Teste imobil pe strada Mătăsari

Jurnal de proiect în luna august

Concluzii de etapă

Bucureşti, 04.10.2023

Prin studiul pentru reparația și întreținerea tencuielilor istorice s-au colectat observații și informații din teste practice, șantiere în derulare și analize de laborator. Dată fiind diversitatea mare de tencuieli moderniste, echipa a decis să se concentreze cu precădere pe cele de tip similipiatră, mai exact pe modalitatea de curățare și de reparare a acestora.

Situaţii întâlnite şi principii de lucru

Studiul folosește principii de bază întrebuințate în practica conservării clădirilor istorice, clasate sau nu în lista monumentelor istorice. Însă, aceste clădiri care constituie baza pentru observare fac parte din zone protejate, acolo unde aspectul fațadelor determină caracterul și valoarea zonei. Ca urmare, enumerăm situații, întâlnite în studiul de față, în care s-au utilizat principii de bază folosite la conservarea clădirilor istorice:

Intervențiile pe tencuieli istorice, indiferent de natura lor (curățare, completare, reparare, consolidare etc.) ar trebui să folosească principiul minimei intervenții, doar acolo unde este strict necesar și pe cât posibil să fie reversibile. Intervențiile ar trebui să nu afecteze materialul originar pe termen lung, astfel încât să nu împiedice posibile viitoare procese de conservare care se vor mai face cu alte metode mai moderne ce pot apărea în anii următori;

Tencuielile de fațadă păstrează caracterul, valoarea și semnificația istorică a unei clădiri istorice. Prin procese ireversibile de intervenție se pot distruge aceste caracteristici esențiale ale patrimoniului istoric construit, limitând accesul generațiilor viitoare la acest patrimoniu;

Indiferent de natura intervențiilor efectuate pe tencuieli istorice (curățare, completare, reparare, consolidare etc.), trebuie luată în calcul păstrarea autenticității – acele atribute și elemente care reflectă cel mai veridic valorile de patrimoniu ale clădirii respective (textură, decorații, tehnică de realizare a tencuielii, meșteșug, valoare estetică etc.).

Curăţare cu comprese şi perie cu apă sau soluţie bicarbonat de amoniu

Curăţare similipiatră cu jet de apă fierbinte la diferite presiuni şi temperaturi

Observaţii şi recomandări

La jumătatea perioadei de derulare a proiectului, prezentăm o parte dintre observațiile și recomandările la care a ajuns echipa de proiect:

Degradările de fațadă trebuie atent investigate și analizate. Acest lucru se face printr-un studiu de parament, care include analiza materialului și înțelegerea cauzelor degradărilor. Din păcate, intervențiile de renovare a fațadelor nu au la bază aceste analize, iar deciziile de reparat/restaurat sunt deseori bazate pe informații superficiale. Cele mai frecvente soluții sunt fie de înlocuire a tencuielii de fațadă cu imitarea, pe cât posibil a texturii, fie de acoperire cu vopsea a tencuielii existente; aceste soluții duc la pierderi irecuperabile de tehnică și de substanță istorică. Analiza paramentului, din păcate, nu se poate face întotdeauna suficient de bine înainte de începerea lucrărilor de execuție, când nu există acces la toată suprafața fațadei (schelă) și posibilitatea colectării de informații legate de comportamentul fizico-chimic al materialului de fațadă. Analizele de material pot fi costisitoare și durează relativ mult, dar pentru a fundamenta alegerea materialelor de intervenție este necesar să fie evaluate cel puțin duritatea stratului de tencuială și porozitatea acestuia, chiar și doar la nivel empiric;

Completările cu material nou (chiar dacă s-ar face cu același tip de material) nu vor fi identice din cauza îmbătrânirii tencuielilor originale (în cazul tencuielii de similipiatră, erodarea este asemănătoare cu cea a pietrei naturale). Totuși, acolo unde sunt necesare, acestea trebuie făcute cu un material cu o porozitate și duritate asemănătoare celui originar, care să corespundă cerințelor legate de aspect, dacă nu se poate reconstitui compoziția exactă a materialului originar. Fisurile în suprafețele de similipiatră provin frecvent din procesul de execuție și nu reprezintă neapărat deteriorări care să necesite remediere;

Reabilitările de fațadă nu trebuie să aducă fațada la o stare de „nou”, ci trebuie să asigure stabilitatea finisajului și să conserve sau să îmbunătățească calitățile de protecție la intemperii. Curățarea nu înseamnă că aspectul trebuie să fie „ca nou”, este normal/ recomandat să păstreze patina, imperfecțiunile și eventualele degradări inofensive (decolorări, erodări…) care nu pun în pericol stabilitatea suprafeței. În cazul tencuielilor dure din ciment, există microfisuri care au apărut odată cu prelucrarea materialului, dar care sunt stabile în timp, dacă nu au apărut factori agravanți (burlane sparte, vegetație necontrolată etc.);

Intervențiile pe suprafețe mici nu pot fi întotdeauna extinse pe suprafețe mari de fațadă, date fiind costurile legate de manoperă și materiale. O parte dintre testele de consolidare au fost făcute cu metode mult prea complexe, care nu pot fi aplicate la scară mare (de ex., injecții de consolidare), dar au adus în discuție nevoia de evaluare adecvată a degradărilor: cât de gravă este fisura? există risc de desprindere?;

Rețetele de tencuială folosite sunt extrem de diverse. În cadrul proiectului s-a lucrat cu trei laboratoare, ceea ce ne-a permis să observăm diferențe de rezultate generate de metodologia de analizare. În stadiul actual al proiectului este încă prematur să avem concluzii relevante, fiind încă în lucru o mare parte dintre analizele începute. Ceea ce însă am observat și discutat cu furnizorii de materiale este faptul că materialele actuale nu sunt identice cu cele folosite la începutul secolului al XX-lea, din cauza diferențelor de producere (de ex., la ciment) și chiar a materiei prime din care sunt obținute. De aceea este important de găsit compatibilitatea optimă, pe baza comportamentului fizico-chimic.

Studiul nu va oferi soluții standard deoarece fiecare caz este unic, dar principiile și recomandările de abordare pot oferi sprijin pentru intervenții care să protejeze mai bine texturile valoroase și chiar să ajute la scăderea costurilor de intervenție. Avem în lucru un set de recomandări pentru pașii de intervenție în cazul reabilitărilor de fațade istorice moderniste, precum și recomandări pentru specificații tehnice (despre material și modalități de intervenție) pentru proiecte și caiete de sarcini.

„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” este un proiect în etapa a II-a realizat de Fundaţia Pro Patrimonio şi susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.

Citeşte şi:

Jurnal de proiect în luna august

Jurnal de activităţi

Jurnal de proiect în luna august

În lunile iunie-septembrie, cu acordul arhitectului și executantului, echipa de proiect a participat ca observator în cadrul mai multor teste efectuate pentru curățarea unei fațade de similipiatră. Este vorba de sablări uscate cu diferite materiale, curățare umedă cu jet de apă la temperaturi și presiuni variate.

Observațiile făcute, combinate cu cercetarea literaturii de specialitate, arată că în cazul sablărilor uscate se recomandă presiune mică și materiale cît mai puțin abrazive (în cazul în discuţie s-a folosit carbonatul de calciu). Spălarea cu apă sub presiune evidențiază microfisurile din suprafața tencuielii şi ridică întrebări legate de suprasaturarea tencuielii și a zidăriei de la cantitatea de apă proiectată cu presiunea foarte mare. Murdăria acumulată în strat gros se curăță dificil, fie la presiune foarte mare, fie insistând mult cu jetul de curățat (umed sau uscat) ducând la o erodare inegală a suprafețelor.

Curățare cu jet de apă

Sablare cu carbonat de calciu

Sablare cu Garnet

În cursul verii echipa de proiect a pornit și analiza și interpretarea primelor rezultate de analize a mostrelor de tencuieli colectate.Au fost cntractate trei laboratoare diferite, dintre care unul al Universității de Arte Aplicate din Viena. Primele observații sunt legate de o mare varietate de compoziție (proporții de liant-agregat). Tipurile și calitatea cimenturilor folosite sunt aspecte ce necesită înțelegere și investigare mai detaliate şi mai profunde.

Mulțumim partenerilor: Kerakoll, Remmers, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș.

Mulțumim biroului de arhitectură Polarh și firmei Erbașu pentru accesul pe șantierul de restaurare a Palatului Universității din București.

Citeşte şi:

Jurnal de proiect în luna august

În luna august echipa de proiect a continuat testele practice atât în București cât și în Timișoara. O parte din experimente s-au concentrat pe reparații la o tencuială existentă de similipiatră, care, conform rezultatelor de laborator, ar fi pe bază de ciment Parker – un tip de ciment apărut la începutul secolului al XIX, obținut prin arderi până la 950°-1000°C. Testele au avut loc la Timişoara la Palatul István Nemes, realizat de arh. Lipót Baumhorn în 1902. Cu sprijinul prof. dr. Johannes Weber de la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, echipa de proiect a primit pentru experimentare două tipuri de ciment Parker, unul fabricat în Polonia, altul în Spania, utilizate pentru restaurarea clădirilor moderniste.

O a doua direcție de cercetare a fost cea a curățării suprafețelor de simipiatră de murdăria depusă în timp sau de depuneri organice (mușchi și licheni crescuți în timp). S-au observat curățări mecanice (de la îndepărtare cu cuțitul sau prin periere la sablare uscată sau umedă) și curățare chimică (prin testarea unor produse Remmers).

Cercetarea se concentrează în prezent pe înțelegerea şi analiza rezultatelor de laborator în contextul observațiilor practice și formularea unor prime concluzii și recomandări pentru conservarea texturilor de fațadă.

Mulțumim partenerilor: Kerakoll, Remmers, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș

Citeşte şi:

Teste practice la Palatul Dauerbach din Timișoara

Proiectul a început cu un apel public pentru a identifica clădiri unde echipa de proiect poate documenta intervențiile sau realiza teste pentru a analiza modalitățile de conservare a tencuielilor istorice. În același timp au fost identificate și realizate contacte cu parteneri importanți pentru proiect.

În acest timp echipa a colectat circa 30 probe de tencuială pe care le-a trimis pentru analiza către trei laboratoare diferite. În prezent sunt în lucru 25 de probe, pentru care sunt așteptate rezultatele în următoarea perioadă. Analizele sunt importante pentru a stabili un diagnostic și pentru a corela cu diferitele posibilități de intervenție pentru conservare.

Dată fiind varietatea mare de tencuieli și problematici, echipa de proiect a decis restrângerea domeniului de studiu la tencuielile tip similipiatră/mozaic cu accent pe tehnici de consolidare și prevenire a desprinderilor de pe stratul suport și curățarea și consolidarea suprafeței finite.

La invitația arhitectului are a facut proiectul de restaurare a fatadei şi cu sprijinul firmei Kerakoll și a restauratoarei Ana Chiricuță, în luna iunie echipa de proiect a realizat câteva teste practice de consolidare și curățare a tencuielii de fațadă la Palatul Dauerbach din Timișoara. Aflat în Piaţa Victoriei, Palatul Dauerbach a fost construit în anii 1911-1912, arh. László Székely în stil secession pentru Georg Dauerbach. Acum palatul se află într-un proces amplu de reparație și restaurare a fațadei principale.

Testele au constat în injectarea tencuielii cu produse diferite pentru consolidarea substratului, în zonele cu fisuri vizibile și susceptibile de desprindere. Procesul de injectare se face cu atenție și încet în funcție de absorbția materialului suport și cu atenție la modul în care se comportă tencuiala.

O a doua parte a testelor a fost dedicată curățării suprafeței de murdărie. Au fost realizate patru teste: spălare simplă cu apă fără presiune, cu soluție de bicarbonat de amoniu, cu comprese cu apă și cu compresă cu bicarbonat de amoniu.

Testele vor continua și la alte clădiri și cazuri de degradări de fațade în scopul de a putea înțelege mai bine problematica conservării fațadelor și a putea face recomandări de intervenție care să conserve tencuielile.

Mulțumim partenerilor: Kerakoll, Remmers, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș.

Call de participare