinăria Steaua Română din Câmpina
1Mădălin-Cristian Focșa: Rafinăria „Steaua Română”, peisaj industrial unicat, în „Anuar – Societatea de Științe Istorice din România, filiala Câmpina”, nr.12 (2021), p.246-265.
17.11.2022
S-au anunţat câștigătorii Burselor și rezidențelor Cărturești. Este al treilea an în care care proiectul Burselor și rezidențelor Cărturești funcţionează în trio: Fundaţia Cărtureşti – Fundaţia Pro Patrimonio – Asociaţia Maria. Parteneriatul oferă scriitorilor români un spaţii plăcute, dedicate, în care timp de o lună aceştia pot sta să creeze departe de agitaţia zilnică. Reacţiile până acum au fost excelente, Vila Golescu i-a găzduit în 2021 pe Ștefania Mihalache şi pe Andrei Dósa pe iar anul acesta pe Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski. Anul acesta avut loc şi un foarte bine primit eveniment local în Câmpulung numit Lecturi în rezidenţă.
Anul acesta au fost 186 de înscrieri (cel mai mare număr de până acum) pentru cele 6 burse și rezidențe puse la dispoziție la ediția a 3-a.
Juriul a hotărât ca la ediția aceasta să nu acorde bursa pentru eseu, din pricina numărului mic de înscrieri și a faptului că proiectele propuse nu îndeplineau calitățile necesare. Astfel că bursa pentru eseu a luat anul acesta forma unei a doua burse speciale, destinate unui autor nedebutat.
Așadar, câștigătorii ediției a 3-a sunt:
Poezie: Teodora Coman
Proză scurtă: Iulian Popa
Roman: Diana Bădica
Bursa pentru scriitori basarabeni: Emanuela Iurkin
Bursă specială a juriului: Sebastian Sifft (roman)
Bursa specială dedicată unui autor nedebutat: Ana Alexandrescu (proză scurtă)
La fel ca la ediția precedentă, juriul a alcătuit și o listă de așteptare, în eventualitatea în care unul dintre scriitori este nevoit să se retragă.
Poezie: Robert Gabriel Elekes
Proză scurtă: Irina Georgescu Groza
Roman: Ana Maria Sandu
Bursa pentru scriitori basarabeni: Victor Țvetov
Bursa specială a juriului: Adina Popescu (roman)
Bursa specială dedicată unui autor nedebutat: Rucsandra Pop (roman)
Juriul a fost alcătuit din: Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Alina Purcaru (scriitoare și jurnalistă), Alina Aviana (redactor, membru în departamentul de comunicare Cărturești), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Mircea Pricăjan (scriitor, traducător, redactor-șef Revista de cultură Familia).
Le mulțumim tuturor scriitorilor pentru încredere, juriului pentru lectura și grija cu care a citit textele și mulțumiri speciale cititorilor care susțin an de an proiectul prin campania #CititoriPentruScriitori
Numărul mare de înscrieri înregistrat an de an arată câtă nevoie există de asemenea programe de sprijin pentru scriitori, de a le oferi spațiul și contextul potrivit pentru scris.
Deși de obicei reușesc să scriu în orice condiții, de data asta simt nevoia acelui lux de care vorbea și Virginia Wolf, fiindcă niciodată nu am avut ,,o cameră numai a mea” și niciodată nu am îndrăznit să aplic pentru obținerea unei rezidențe de scriere. Cred că va fi o experiență indimenticabilă pentru orice beneficiar/ beneficiară și, mai ales, profitabilă din punctul de vedere al creației. – Teodora Coman
Rezidenţa mi-ar oferi spaţiul şi timpul necesar pentru a putea finaliza volumul, departe de agitaţia cotidiană. Cred că acest spaţiu şi timp decupate din fluxul alert şi complicat al vieţii cotidiene sunt esenţiale pentru ca volumul meu să îşi atingă potenţialul maxim. – Cristina Ispas
Indiferent că voi câștiga sau nu una dintre bursele oferite de dumneavoastră, gestul Fundației Cărturești este unul meritoriu, care merită aprecierea celor ca mine, oamenii care ne chinuim să scriem într-o țară în care, din păcate, nu se poate trăi din scris… – Marius Albert Neguț
Cum e să scrii fără să te uiți la ceas, fără să-ți sune alarma telefonului pentru treburile casnice? Cum ar fi să scrii zile întregi fără să culpabilizez? S-ar schimba oare scrisul? Valoarea lui? Cine va avea de câștigat? Autorul? Cititorul? Literatura? – Lilia Calancea
***
Bursele de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria & Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.
***
Asociația Maria (Țibănești) este o organizație non-profit înființată în anul 2000. Președintele organizației este arhitectul Șerban Sturdza. Acțiunile Asociației Maria se desfășoară în comuna Țibănești, județul Iași.
Din 2006, la conacul Petre P. Carp din Țibănești se organizează un program cultural intitulat Batem fierul la conac! Programul include o serie de workshopuri de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale și este coordonat de Asociația Maria în parteneriat cu Fundația Pro Patrimonio. Toate activităţile grupate în jurul conacului P.P. Carp constituie o şcoală de meşteşuguri, destinată în primul rând sătenilor din zona Ţibăneştiului, dar şi tuturor celor care conştientizează valoarea patrimoniului cultural şi nevoia de a-l transmite urmaşilor. Ansamblul istoric de importanță națională Petre P. Carp din Țibănești este compus din conac, biserică, mausoleu și clădirea anexă.
Fundația Pro Patrimonio este o organizaţie neguvernamentală nonprofit internaţională, cu filiale în România (București), Marea Britanie și Franţa. Înființată în anul 2000, fundația derulează o serie de proiecte care au ca misiune principală conservarea, salvarea și reactivarea patrimoniului cultural, cu precădere arhitectural. Acțiunile se concentrează pe proiecte practice de protejare și reabilitare a patrimoniului, precum și pe implicarea și conștientizarea de către comunități a propriei identități, a memoriei și valorii moștenirii culturale.
Vila Golescu, situată în Câmpulung Muscel la picioarele Carpaților, este un ansamblu arhitectural și peisager unic prin diversitatea elementelor care se găsesc aici. Această reședință încântătoare a fost construită în 1910 și este un exemplu reușit al stilului neoromânesc, cu ancadramentele de ferestre din piatră de Albești, un foișor bine proporționat și arcade armonioase, simplu decorate. Vila este folosită şi ca spațiu de evenimente culturale, seminarii, lecturi sau lansări.
Citeşte şi:
L’Atelier Au Son. Rezidenţe de mediu la Vila Golescu
Lecturi în rezidenţă – 25 martie la Vila Golescu
Accelerator de rezidențe creative
REZIDENŢE GOLESCU: Al doilea an al Burselor Cărtureşti
REZIDENŢE GOLESCU: Prima ediţie Bursele Cărtureşti, 2020-2021
Timp de câteva weekenduri, Vila Golescu de la Câmpulung a fost gazda unor rezidenţe creative pentru liceenii din oraş.
L’Atelier Au Son organizat de jurnalistul francez naturalizat deja în România, Benjamin Ribout, și-a înființat studioul în vilă lucrând cu nouă liceeni. Două luni aceştia au fost mentoraţi şi și-au lucrat până în cele mai mici detalii proiectele de podcast. Tematicile abordate : cetățenie, mediu, întrebări despre viitorul lor dar și viitorul orașului lor. Toate au fost produse în limba franceză.
Proiectul a fost realizat cu sprijinului OIF (Organizația Internațională a Francofoniei).
Aşteptăm cu mare curiozitate să descoperim o nouă faţetă a oraşului Câmpulung Muscel şi prin sensibilitatea acestor tineri transpusă în podcasturile care vor fi în curând publice!
Citeşte şi:
Rezultatele Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția 3
Lecturi în rezidenţă – 25 martie la Vila Golescu
Accelerator de rezidențe creative
REZIDENŢE GOLESCU: Al doilea an al Burselor Cărtureşti
REZIDENŢE GOLESCU: Prima ediţie Bursele Cărtureşti, 2020-2021
Din 2018 a fost demarată restaurarea constantă, pas cu pas, a Conacului Neamţu din Olari. Aflat pe parcursul procesului de restaurare, conacul este un punct important pentru comunitatea locală. Pornit din 2021 împreună cu UiPath Foundation a fost creat „Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” dedicat acestui loc. La fel ca în toate celelalte intervenţii realizate de Pro Patrimonio restaurarea, şantierul şi toate încercările de activare, educare şi coagulare a comunităţii locale sunt procese deschise, publice.
După finalizarea restaurării fațadelor produsă în 2022, anul acesta ne concentrăm eforturile să realizăm reparaţiile şi refacerea finisajelor din spaţiile interioare ale etajului conacului.
Astfel, s-a început lucrul la tavane, unde conacul păstra în mare majoritate doar grinzile din structura acoperișului. Sunt şi câteva excepții: în camera dinspre fațada principală s-a păstrat mare parte din tavanul boltit, iar în loggia de pe latura de nord-vest s-au păstrat fragmente din lambriul de lemn care îmbrăca tavanul.
În prezent s-a refăcut substructura din lați de lemn pentru tencuielile de la tavan și se așează primul strat de vată minerală din pod. Folosim materiale moderne (vată minerală bazaltică, sponsorizată cu generozitate de către Rockwool România, mulţumim!) pentru a nu aduce greutate suplimentară structurii existente și pentru a mări confortul interior al etajului, limitând pierderile de căldură în perioadele reci, când vom încălzi și folosi spațiile.
În paralel se montează și instalația electrică pentru iluminat, prize și întrerupătoare, respectând toate normele tehnice de siguranță în exploatare.
Am început să montăm și copertina de la intrarea secundară. Aceasta a fost demontată anul trecut pentru finalizarea reparațiilor la tencuiala de fațadă. Echipa de dulgheri condusă de domnul Florin Ganea – cel care ne-a ajutat ani de zile cu lucru specializat la Biserica de Lemn de la Urşi – a curățat piesele de lemn și a completat ce lipsea, pentru a reface întreaga copertină.
În cadrul „Centrului experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” am încercat anul trecut soluţii de stabilitate a solului pentru tipuri de terenuri aride, secătuite. Această experiență agricolă pentru grădina de la Conacul Neamţu din Olari a arătat că trebuie lucrat pe segmente mai mici pentru a crea zone de microclimat prielnic. Apoi acestea pot fi extinse încet pe tot terenul.
În acest sens am continuat plantările pentru perdeaua de protecție contra vânturilor din nord, plantând ramuri de răchită (Salix Viminalis), plantă existentă în zonele viticole unde este utilizată la legarea corzilor de vie. Restul terenului este în continuare folosit pentru mici culturi agricole de producție (floarea soarelui și porumb – soiuri locale).
Îngrijitorii conacului plivesc culturile manual. Ne-am dori să putem achiziționa o motosăpătoare care să facă munca mai eficientă şi manopera aferentă. Îngrijitorii sunt angajaţi din comunitatea locală şi lucrează în același timp și pentru a ajuta echipele de meșteri care restaurează conacul.
Camera căreia datorită detaliilor arhitecturale îi spunem “capela” începe să se contureze. Meşterii restauratori împreună cu îngrijitorii conacului au reparat tavanul, au pus instalaţia electrică şi tocmai au terminat de dat cu tinci, astfel încât spaţiul arată dintr-o dată mult mai aerisit.
La începutul toamnei a fost recoltată floarea soarelui şi porumbul cultivat pe terenul din jurul conacului. Vindem aceste cereale pentru lemnele de foc și alte cheltuieli pentru plantațiile viitoare. Cu ajutorul unui donator privat am putut cumpăra o motosapă, de mare ajutor în lucrările agricole următoare. Îi mulţumim cu recunoştinţă. Paşi mărunţi dar care creează un întreg.
Credit foto: Daniela Gheorghiu
Credit foto: Raluca Munteanu
Credit foto: Ovidiu Serghe
Citeşte şi:
Institutul Cultural Român Paris, Pro Patrimonio Franţa
13 – 18 septembrie 2022
Cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului 2022, Institutul Cultural Român de la Paris a fost gazda conferinței „Necesitatea conștientizării conservării patrimoniului din România”, ilustrată și de o expoziție de fotografie deschisă pentru public în perioada 13 – 18 septembrie.
Acest dublu eveniment – expoziție și conferință, organizat de Fundaţia Pro Patrimonio și ICR Paris, și-a propus să evidențieze conștientizarea patrimoniului în societatea civilă românească, cu exemple din viața reală. De cele mai multe ori, aflăm despre dificultăți și realizări din cadrul proiectelor numai din relatările făcute de inițiatorii lor. Acum, ne-am propus să oglindim vocea comunităţilor din zonele în care se desfășoară proiectele. Această voce contează și ilustrează că, încetul cu încetul, conștientizarea patrimoniului începe să se dezvolte în România.
Care este concepția publicului despre patrimoniu în zilele noastre? Cum reacționează la existența sa, la dispariția sa, la renașterea sa. Putem admite diferitele puncte de vedere ale aceluiași public, compus din părți complet diferite ale societății, cu caracteristicile sale, cu modurile sale de gândire și de viață și cu formele lor diferite în istorie. În România, după ultimul război, existența unei puteri totalitare impuse de ideologia sovietică dă o imagine aparte acestor întrebări.
Această conferință și expoziția care a urmat nu au avut pretenția de a rezuma total această problematică, ci mai degrabă au încercat să înțeleagă o parte din realitate, pe baza unor exemple concrete extrase din experiența societății civile. De fapt, este vorba de conștiința unui popor, de urmele istoriei sale, de sufletul său, de chipul său, pentru că putem spune povestea vieții unui popor prin intermediul patrimoniului său.
Cele trei povești prezentate spun același lucru: cum a reacționat o populație locală la acțiunile de salvare a patrimoniului său. A fost și rămâne o experiență bogată pentru toți, plină de surprize de tot felul, ilustrată prin trei cazuri, aparent fără legătură între ele, dar având ca bază comună trezirea societății civile, reacționând la acțiunile declanșate de regulă de experți ai aceleiași societăți civile, pentru a-și proteja patrimoniul.
Conferința a fost ilustrată prin trei exemple:
1.Restaurarea Bisericii din Urși de către Fundația Pro Patrimonio, câștigătoare în 2021 a Premiului European pentru Restaurare Europa Nostra, proiect prezentat de Caroline d’Assay, Președinta Pro Patrimonio Franța
2.Strămutarea Bisericii de la Vinţa, proiect prezentat de inițiatorul acesteia, Raluca Prelipceanu, istoric de artă și economist. Aceasta a prezentat povestea salvării prin relocare a bisericii din Vința, vecină cu satul Geamana, amenințată să fie înghițită de lacurile de steril provocate de exploatările miniere din Munții Apuseni, nu departe de Roșia Montană. Minele de aur care datează din antichitatea romană și au fost clasate în Patrimoniul Mondial.
3.Proiectul „Planeta Petrila” prezentat de Cristina Sucala, de asemenea inițiatoare a proiectului, aduce în atenţia noastră o transformare a unei vechi exploatări miniere, la Petrila, în Valea Jiului. Locul poartă greutatea unui patrimoniu cultural dificil care, în contextul dezindustrializării, își inventează viitorul acceptându-și trecutul prin recenta clasificare ca monument istoric.
Cel mai interesant lucru care trebuie remarcat este că aceste proiecte nu ar fi putut fi realizate fără participarea – pe tot parcursul realizării lor – celor cărora intervenţiile le erau destinate. Acesta este de departe cel mai satisfăcător rezultat, deoarece nu am putut prevedea de la bun început cât de departe se vor desfăşura proiectele atât practic cât și financiar, iar acest lucru a fost esențial.
Una dintre cheile acestui succes este implicarea oamenilor și a timpului. Locuitorii și-au găsit o legitimitate, un rol de jucat, fiecare la nivelul său, încetul cu încetul.
Acest lucru subliniază importanța calității proiectelor, importanța grijii cu care acestea sunt gândite și implementate, cu respectul datorat patrimoniului și oamenilor. Aderăm la ceva a cărui calitate o recunoaștem atunci când ni se adresează. Din acest punct de vedere, metodele folosite, expoziții, vizite, sărbători și concerte comunitare, acoperire mediatică, sunt extrem de importante și garantează viața viitoare a proiectului, care este în primul rând pentru societatea locală. Iar acest lucru este cu atât mai important în cazul spațiului rural românesc, aflat în proces de deșertificare și unde industria colectivistă a lăsat multe locuri abandonate.
Curtea Vilei Golescu și traseele arhitecturale și culinare propuse în Câmpulung au fost înțesate pe 1 octombrie 2022 de peste 150 de curioși din oraș și din afara acestuia. Am avut noroc de o zi de toamnă caldă şi plăcută care ne-a permis să ne desfăşurăm întreg programul.
Turul de arhitectură Berechet și cel al punctelor gastronomice a trimis în prima parte a zilei, la pas, grupuri de copii, adulți, familii și clase cu profesori, în căutare de detalii și gusturi specifice Câmpulungului. Au fost foarte multe cereri, hărțile de tip treasure hunt şi cele culinare au avut mare priză motiv pentru care ne-am propus să le pregătim cât mai curînd într-un format accesibil.
Proiectul propriu-zis dedicat Mariei Cantili Golescu a început însă să se deruleze de la ora 14:00 în curtea vilei, când alături de o poveste de introducere și un mic moment muzical dăruit de Iulian Milea în compania unor instrumente de suflat arhaice, am ieșit din timpul prezent și am început să explorăm universul rafinat al familiilor aristocrate de la 1900.
Paginile din caietul culinar al acestei perioade și indiciile oferite de obiectele din Vila Golescu au alimentat cele trei direcții de dezvoltare ale proiectului „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente”, toate povestite și oferite în mod creativ publicului larg în cadrul eventului. Întâlnirea a fost așadar contextul în care:
Gustările nu știm când au venit și când au plecat, locurile la ateliere erau un privilegiu pentru care trebuia aștepatat cu răbdare , expozițiile au stârnit curiozități și întrebări, iar caietele și agendele au fugit în număr impresionant spre noi bucătării și experimente.
Am fost însoțiți de soare, muzică dedicată anilor povestiți de Maria Cantili și foarte multe răspunsuri încurajatoare.
Am închis evenimentul evenimentul cu o seară de film și mulțumiri transmise pe această cale tuturor celor care au colaborat cu noi în acest proiect fâcându-l posibil și celor care l-au „gustat” și apreciat cu absolut toate simțurile alături de noi.
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Muscel TV, Revista Zeppelin. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Citeşte mai mult:
Rețete de bucătărie – Maria Cantili Golescu. Caietul extins.
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
