Grădina Experimentală de la Conacul Neamţu

Grădina Experimentală de la Conacul Neamţu

Context. Schimbările climatice.

Procesul de deşertificare este o problemă cronică deja în sudul României. Specialiştii estimează că peste 1000 de hectare de teren devin dune de nisip anual, ceea ce înseamnă  că în 50 de ani marea majoritate a pământurilor sudice vor fi acoperite cu nisip, în lipsa unor acțiuni imediate.

Conacul Neamţu din Olari este amplasat pe un teren acum de 1,3 ha care, în perioada interbelică, era centrul administrativ alt unui domeniu agricol, înconjurat de o grădină de agrement. În anii 50 a devenit CAP-ul din sat, treptat devenind un teren secătuit, transformat în maidan.

Aflat în lunca Olteţului, la 30 km de Slatina şi 43 km de Craiova, satul Olari din comuna Pârşcoveni este o zonă preponderent agrară, sărăcită, cu tendinţe certe de deşertificare datorită schimbărilor climatice, defrisărilor şi distrugerii sistemelor de irigaţie existente. Multe familii trăiesc doar din şomaj, locuitorii sunt lipsiţi de acces la informaţie, motiv pentru care practică acelaşi tip de agricultură fără rezultat cu care au fost obişnuiţi.

Soluţia

„Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” va iniția un model de agricultură experimentală care să ofere o stabilitate solului, cu soluţii sustenabile pentru viitor. De asemenea dorim să oferim un model de utilizare şi salvare a acestor tipuri de terenuri aride, secătuite şi către comunitatea rurală. Astfel, oamenii locului vor putea practica o agricultura de subzistenţă și chiar de producție medie pe termen lung.

În acest proces suntem parteneri cu Ierburi Uitate pentru expertiza deţinută în arheologia culinară, cu accent pe plantele alimentare din flora spontană sau uitate de gastronomia contemporană. Împreună am plănuit să creăm o mică grădină experimentală în jurul conacului. Vom cultiva acolo câteva specii și soiuri rezistente la secetă, la căldurile toropitoare ale Olteniei și la tipul de sol. Vom încerca anul acesta un experiment cu câteva specii istorice mai rezistente, dar care să aibă o legătură și cu locul.

Grădina experimentală

Pentru asta am ales schinduf (Trigonella foenum-graecum) o plantă aromatică de la care se utilizează atât frunzele cât și semințele și despre care știm că se foloseau în bucătăria oltenească veche și măzăroi (Lathyrus sativus) o leguminoasă aproape necunoscută astăzi, dar mult consumată în Balcanii din vechime, pentru care am comandat semințele din Croația. Adăugăm două feluri de anghinare (Cynara scolymus), ingredient care apare în Manuscrisul Brâncovenesc de la începutul anilor 1700 dându-ne indicii, practic, că aceste plante se cultivau în sudul României.

Vom planta patru specii tradiționale de porumb mesoamerican bine adaptat la condiții de secetă, obţinute de la o colecționară de soiuri rare din Satu Mare.

Încercăm să ajutăm solul secătuit de la Olari prin practicarea agriculturii tradiţionale după metoda „trei surori” prin care porumbul este cultivat alături de fasole și dovleci, trei specii care cresc în armonie și se ajută reciproc afânând pământul în adâncime și îmbogățindu-l natural cu azot și nutrienți.

Alăturăm astfel şi câteva soiuri de fasole tradiționale (între care Anasazi) și altele de dovleci de multe feluri și tigve (Lagenaria siceraria) altă plantă culinară care apare în Manuscrisul Brâncovenesc, consumată la curtea domnească înainte ca dovlecii să ajungă în estul Europei, dar astăzi uitată cu desăvârșire.

La toamnă vom mai pune și viță de stafide pe care o vom lua de la Stațiunea de Cercetare de la Drăgășani și, poate, și lavandă.

Apa

Pe vremuri exista o sursă de apă, precum şi o fântână decorativă. Considerăm prioritară realizarea unui puţ care să ofere apă curată pentru aceste lucrări agricole, puţul vechi fiind găsit colmatat. Ne-am apucat aşadar de forarea unui puţ nou. Deşi previziunile iniţiale arătau că vom găsi apa la 20 metri adâncime s-a dovedit că natura are însă planurile ei şi apa se află la o adâncime de 33 metri. S-au adăugat lucrări de  denisipare și protecție suplimentară la nisip astfel încât costurile s-au dublat. Cu toate acestea, printr-un call public am reuşit să strângem suma de 5.825 lei  care a fost acoperită de 34 donatori privaţi şi Grădinile Bilceşti din judeţul Vâlcea. Tuturor le mulţumim.

.

Ierburi Uitate a început, în 2012, ca un proiect independent de explorare botanică din perspectiva arheologiei culinare, cu accent pe plantele alimentare din flora spontană uitate sau pierdute de gastronomia contemporană. În timp, proiectul a evoluat în câteva direcții complementare, implicând o echipă de oameni sudată în jurul acelorași pasiuni aflate la intersecția dintre cercetarea botanică și antropologia alimentară, cu incursiuni în istorie și artă, dar înglobând și o latură fizică de interacțiune cu natura concretizată prin activități de grădinărit comunitar, voluntariat și educație de mediu. Așa s-a născut ”Grădina Istorică”, un sector tematic localizat în Grădina Botanică din București populat cu plante cultivate în epocile de dinaintea sosirii și răspândirii speciilor vegetale aduse din Lumea Nouă, iar mai apoi proiectul Legumim, o grădină urbană de legume crescute etic și sustenabil după principiile permaculturii.

https://www.facebook.com/IerburiUitate

 

Serial 13 – Texturi uitate

Serial 13 – Texturi uitate

Detaliu de soclu cu tencuială de similipiatră șpițuită care prezintă o degradare din cauza umezelii. Burlanele neîntreținute sau poziționate greșit și trotuarele care nu au o pantă corectă de evacuare rapidă a apelor pluviale favorizează stagnarea apei, pătrunderea umezelii și deteriorarea în timp a tencuielii de soclu.

Introducerea de utilități noi – cum e țeava de gaze – constituie o degradare frecvent întâlnită la clădirile istorice din București. Poziția noilor obiecte este dictată de nevoile practice fără a lua în considerație caracterul istoric al fațadei și posibilitatea ca acestea să fie cât mai puțin invazive la nivel vizual.

Foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 12 – Texturi uitate

Serial 12 – Texturi uitate

Noile utilități sunt bine-venite, dar când sunt poziționate aleatoriu pe o fațadă istorică, ajung să o sufoce și să degradeze finisajele prin prin tot felul de găuri și prinderi. În această imagine a unei case din cartierul Icoanei, „aranjamentul” țevilor și a aparaturii de gaze, a cutiilor poștale sau a interfonului dăunează esteticii clădirii, dar și experienței urbane.
Foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 11 – Texturi uitate

Serial 11 – Texturi uitate

De cele mai multe ori intervențiile nepotrivite, de tipul graffiti, instalarea de utilități noi sau reparațiile nepotrivite degradează finisajele istorice de fațadă. Acest soclu din mozaic de ciment bej-gălbui a suferit mai multe intervenții care nu țin cont de natura istorică a clădirii sau de caracterul estetic și arhitectural al materialului.

Tencuielile istorice interbelice sunt vulnerabile, în primul rând pentru că sunt încă prea puțin studiate și cunoscute. Proiectul la care lucrăm își dorește să le revalorifice pentru a le înțelege mai bine și a le putea conserva corespunzător în viitor.

Credit foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 10 – Texturi uitate

Serial 10 – Texturi uitate

Detaliu de tencuială din similipiatră cioplită de culoare bej-gălbuie cu focus pe placa cu numele arhitectului, confecționată și ea tot din mortar.

Credit foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 09 – Texturi uitate

Serial 09 – Texturi uitate

 

Am mai descoperit o mică comoară bucureşteană, o tencuială decorativă liniară, orizontală ce marchează registrele ferestrelor.

 

Aspru, neted, denivelat, geometric, ordonat, aleatoriu, sculptat, stropit. În drumurile zilnice prin București, ne intersectăm cu texturile orașului uitat: pe soclul unui gard sau al unei case, pe ancadramentul unei uși sau al unei ferestre, pe treptele unei intrări. Fiecare textură încearcă să-şi arate frumusețea și să ne transmită o emoție. Emoția ascunsă a orașului. Fiecare pare să aibă o poveste uitată pe care, prin acest proiect, încercăm să o redescoperim și să o repovestim.

.

 

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 08 – Texturi uitate

Serial 08 – Texturi uitate

Lis versus rugos

Deasupra ferestrei, o tencuială de inspirație art-deco în caneluri lise, realizată din mortar simplu de var care, prin ritmul des, pune în evidență forma semicilindrică a volumului de colț și accentuează verticalitatea acestuia. În plus, această tencuială decorativă surprinde ochiul prin jocul subtil în degradé al umbrei și al luminii pe fațadă.

Prin contrast, tencuiala de soclu, de sub fereastră, este foarte aspră și redă umbrele printr-un joc diferit, accidentat. Un contrast care face farmecul acestei fațade moderniste din București.

Zig-zag, zig-zag

Un finisaj de fațadă care împlinește aproape 100 de ani și care încă își păstrează muchiile ascuțite.

Mortarul moale a fost „pliat” după un model origami cu muchii clare care creează umbre pronunțate și care accentuează orizontalitatea volumului de sub ferestre.

Și observăm că această tencuială decorativă se află în compania mozaicului negru de ciment șlefuit și a tencuielii verzui rugoase de tip terasit, împreună îmbrăcând volumele în jocuri tactile și vizuale de lis-aspru, umbră-lumină, dur-poros.

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 07 – Texturi uitate

Serial 07 – Texturi uitate

Similipiatra

Îndemânarea meșterilor interbelici ne uimește mereu prin tratamentele diverse pe care le-au oferit tencuielii de tip similipiatră. Acest model cu forme de solzi este poate fi regăsit pe gardurile sau soclurile mai multor blocuri interbelice din București.

În penumbră: tencuială de soclu de tip similipiatră sculptată cu model de solzi.

 

O tencuială de soclu ce-ți atrage atenția în lumina soarelui. O similipiatră cu pigment roșu și prelucrată mecanic cu unelte specifice pietrarilor.

 

Aceeași cromatică, două materiale diferite. În partea de sus este un terasit cu textură rugoasă, în partea de jos o similipiatră prelucrată cu dalta și ciocanul pentru un efect și mai aspru.

Credit foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 06 – Texturi uitate

Serial 06 – Texturi uitate

Dacă tencuielile de soclu, pe care le-am adunat până acum, au fost vibrante și au vrut să ne atragă atenția atunci când treceam pe lângă ele, tencuielile de la etajele superioare sunt, de cele mai multe ori, mai puțin elaborate în tratamentul aparent al finisajului.

Totuși moderniștii nu se lăsau nici aici mai prejos. Decorațiile delicate ofereau caracter fațadei și marcau foarte frumos diferitele volumetrii ale cladirii. Și, asemeni unei picturi, invitau și mai mult să te apropii și să descoperi tușele discrete ale meșterului tencuitor.

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 05 – Texturi uitate

Serial 05 – Texturi uitate

Texturi, texturi, texturi!

În plimbările prin București întâlnești des mozaicul de ciment șelfuit ca tencuială de soclu la multe dintre clădirile interbelice. Mozaicul este un material care oferă senzația de monolit – textura netedă și compactă obținută prin șlefuire. Pe suprafață sunt vizibile agregatele (praf sau griș de piatră), de diferite granulații, care devin parte din estetica materialului.

Prin pigmentarea cimentului, mozaicul poate avea mai multe opțiuni cromatice: galben, ocru, roșu, roz, negru sau verde sunt doar câteva opțiuni din gama de culori posibile pentru acest tip de finisaj.

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Tablou activitati Serial 05 – Texturi uitate

Ce poti face tu?

Newsletter Donează