23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
Un patriot care a salvat Roşia Montană de la distrugere

Un patriot care a salvat Roşia Montană de la distrugere

În curând se împlinesc 6 ani de la dispariţia fondatorului Fundaţiei Pro Patrimonio, Şerban Cantacuzino –  arhitect, istoric și critic de arhitectură, fiul lui George Matei Cantacuzino. Un binemeritat omagiu îi este adus de către Nicolae Raţiu, președinte al Consiliului Director Pro Patrimonio.

Povestea pe care acesta a ales să o dezvăluie este o lecţie de istorie recentă care ne arată cât de puternică a fost influenţa şi suportul lui Şerban Cantacuzino în efortul naţional de deşteptare şi salvarea a Roşiei Montana de la distrugere. Poate mai important decât orice este evidenţiat rolul de catalizator pe care acesta l-a avut, crezând puternic în oameni şi alegând să investească în momente şi locuri cheie ceea ce a oferit argumente valabile pentru mişcarea societăţii civile împotriva corupţiei pornită la începutul deceniului trecut în România.    

Raportul la care se face referire a fost comandat de Fundația Pro Patrimonio, la Solicitarea Ministerului Culturii, în 2010, pentru a servi ministerului de la acea vreme în demersul său declarat de a înscrie situl în Lista Patrimoniului Mondial. Ulterior, raportul a fost secretizat de minister iar Fundația Pro Patrimonio a acționat în instanță instituția pentru a solicita publicarea lui. Recomandările experţilor britanici – dr. Mike Dawson, consultant de mediu și arheologic RPS, profesorul David Mattingly de la Universitatea din Leicester și profesorul Andrew Wilson, de la Universitatea din Oxford – au stat la baza multor acţiuni ale societăţii civile. Timp de aproape zece ani Statul Român a ales să nu profite de recomandările experților și să dezvolte într-adevăr locul, spre beneficiul comunității locale. Raportul Oxford Roşia Montană îl găsiţi aici.

Mulţumim Universul.net şi Alison Mutler pentru facilitarea acestui interviu pe care îl redăm integral mai jos.

 

The patriot who helped save Rosia Montana from destruction

 
„In 2018, Nicolae Ratiu gave a speech in London at the Romanian Cultural Institute ICR in about protecting Romania’s national heritage, describing what a handful of patriotic Romanians had done in recent years to restore the iconic Voronet monastery and Banffy castle among others.

He then passionately related the David and Goliath story of Rosia Montana gold mine and a gold mining company  „founded by two shady and corrupt characters who over 20 plus years bought the support of dozens of Romanian politicians, paid off every political party and poured millions annually into the media.”

Public opinion

Opposing this behemoth was just two non-governmental organizations and growing public opinion. 

But sometimes things don’t go the way you expect in Romania. Public opinion grew into „a national awakening, a significant cleansing of corruption, and, some would say, a genuine people-led revolution,” Mr.Ratiu said. The gold mine project never went ahead.

The unsung hero of this incredible saga which dominated headlines, created tensions and bitterly divided Rosia Montana for many years was Serban Cantacuzino, a Romanian architect and member of the Cantacuzino princely family, Mr.Ratiu said at a commemoration of his life in June.

Mr. Cantacuzino died at the age of 90, a few months earlier. Now as the Romanian government faces a fine of US$2 billion from an arbitration case brought by  Gabriel Resources, we remember the story and details that have never been published before.

„IT’S THE STORY OF A TRUE PATRIOT FROM A HISTORIC ARISTOCRACY WHO NEVERTHELESS WANTED NOTHING FOR HIMSELF FROM ROMANIA BUT WAS ONLY INTERESTED IN WHAT HE COULD GIVE TO ROMANIA,” HE TOLD UNIVERSUL.NET.

Mr. Ratiu is the younger son of presidential candidate, philanthropist and businessman, Ion Ratiu affectionately known as ‘Mr Papilon” as he often wore a bow tie.

Cyanide

To remind people about the story, Rosia Montana was a joint venture to develop Europe’s largest open-cast gold/silver mine. Strong local opposition emerged in 2000 when Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), the joint venture between Gabriel Resources (80%) and the Romanian state (20%), announced its intentions to destroy much of the historic village of Rosia Montana, resettle the local population and use large quantities of cyanide to separate the ore from the gold.

Resistance

Resistance spread across the country with many associating the venture with corruption; including at the highest political level.

PRO PATRIMONO  is the Romanian National Trust.

This is Mr.Ratiu’s speech.

„Serban Cantacuzino had from the early ‘90s envisaged the establishment of an organisation in Romania to protect and restore the nation’s neglected and crumbling heritage. Regularly during those ‘90s, Serban led tours of friends and interested parties to visit many of the treasures of that heritage. 1998/9 my brother Indrei returned from the United States with a similar dream. Something had to be done. Indrei and I called together a ‘steering committee’ at the London offices of the Ratiu Foundation. The steering committee included additionally Jessica Douglas Home, William Blacker, John Nandris, Serban’s sister Marie-Lyse and Inga Haag and we talked – for a long time…. Then Marie-Lyse organized a dinner – all met with Serban – showed slides of Voroneti – raised some money amongst us and friends. Serban went to Brasov, gave a lecture to a group of 25 young architects. Silvia Demeter (mother) registered Pro Patrimonio in Romania. First registered in Brasov, then later transferred to Bucharest. Serban from his wide circle of Romanian friends, acquaintances and admirers, Silvia Demeter, of Brasov. with prestigious Board members including Andrei Pippidi, Matei Likyardopol, Prof Aurelian Triscu, Hermann Fabini, Alexandra Beldiman, Serban Sturdza, Ion Caramitru, Dinu Giurescu, Lois de Menil and others. The Bucharest registered Foundation was launched with the help of Marina Sturdza in the Hall of Mirrors in the Royal Palace under the Royal Patronage of King Michael of Romania.

Pro Patrimonio

We had all agreed to form a Romanian National Trust initially named Pro Patrimonium – until I believe Nandris pointing out the incorrect Latin declination, whereupon Pro Patrimonio – The Romanian Heritage Foundation was formed, with Serban himself organizing the drafting of the English mission statement, statutes, inviting the first trustees Robert Chorley, Michael Thomas, Indrei and Nicolae Ratiu, Moritz Fried joining the initial Board and registering Pro Patrimonio as a UK charity (2001).

The first achievements of Pro Patrimonio were the restoration of the wall paintings at the Voronet monastery organized exclusively by Serban even before an executive team was put together. The next three projects were the acquisition and restoration of a Saxon village house at Viscri, a landscaping study and proposal for the grounds of Banffy Palace at Bonsida, and the Golescu Villa.

Further details of our ongoing projects you can learn from our leaflets downstairs to which please help yourself. With the kind permission and encouragement of Serban’s family and the Romanian Cultural Institute, in Serban’s memory and his legacy you have the opportunity to both donate to Pro Patrimonio, or become a member on the spot or even both.

Inspiration

Serban was not only our inspiration, leader, but also our tireless fundraiser. Those who participated will never forget the tours he led to the painted monasteries of Moldavia, or his lectures on them around the UK, or the Music and Art fairs held here at the Cultural Institute, and the major events we held at the Royal Geographic Society where Serban memorably publicly challenged the then chief executive of the Rosia Montana Goldfields Corporation to justify their intended destruction of the ancient Roman mine workings at Rosia Montana in the Apuseni mountains of Transylvania.

Serban had the charming trait of always assuming the best in people – a trait from which I’m sure we all benefited – but it could also get him into trouble. It did once with a cynical lawyer who convinced him to sell for a fraction of their real value some of the family’s forests and land assets. Fortunately he told me, I was able to intervene and what would have been yet another cruel exploitation of his family by the communists and now neo-communists had a much happier ending.

Cyanide-laced dust soup

Something similar occurred during the 20 year struggle to block the RM Goldmine project, a project to dynamite and crush into a cyanide-laced dust soup the entire historic area. For those not aware, to put the story in context, RMGC was founded by two shady and corrupt characters who over 20 plus years bought the support of dozens of Romanian politicians, paid off every political party and poured millions annually into the media_ against which there were 2 rather small NGOs, Alburnus Major and Pro Patrimonio – and a growing public support.

In 2010 a certain Csilla Hegedus, President of the Transylvania Trust, and counselor to Kelemen Hunor, the then Minister of Culture, approached Serban with an appeal to fund an archaeological heritage study on the area, prepared by an eminent group of British specialists in Roman history and archaeology – its purpose being, according to Hegedus, to cause Rosia Montana to be designated a UNESCO heritage site, thereby protecting it forever, with the study to be delivered to the Archaeological Commission of the Min of Culture, for presentation at a Europa Nostra meeting in Brussels at which Serban would participate. Serban agreed and raised €10,000 from Pro Patrimonio members. When time came to pay, he and I both requested that Pro Partimonio see the content of the report. This produced near hysteria from Hegedus accusing Serban of introducing unacceptable new conditions, breach of their agreement etc. Honorable as ever Serban gave in to her demands. The Europa Nostra meeting occurred but no study was presented.

Dirty money

To our astonishment,  two months later, in Spring 2011 we hear of an ‘Agreement’ reached between RMGC and the Romanian Ministry of Culture guaranteeing a €50 million heritage investment plus further €50m environmental guarantees all to be paid by RMGC on condition that a Discharge Certificate be issued by M of Environment thereby permitting the destruction of 90% of all the Roman mines at Rosia Montana. It was a dirty deal with dirty money going to members of the government. The Report had simply been used to increase the sum of money payable by RMGC for the deal they had already struck. The report should have rendered a discharge certificate impossible. Coincidentally, perhaps, the Transilvania Trust Banffy palace acquired a new roof….

We took the Ministry of Culture to court demanding sight of the report. The Ministry’s ase was that the Report did not exist. There being no record of it being paid for by the Ministry of Culture – therefore, the report ‘did not exist’ – -and Pro Patrimonio’s case was premature and unfounded. (this was the reason Csilla Hegedus needed Pro Patrimonioto pay for the report directly – leaving no trace). Bizarrely the Ministry of Culture however had to admit that receipts for expenses approved by Minister Kelemen Hunor himself, existed, covering the displacement of Ministry of Culture personnel to accompany 3 British experts to Rosia Montana. This Kafka-esque approval of expenses for a non-existent report was conveniently ignored by the judge.

Which ‘report’?

Pro Patrimonio had also opened legal proceedings in the UK against the heritage specialists demanding to see the report that PP had undeniably paid for. Despite their confidentiality agreement with Ministry of Culture, they were on the point of releasing the report to us but informed CH of their intentions. Again a hysterical Hegedus threatened them with legal action for breach of their confidentiality agreement and Serban and myself with libel. Again: which ‘report’ – and what was to be kept confidential?

Under English law in an action both parties have to disclose to the other side all relevant files. Inevitably we would get access to the report’s content. So, suddenly in October 2013, Kelemen Hunor, no longer Minister of Culture, and probably tipped off to this imminent disclosure, released the report himself. All hell broke loose in the press and on the streets of Romania. The now published report categorically declared the unique status of the whole Rosia Montana area, a historic and archaeological ensemble of world significance, in all required respects worthy of World Heritage protected status.

Colectiv fire

The public’s revulsion at the Romanian Government’s duplicitous involvement in hiding the report and the clearly dirty hidden dealings with the Rosia Montana Gold Corporation fired a massive nationwide and international protest, blocking the project. This in turn mobilized the public against corruption in general, upending Victor Ponta’s presidential ambitions, electing President Iohannis, and ultimately, following the Colectiv fire tragedy, bringing down Ponta’s government.

I tell you this story because it was really Serban’s original course of action, with that same trait of always assuming the best in people-  agreeing to fund the ‘non-existent’ report, that ultimately led to national awakening, a significant cleansing

of corruption, and, some would say, a genuine people-led revolution.

I thank the family and you for the opportunity of being able to speak about Serban and tell you this story.

And, please do not forget to assist us in Pro Patrimonio continuing battle to preserve and restore Romania’s extraordinary heritage which was so important to Serban…there are still many mountains to preserve ….  and to climb.

Pro Patrimonio website address is www.propatrimonio.org

Donations toPro Patrimonio to continue its work are very much needed and would be very much welcomed.”

 

Finalizarea structurii de protecţie pentru Biserica de lemn de la Şirineasa

Finalizarea structurii de protecţie pentru Biserica de lemn de la Şirineasa

Ianuarie 2024

A fost finalizată suprastructura de protecție pentru Biserica de lemn din Șirineasa, judeţul Vâlcea. Cu dublu rol, protecţie şi intervenţie, aceasta este construită solid să dureze o perioadă mai îndelungată protejând astfel lucrările care se vor executa sub ea. Ea va fi folosită și ca schelă pentru lucrările ulterioare de documentare și conservare.

Am lucrat cu meşterul dulgher consacrat deja la conservarea Bisericii de lemn de la Urşi, domnul Florin Ganea. Acesta a coordonat echipa de lucrători implicată anii trecuţi în şantierul de la Olari, judeţul Olt. La fel ca în cazul bisericii alăturate din satul Urşi, continuăm parteneriatul strategic cu Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, secţia Restaurare.

Toată gratitudinea către Fondation de France și Fundația Casa Storck care au susţinut acest demers ce ne-a permis să protejăm clădirea atât pentru perioada iernii, cât şi pentru desfacerea ulterioară a acoperişului. Mulţumiri se cuvin şi companiei Eptisa România care a ales să susţină financiar efortul nostru de salvare şi Părintelui paroh Gabriel Truţă şi comunităţii locale din Şirineasa, alături de noi.

Datele existente până în prezent, coroborate cu experienţa şi cercetările de pe teren ale partenerilor noştrii, Asociaţia Biserici Înlemnite, ne permit să spunem că Biserica de lemn de la Şirineasa este un unicat din perspectiva cupolei de nuiele şi a formei în plan trilobate. Aceasta ne face să ne implicăm cu toate puterile pentru conservarea şi refacerea ei într-o formă cât mai sigură pentru utilizare şi vizitare, ca un martor al iscusinţei meşterilor din aceste locuri.

Necesarul financiar al şantierului de anul acesta este în continuare de 20.000 euro. 

Ca persoană fizică sunt trei căi prin care poate fi sprjinită fundaţia: donaţii directe, redirecţionarea anuală a 3,5% din din impozitul pe venit sau devenind membru

O companie are la îndemână instrumentele deja clasice de donare prin   Contract-redirectionare-20-din-impozitul-pe-profit-FPP 20% din impozitul pe profit / venit datorat statului direcţionat trimestrial sau anual sau prin sponsorizare directa oricând Contract sponsorizare Fundatia Pro Patrimonio

 

 DONEAZĂ PENTRU ŞIRINEASA

Teste imobil pe strada Mătăsari

Teste imobil pe strada Mătăsari

În noiembrie, echipa de proiect și cu participarea Anei Chiricuță (restaurator) a realizat câteva teste pe fațada unui imobil de pe strada Mătăsari, Bucureşti, cu acordul proprietarilor. Folosind rezultatele analizei mortarului de fațadă s-a încercat reproducerea tencuielii pentru completarea zonelor lipsă. Probele de tencuială au fost analizate la două laboratorare diferite și au rezultat compoziții diferite. Astfel s-au testat atât compoziții doar pe bază de var și compoziții de amestec var cu ciment. Proporția agregatelor nu a putut fi reprodusă identic, rezultatul de la laborator indicând o proporție nefiresc de mare, pe care liantul nu are capacitatea s-o lege.

Cu sprijinul Kerakoll, s-au realizat și teste de consolidarea marginilor zonelor desprinse pentru a împiedica desprinderile ulterioare. În paralel echipa a realizat și teste de curățarea a vopselei de pe zona de soclu din similipiatră și de pe coloanele decorative de la etaj, tot din similipiatră, și de curățare a prafului de pe tencuiala de câmp cu comprese cu apă.

„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” Proiect în etapa a II-a realizat de Fundaţia Pro Patrimonio şi susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.

 

Citeşte şi: 

Concluzii de etapă

Jurnal de activităţi

Jurnal de proiect în luna august

Teste practice la Palatul Dauerbach din Timișoara

Call de participare

 

Expoziţie şi workshop Circular Catalysts la Londra

Expoziţie şi workshop Circular Catalysts la Londra

 

În perioada 6-8 noiembrie programul #Circular Catalysts realizat de către British Council a călătorit la Londra. Romanian Cultural Institute din Londra a fost de această dată gazda expoziției, a întâlnirilor, discuțiilor, prezentărilor și atelierelor din această etapă a proiectului.

Vernisajul din 6 noiembrie a adunat o comunitate extinsă de oameni interesați, expaţi dar nu numai. Aceștia au fost întâmpinați de discursurile organizatorilor și a oamenilor direct implicați în proiect:  Andrew Glass (director British Council România), Aura Woodward (director ICR Londra), Marlene Herberth (Kraftmade). O ceremonie a ceaiului coordonată de Marlene Herberth – „ How to Get Through the Day ” și o sesiune mult așteptată de networking cu toți actorii acestui proiect – pentru prima oară împreună – au întregit acest eveniment.

A doua zi a facilitat și mai multe discuții libere între oamenii direct implicați în proiect – designeri, artizani, makeri, artiști – organizatori și invitați. O masă de deschisă pentru dialogul tuturor a fost organizată ocazie cu care s-au pus în discuţie diferite scenarii de continuare a proiectului. Ziua s-a încheitat cu trei prezentări deschise publicului larg, susținute de: Monica Bota Moisin – #whywecraft / Cultural Intellectual Property Rights Initiative; Crina Mareș – Presentation of #remarkableromania; Teodor Frolu and Oana Costinaș – #Patzaikin. Am fost onoraţi şi de prezenţa şi discursul  domnului Liviu Jicman, Preşedinte al Institutului Cultural Român.

Ultima seară a fost dedicată unui workshop de print botanic realizat de Andreea Machidon împreună cu artista britanică Anoushka Cole. Tehnicile de imprimare textilă realizate de cel două artiste au ghidat publicul într-o călătorie fascinantă atât vizuală cât şi tactilă.

Credite foto: ICR Londra

 

Alte evenimente din cadrul proiectului:

 

Circular Catalysts- reziliență și dezvoltare durabilă locală prin design și meșteșug

Rezidenţă Circular Catalysts la Vila Golescu

Jurnal de rezidenţă Circular Catalysts

Expoziţia Pro Patrimonio din cadrul Circular Catalysts. Romanian Design Week 2023

Ateliere de Explorări şi Imprimări Botanice

Circular Catalysts la HEI Timişoara

Circular Catalysts ajunge la Londra

Expoziţie şi workshop Circular Catalysts la Londra

Suprastructură de protecţie pe timpul iernii

Suprastructură de protecţie pe timpul iernii

Decembrie 2023

În această perioadă lucrăm intens la o suprastructura de protecție pentru Biserica de lemn din Șirineasa, judeţul Vâlcea.

Cu sprijinul Fondation de France și a Fundației Casa Storck reușim să protejăm clădirea înaintea venirii iernii. Structura este necesară atât pentru a conserva întreaga clădire, cât și pentru a ne permite să realizăm la anul lucrări de reparație la acoperiș și la bolta de nuiele.

 

 DONEAZĂ PENTRU ŞIRINEASA

Cerere de clasare de urgență fosta Întreprindere Textilă Lugoj

Cerere de clasare de urgență fosta Întreprindere Textilă Lugoj

 

Solicitare

PP45/ 17.11.2023

Către: Direcția Județeană pentru Cultură Timiș

În atenția: Domnului Director Executiv Sorin Vlad Predescu

Spre știință: Institutul Național al Patrimoniului

 

Stimate domnule Director Executiv,

 

Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, București, vă solicită, în baza prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, declanșarea procedurii de clasare în regim de urgență pentru imobilele, terenuri cu construcții, înscrise în Cărțile Funciare 416714, 401786 și 403413 mun. Lugoj.

Argumente pentru clasare potrivit criteriilor stabilite de Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC 2260/2008 cu modificările și completările ulterioare (inclusiv cele operate prin OMC nr. 3.195/2023):

  • art. 8 – vechime: medie – pentru construcțiile realizate începând cu 1907 (data înființării fabricii) până în 1945; notă: în cadrul studiului de fundamentare a valorii culturale, se poate constata o valoare medie și pentru clădirile realizate după 1945, în baza prevederilor art. 8 alin. (3) lit. e) din Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice;
  • art. 9 – valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică: mare: valoarea construcțiilor rezidă din faptul că acestea exprimă, în plan, fațade și prin simplitatea imaginii, sincer necesitățile industriei care a produs-o. Incinta este valoroasă din punct de vedere urbanistic (se constituie într-un reper la nivel compozițional-volumetric pentru zonă), iar la nivelul mun. Lugoj este asociată cu dezvoltarea urbanistică (societatea care a construit incinta industrială a realizat și locuințe pentru o parte a angajaților);
  • art. 10 – raritate și unicitate – medie: dintre siturile industriale din mun. Lugoj, un număr relativ redus se mai păstrează, iar, la nivelul țării, un număr redus de situri industriale, relativ la numărul de imobile dedicate funcțiunilor de locuire sa cultelor, este clasat în Lista Monumentelor Istorice;
  • 11 – valoarea memorial-simbolica – medie. Întreprindere Textilă Lugoj (inițial Țesătoria Ungaria de Sud / Del Magyarorszag, ulterior Industria textilă Sud ungară, Societate anonimă pe acțiuni / Del Magyarszagi Textiliper Reszvenytarsosag) a fost înființată în 1907 de Wilhelm Auspitz, industriaș din Trieste (la acel moment în Imperiul Austro-Ungar). Aici și-a petrecut timpul o parte însemnată dintre locuitorii Lugojului, pentru mai multe generații.

Încadrarea valorică pune clădirea în poziția de putea fi clasată în grupa B (cf. art. 12 al normelor).

Cele de mai sus sunt rezultate în urma unui studiu minimal, o analiză de specialitate întreprinsă în vederea clasarii, probabil va optimiza încadrarea și va determina care construcțiide  pe parcelă sunt valoroase din punct de vedere cultural pentru a fi protejate ca monument istoric.

Propunem implicarea INP în elaborarea studiului istoric necesar procedurii de clasare în baza art. 2 lit. o) din HG nr. 593/2011 privind organizarea și funcționarea Institutului Național al Patrimoniului cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere că potrivit paginii facebook Lugoj – identitate pierduta[1] au fost începute lucrări de desființare, cât și starea fizică de conservare a clădirilor ilustrată în imaginile de pe această pagină de internet, solicităm declanșarea procedurii de clasare de urgență.

În situația în care considerați că nu se impune declanșarea procedurii de clasare de urgență potrivit art. 21 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vă solicităm să declanșați procedura de clasare în baza prevederilor art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

V-am fi îndatorați dacă pe parcursul procedurii de clasare ne-ați comunica evoluția acesteia, înștiințarea declanșării procedurii de clasare transmisă proprietarilor și autorităților locale, comunicarea de clasare sau, dacă este cazul, răspunsul motivat privind neclasarea, îndată ce acestea vor exista.

Anexăm imagini referitoare la clădirea pentru care se solicită clasarea și o prezentare istorică.

arh. Șerban Sturdza,

Președinte Pro Patrimonio România, specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice nr. 382 S/20.11.2009

 

Anexă 

 

Imagine satelitară Google Maps

Situația imobilelor propuse spre clasare potrivit geoportalului ANCPI E-Terra

Imagine de epocă, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/

Propunere menținere clădiri valoroase din punct de vedere cultural și dezvoltare, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/

Imagine de epocă, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută

Imagine actuală, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierduta

 Imagine actuală, lucrări de desființare în curs de desfășurare, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută

 

 

Context 

Fragment din File de istorie lugojeană: ITL, de la 5000 de angajați, la paragina de azi, de Cristian Ghinea,  22 iulie 2021

„Pentru că ITL este un subiect la ordinea zilei și pentru că acesta a fost un simbol al orașului, am regrupat câteva din datele oficiale pentru a ne face o idee ce a însemnat Industria Textilă Lugojeană, de-a lungul timpului.

Întreprinderea a luat ființă la data de 3 ianuarie 1907, pe terenul situat în Drumul Buziașului, funcționând ca societate care consta într-o filatură de lână și o țesătorie pentru lână și articole tip bumbac. Numele inițial a fost ”Întreprinderea Textilă din Ungaria de sub societate comandită Wiliam Auspitz și asociații”, cu sediul în Lugoj, str. Buziașului nr.31, sub conducerea lui Auspitz Wilmos – mare industriaș din Triest. Membrii externi erau Ricchetti de Terralba Odon din Triest, mare industriaș, care participa cu 500.000 kor. (coroane), Schweitzerischer Bankverein, bancă cu sediul în St. Gallen, Elveția, cu 250.000 kor., dr. Daniel Politz, ”advocat” din Triest, cu 25.000 kor., Hukauf et Buhle, întreprindere comercială cu sediul în Altona, cu 50.000 kor., Schuler Lajos, director de fabrică din Brăila, cu 25.000 kor, și, în fine, găsim și un lugojean. Este vorba despre domnul Alfred Klein, comerciant, care participa cu 25.000 kor.

Primele case pentru muncitori, ridicate la 1908

Prima reorganizare are loc la 25 iunie 1908, când capitalul era deja de un milion de coroane. Tot atunci, pe terenul din partea de sud a Drumului Buziașului, s-au construit locuințe pentru mecanici și pentru portar, două magazii, un turn de apă, o clădire pentru țesătoria de bumbac dotată cu utilaje complete, o uzină pentru cazan și o torcătorie, iar vizavi s-au ridicat patru case pentru muncitori și o cantină. Din 1911, fabrica devine societate anonimă, fiind preluată de Banca Comercială Ungară din Budapesta și Schweizeischer Bankverein din Zurich, Elveția.

În 1921, capitalul ITL, trecut sub administrație românească, era de 875.000 lei. Fabrica dispunea de o filatură completă pentru lână și pieptănat și dintr-o țesătorie, situată într-un corp aparte. Secția de lână avea 38 de războaie mecanice, iar cea de bumbac, 170 de războaie mecanice, care făceau un zgomot infernal. Puterea motrică era asigurată de două cazane cu aburi și o turbină geamănă. Aprovizionarea cu apă se făcea din Timiș, prin intermediul unei stații de pompare electrice instalate pe malul râului.

Colonia ITL avea deja 12 imobile pentru locuit, o clădire cu etaj cu zece apartamente, o spălătorie și o baie muncitorească, toate canalizate. Valoarea construcțiilor corespundea la 500.000 de lei – aur. În 1923 s-a mai construit o vopsitorie și încă o casă muncitorească. În 1926 s-a construit o nouă spălătorie, iar în 1928, încă o casă pentru muncitori.

În 1923, producția fabricii a fost de 47.342 de pături, 36.342 metri de stofă, ceea ce corespundea unei valori de producție de 18 milioane lei, precum și 1.070.811 metri de diverse țesături, toate însumând 30.000.000 lei. Producția anului 1924 era cu aproape 20% mai mare ca cea din anul precedent!
În 1948, anul naționalizării, ia ființă școala Profesională Textilă din Lugoj, care va asigura forța de muncă pentru meseriile de bază – filatori, țesători și finisori. Mai târziu, în 1974, școala Profesională Textilă se transformă în Liceul Industrial Textil, cu o școală profesională și una de maiștri. Școlile au fost concepute să instruiască viitoarele cadre nu numai pentru Lugoj, ci și pentru alte întreprinderi textile din țară.

Export în SUA, Canada, Franța, R.F. Germania, Italia…

În 1948, producția fizică era de 6.026.700 mp și 7.533.300 metri liniari față de 1938 (4.459.600 mp și 5.574.500 metri liniari).
În 1952 s-a constituit o filatură cu peste 16.000 de fuse. La țesătorie s-au montat mașini de canetat, bobinat și urzit. În anii 1963-70, mașinile de țesut mecanice au fost înlocuite cu mașini automate la unitatea B și s-a trecut la montarea unei alte hale la Unitatea A, cu peste 800 de mașini de cusut automate. Iar în 1973 se construiește o filatură pentru producția de fire de tip bumbac la Unitatea B, care prelucra fibra de bumbac și amestecuri cu fibre chimice și celulozice. În 1979, ITL producea fire și țesături tip bumbac pentru lenjerie de pat, cămăși și bluze, îmbrăcăminte exterioară, țesături de inserție, rochițe, pijamale, articole tehnice și impermeabile, gradul de reînnoire a produselor fiind de 70%.
În jurul anului 1970, 57% din producție mergea la export, în 66 de state ale lumii, printre care SUA, Canada, Franța, R.F. Germania, Italia, URSS, Iugoslavia, Irak, Iordania, Mozambic etc.

Un mini-oraș cu 12 blocuri, cantină, creșă, grădiniță și dispensar

Suprafața ocupată de diferite secții ale firmei era impresionantă: Hala nouă – ”țesătoria” de la Unitatea A, avea 6.385 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea A – 6.991 mp; Hala transport, albitorie, vopsitorie – 7.250 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea B avea 3.340 mp. La acestea se adăuga Clubul ITL de pe strada Anișoara Odeanu, cu o suprafață de 6.316 mp, ce includea și sala de cinema.

Din 1968, Cartierul ITL a început să se dezvolte. A apărut cantina, cu 300 de locuri, care asigura două mese pe zi. Ea avea o gospodărie anexă și o crescătorie de porci, care teoretic aproviziona cantina. Cartierul dispunea de dispensar propriu, o creșă cu 60 de locuri și grădiniță cu program mixt, pentru 100 de copii. Patru blocuri, cu 692 de locuri, s-au construit pentru nefamiliști. În anii 80, cartierul s-a îmbogățit cu alte zece blocuri noi.

Conform monografiei interne a firmei, în 1937, ITL-ul avea peste 600 de angajați. În 1938, erau 553 angajați, în 1939 – 544, 1940 – 407, 1941 – 398, 1942 – 409, 1943 – 335, în 1944 -310. În 1945, la sfârșitul războiului, s-a înregistrat un minimum de 308, apoi cifrele au fost: 1946 – 332, 1947 – 496 și 1948 – 584. Între anii 1969-75, numărul angajaților a crescut de 2,5 ori. Peste 70% din forța de muncă era asigurată de femei. La mijlocul anilor 80, erau în jur de 5.000 de angajați.
După 1990, începe declinul. În 1991, au fost 4 disponibilizări; în 1992 – 392, în 1993 – 908; în 1994 – 354; în 1995 – 133; în 1996 – 378 trecuți în șomaj, plus compensări Conform Ordonanței 13; în 1997 – 124 de disponibilizați; în 1998 – 508 au fost trimiși în șomaj, plus compensări conform Ordonanței 9/97, iar în 1999 s-au adăugat încă 405 șomeri.

Întreprinderea Textilă Lugoj, căci despre ea este vorba, intra, prin sentința civilă nr.631 – PI din 21.04.1999 în program de ”reorganizare”. În acel an, 1999, la ITL mai rămăseseră doar 91 de salariați. Totalul disponibilizaților între 1991 și 1999 a fost de 3.206 persoane. Diferența până la peste 5.000 o reprezentau cei ieșiți la pensie anticipată.”

 

[1] Pagina Facebook Lugoj – identitate pierduta

 

Un proiect simbol pentru comunitatea locală

Un proiect simbol pentru comunitatea locală

În ciuda momentelor critice prin care trece, Casa George Enescu din Mihăileni îşi demonstrează trăinicia prin legăturile puternice pe care le crează şi duce mai departe. Comunitatea locală ne-a sărit în ajutor în diferite moduri. Aceşti oameni au fost părtaşi proiectelor educaţionale pe care le desfăşurăm deja de patru ani în comunitate precum şi celor trei ediţii ale Concertelor pe Siret. Casa-simbol este deja recâştigată în identitatea locală şi nu vor să o piardă.

În urma atacului biologic pe care structura de lemn a casei l-a suferit (infestarea cu ciuperca Merulius lacryman)  şantierul de salvare a casei s-a reîntors şi progresează contra cronomentru pentru a nu intra în iarnă.

Au fost făcute cercetări prin sondaj ale prezenței ciupercii și în adîncimea pereţilor exteriori, cu asistența constantă a doamnei biolog Ionela Melinte. Structura casei a fost sprijinită cu popi metalici pentru a permite intervențiile la ziduri. S-au realizat subzidiri unde a fost necesar. S-au finalizat drenurile exterioare și lucrările de sistematizare prin crearea unui  taluz și platformă piatră în zona de nord.

Tot lemnul infestat a fost ars pentru a nu duce dăunătorul şi în alte locuri, iar materialele lemnoase neatacate au fost tratate preventiv cu soluţie de Bochemit.

Ciuperca identificată în crăpăturile lemnului aparent sănătos.

Ciuperca identificată în crăpăturile lemnului aparent sănătos.

 

Ca soluţie adaptată locului şi şantierului s-au realizat probe cu presa pentru cărămizile din pământ, cărămizile rezultate urmînd să fie folosite pentru reparații.

Un interviu oferit de arhitectul Şerban Sturdza, preşedintele Fundaţiei Pro Patrimonio şi arhitectul Sergiu Popa, coordonatorul local al şantierului, domnului Gabriel Basarabescu în emisiunea După Ziduri de la Radio România Actualităţi pune reflectorul pe toată această zbatere şi efort neîncetat care dă sens muncii noastre.

https://fb.watch/nTO0iUd8bF/

Mulţumim înzecit donatorilor locali care au ales să direcţioneze bani către acest efort general; Consiliului Local al Primăriei Mihăileni, jud. Botoșani şi domnului primar Laurenţiu Bărbăcariu şi celor două companii – fără al căror ajutor financiar substanţial acest lucruri nu ar fi fost urnite – EGGER Group şi Dedeman; UiPath Foundation, fundaţia parteneră alături de care intervenim de peste trei ani în sprijinul copiilor din comunităţile adiacente Casei Eenscu.

Avem nevoie de bani ca să câştigăm timp pentru Casa Enescu!

DONEAZĂ PENTRU REPARAŢII

Citeşte şi:

O ciupercă dăunătoare afectează lemnul Casei George Enescu din Mihăileni. Intervenţii de urgenţă

Eliminarea umezelii la Casa George Enescu. Şantier sub observaţie.

Circular Catalysts ajunge la Londra

Circular Catalysts ajunge la Londra

După expunerea de la Bucureşti, din cadrul Romanian Design Week, Circular Catalysts a călătorit la HEI – House of European Institutes, Timişoara, iar de aici este itinerat către Marea Britanie, la Londra în intervalul 6 – 19 noiembrie 2023 la Institutul Cultural Român,1 Belgrave Square, SW1X 8PH, Londra .

Proiectul este realizat de către British Council România și Institutul Cultural Român din Londra.

Pro Patrimonio va fi prezentă alături de Studio AMOS, Anouska Cole, Carol Carey, Lola Lely Studio, şi Gareth Neal, împreună cu KraftMade, PATZAIKIN şi România Remarcabilă în expoziția Circular Catalysts care documentează şi explorează teme legate de sustenabilitate, artizanat, design contemporan și patrimoniu local.

Program

06 noiembrie

18:00 | Deschiderea expoziției
19:00 | Ceremonia ceaiului românesc | How to Get Through the Day – Plant Spirit – performance ghidat de Marlene Herberth (Kraftmade)

07 noiembrie

18.00 | Prezentare publică | Introducere în dezvoltarea rurală naturală: Rescrierea narațiunii culturii țărănești în România | Speakers: Monica Bota Moisin – Why We Craft/ Cultural Intellectual Property Rights Initiative, Oana Costinaș – Patzaikin – Prezentarea Proiectului Delta al lui Ivan Patzaichin, Crina Mareș – Prezentare România Remarcabilă
19:00 | Tur al expoziției realizat de artiști

08 noiembrie

18.00 | Atelier de imprimare botanică pentru adulți cu Pro Patrimonio & Anoushka Cole

 

Expoziţia Circular Catalysts

Expoziția va cuprinde obiecte, texte, sunete și documentarea fotografică a Ioanei Cîrlig, realizate în timpul a cinci rezidențe în care meșteșugari britanici contemporani au fost găzduiți de organizații locale care lucrează cu meșteri tradiționali din România rurală.

Plecând de la premisa că relația dintre oameni și resursele naturale din România rurală poate fi un atu în dezvoltarea durabilă și o sursă de inspirație pentru reconectarea cu natura, participanții au făcut schimb de cunoștințe și practici și au experimentat împreună, explorând intersecțiile dintre rural și urban și potențialul practicilor meșteșugărești în bunăstarea individuală și comunitară.

Rezidențele colaborative și interdisciplinare au avut loc în primăvara anului 2023 și fac parte dintr-un program inițiat de British Council România și susținut de Institutul Cultural Român. Provocând conversații în jurul meșteșugurilor și sustenabilității, programul evidențiază artizani ai schimbării care explorează contextele lor culturale în legătură cu meșteșugurile și materialele emergente, sistemele de cunoștințe tradiționale și răspunsurile actuale la urgența climatică globală.

Expoziția va fi însoțită de o serie de evenimente publice, cu scopul de a stârni conversații în jurul sistemelor de cunoștințe tradiționale și a practicilor comunitare cu rol în creație și sustenabilitate.

Programul „Circular Catalysts” sprijină schimbul de competențe și cunoștințe între Marea Britanie, România și Europa. Circular Catalysts face parte din răspunsul British Council la urgența climatică.

 

În expoziție

Anoushka Cole – cercetător și creator de materiale, cu accent pe resursele organice și pe reducerea deșeurilor.
Gareth Neal – designer de mobilier recunoscut la nivel internațional pentru combinația inovatoare de tehnologii de producție de ultimă generație cu tehnici tradiționale.
Studio AMOS – Annemarie O’Sullivan și Tom Mcwalter – coșari contemporani din East Sussex, care folosesc și reînvie tehnicile tradiționale britanice.
Lola Lely – artistă multidisciplinară stabilită la Londra, ale cărei lucrări evidențiază procese și narațiuni care combină practicile contemporane cu tehnicile tradiționale.
Carol Carey  – Directorul de creație al Somerset Art Works, care lucrează cu artiști, muzee și industrii specializate în meșteșuguri pentru a aduce un nou public la meșteșugurile contemporane în contexte rurale, integrând învățarea și participarea.
Patzaikin – o inițiativă care dezvoltă produse menite să reînvie tradițiile meșteșugărești din Delta Dunării.
Studioul KraftMade Research & Lab – Marlene și Alex Herberth lucrează și locuiesc în Cincu, Transilvania. Marlene lucrează în medii care variază de la textile la alimente și relația lor cu locul, și este o țesătoare de fire, idei și discipline, cu o pregătire în antropologie și politici culturale. Alex este restaurator de lemn și sculptor de artă, creând obiecte unice, performative, folosind lemn și metal, os și piatră.
Fundația Pro Patrimonio –  susține ideea că patrimoniul este responsabilitatea fiecărui cetățean și un element formativ al identității sociale. În opinia fundației, tradiția nu este un set de valori rigide, ci ne învață să învățăm despre propria identitate și despre cultura care ne-a format, ne formează în prezent și ne îndeamnă la o gândire critică, adaptată în mod echilibrat și practic la viața contemporană.
Centrul Cultural Clujean – prin programul România Remarcabilă, pune bazele unei rețele de localități care atribuie patrimoniului și culturii rolul de motoare ale dezvoltării rurale și regionale.

Documentare fotografică și sonoră: Ioana Cîrlig
Sound design: Cîrligă Cîrligan Cosmin Postolache
Grafică și panotaj: Studio Fluid
Consultanță în domeniul accesibilității: Supereroi printre noi și AMAIS

Mai multe informații sunt disponibile la: https://www.britishcouncil.ro/…/arts/circular-catalysts

 

Alte evenimente din cadrul proiectului:

Circular Catalysts- reziliență și dezvoltare durabilă locală prin design și meșteșug

Rezidenţă Circular Catalysts la Vila Golescu

Jurnal de rezidenţă Circular Catalysts

Expoziţia Pro Patrimonio din cadrul Circular Catalysts. Romanian Design Week 2023

Ateliere de Explorări şi Imprimări Botanice

Circular Catalysts la HEI Timişoara

Circular Catalysts ajunge la Londra

Expoziţie şi workshop Circular Catalysts la Londra

 

Manoirs en Roumanie. „Les Conac”, Vie et Destin

Manoirs en Roumanie. „Les Conac”, Vie et Destin

Expoziţie în cadrul „Cycle Patrimoine” ediţia a II-a, Paris realizată şi curatoriată de Carolyne d’Assay, președinte al Pro Patrimonio France.

Eveniment organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Ambasada României în Franța.

Cycle Patrimoine – ediţia a II-a

Cycle Patrimoine – ediţia a II-a

Paris, 14 septembrie 2023

Între 14 septembrie şi 5 octombrie 2023 la Galeria Macadam, Institutul Cultural Român, a avut loc cea de-a doua ediție a „Cycle Patrimoine”. Evenimentul de la Paris a adus la un loc un program dens de expoziții și conferințe privind inițiativele societății civile pentru protejarea și punerea în valoare a patrimoniului din România.

Expoziția a fost realizată şi curatoriată de Caroline d’Assay, președinte al Pro Patrimonio France. Aceasta propune tema salvgardării și reutilizării unei anumite tipologii arhitecturale: CONAC, reședința secundară în mediul rural pentru familiile bogate încă din Evul Mediu, dar și reședința principală a marilor proprietari de terenuri.

 

Evenimentul onorează aceste clădiri particulare puțin cunoscute în prezent și destinul lor actual. De asemenea, identifică și enumeră inițiative de conservare pentru aceste locuri de același tip cu cele ale Pro Patrimonio, precum și diversitatea actualilor proprietari ai acestor conace și utilizările acestora.

Fundaţia Pro Patrimonio și Institutul Cultural Român își doresc să prezinte în fiecare an un ansamblu de practici valoroase, articulate în jurul unei anumite teme.

Eveniment a fost organizat în parteneriat cu Ambasada României în Franța.

 

Descarcă broşura în limba franceză Manoirs en Roumanie. „Les Conac”, Vie et Destin

 

 

Tablou activitati Cycle Patrimoine – ediţia a II-a

Ce poti face tu?

Newsletter Donează