25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Situaţia Hotelului Concordia din Bucureşti este la fel de critică cu toate că în fiecare an mai apare câte un zvon conform căruia ar urma să se facă ceva cu acest monument istoric. Acesta rămâne, însă, la nivelul declarativ iar clădirea, în care s-a hotărât Unirea Principatelor Române și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești după ce fusese ales domn al Moldovei, se deteriorează aproape ireversibil sub ochii noştri.
Imobilul din str. Smârdan nr. 39 este cunoscut ca Hotelul Concordia, se află în proprietate privată, nu este în proprietatea Primăriei Municipiului București. Anii au trecut şi nimeni nu a întreprins nimic în sprijinul acestui monument, deși fostul primar anunța în ianuarie 2019 că „Primăria Municipiului București a emis certificatul de urbanism nr. 374/1591010/12.03.2018, pentru autorizarea lucrărilor de consolidare, restaurare, refuncționalizare/amenajare interioară (Corp A/C2), și subsol (Corp B/C3), amenajare curte interioară, proprietarul terenului fiind în perioada de obținere a avizelor și de întocmire a documentației tehnice necesare obținerii autorizației de construire.” (citat HotNews)
Acest imobil este monument istoric este un reper de arhitectură şi istorie, cu o semnificație deosebită atât pentru istoria națională cât și pentru contextul urban al Bucureștiului. Neglijarea lui, indiferent de regimul de proprietate este de neiertat, o crimă față de istorie și oraș.
arh. Raluca Munteanu
Roșia Montană – peisaj cultural, patrimoniu, mediu și exploatare minieră
Fundația Pro Patrimonio a sprijinit în mod activ eforturile de recunoaștere a valorii universale, unice și excepționale a sitului istoric Roșia Montană (jud. Alba), susținând, printre alte acțiuni, finanțarea raportului de arheologie realizat în 2010 de experți britanici, profesori arheologi la universităţile Oxford şi Leicester.
Fundația Pro Patrimonio a susținut consecvent includerea zonei Roșia Montană în patrimoniul UNESCO și a propus în 2013 organizației Europa Nostra includerea în programul 7 most endangered cultural heritage sites in Europe.
„Ministerul Culturii a trimis pe 4 ianuarie 2017 la UNESCO dosarul Peisajul Cultural Minier Roșia Montană. Depunerea dosarului pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial a fost făcută cu asumarea Ministrului Culturii Corina Șuteu, după informarea și consultarea Prim-Ministrului Dacian Cioloș și cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe. Protecția patrimoniului național este una dintre responsabilitățile principale ale Ministerului Culturii și intră în prerogativele sale fundamentale. Depunerea dosarului Roșia Montană la UNESCO finalizează un proces început încă din 2011 (când Comisia Națională a Monumentelor Istorice a recomandat oficial Ministerului Culturii includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO) și continuat în mandatul Guvernului condus de Dacian Cioloș, prin adăugarea Roșiei Montane pe Lista Indicativă a României la UNESCO în februarie 2016.”
(extras, Ministerul Culturii, 4 ianuarie 2017, https://rosiamontana.world/
Date actualizate despre derularea procedurii de includere a Peisajului cultural minier Roșia Montană în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, etapele și evoluția acesteia pot fi consultate la https://rosiamontana.world/, website implementat de Institutul Național al Patrimoniului din România.
Fundația Pro Patrimonio vă prezintă pe scurt câteva date despre acest subiect (1999-2013):
O companie privată (Roșia Montana Gold Corporation, prescurtat RMGC) a concesionat dreptul de exploatare de la statul român și propune un proiect de exploatare în carieră deschisă. Proiectul a fost propus în 1999, și nu a reușit să obțină până în prezent acordurile și avizele legale necesare pentru începerea activității. De ce? Deoarece proiectul nu respectă legislația românească, pentru că reprezintă un mare pericol pentru mediu și pentru că mare parte din exploatare ar urma să aibă loc pe terenuri proprietate privată. Istoricul acestui proiect și a avizelor anulate în justiție http://rosiamontana.org/node/291
Tăcerea presei a fost cumpărată de către compania privată, precum și acceptarea proiectului de către politicieni. http://stirile.rol.ro/rosia-montana-cati-bani-a-primit-presa-de-la-rmgc-in-ultimii-ani-889925.html
ce televiziuni fac reclama proiectului minier
Mai jos câteva comentarii și observații despre relatările din presă
http://uzp.org.ro/proiectul-rosia-montana-submineaza-credibilitatea-presei/
Presa străina relatează http://totb.ro/protestele-pentru-rosia-in-presa-straina/
Ce a făcut societatea civilă în acești ani
Alburnus Maior este asociația localnicilor și proprietarilor din Roșia Montană înființată în septembrie 2002 pentru desfășurarea, de o manieră organizată, a demersurilor de stopare a proiectului minier propus de RMGC. Alburnus Maior, prin activitatea sa continuă, coordonează ceea ce este astăzi cea mai mare campanie socială și de mediu din România. În sprijinul acesteia s-au solidarizat numeroase organizații, instituții, artiști, jurnaliști, precum și membrii ai societății civile de toate vârstele și din toate straturile sociale din România și de peste hotare.
În afară de campanii de informare, monitorizare a autorităților, proteste și acțiuni în justiție se organizează anual festivaul Fân Fest pentru promovarea valorilor zonei http://www.fanfest.ro/
Început ca un festival de protest în 2004, FânFest a devenit un spațiul cultural aparte, în sprijinul justiţiei de mediu şi sociale și pentru dezvoltarea sustenabilă a Roșiei Montană – devenită emblema mișcărilor sociale și de mediu din România ultimului deceniu.
Adoptă o Casă la Roşia Montană este un program de salvare a patrimoniului cultural şi a comunităţii tradiţionale de la Roşia Montană şi din satele învecinate. Programul este iniţiat de Alburnus Maior, asociaţia locală dedicată protejării drepturilor membrilor comunităţii de la Roşia Montană, în parteneriat cu ARA – Arhitectură. Restaurare. Arheologie, asociaţie activă în domeniul cercetării, conservării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural în beneficiul comunităţilor şi al societăţii.
http://www.e-zeppelin.ro/Ctrl-S-Rosia-Montana-Arhitectura-prin-voluntariat
În 2013, Roșia Montana a fost inclusă în programul „7 most endangered” al Europa Nostra. Dosarul care a fundamentat propunerea comună a organizaţiilor semnatare, asumat de Europa Nostra şi băncile partenere prin includerea în lista celor 7 monumente, cuprinde un plan de acţiune structurat pe 10 direcţii distincte cărora le corespund proiecte concrete. Planul urmăreşte să contribuie eficient la păstrarea patrimoniului cultural al sitului prin cercetare şi documentare, prin conservare directă şi punere în valoare. Acţiunile prevăzute, alături de implicarea comunităţii locale, vor genera un impact amplu atât în mediul profesional cât şi în rândul publicului, la nivel local, naţional şi internaţional. Planul va contribui la menţinerea şi creşterea veniturilor comunităţii, protejând în acelaşi timp biodiversitatea şi valoarea habitatelor recunoscute internaţional care au susţinut comunitatea tradiţională.
http://www.simpara.ro/rosia-montana-o-preocupare-europeana-553.html
http://www.europanostra.org/7-most-endangered/
De ce au început protestele de stradă la 1 septembrie 2013
Pe 27 august 2013 guvernul a aprobat în sedința de guvern proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere România.
Fostul Hotel Concordia din București, loc uitat al memoriei pentru România modernă
Fundația Pro Patrimonio și filiala București a Ordinului Arhitecților din România, alături de intelectuali și instituții de cultură, au atras atenția printr-o campanie publică susținută anual, încă din 2013 asupra stării de degradare în care se află fostul hotel Concordia din București, locul în care în noaptea dinspre 23 spre 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Romanești, după ce pe 5 ianuarie fusese ales domn al Moldovei. Clădirea din 1852 este încadrată pe lista monumentelor istorice a municipiului București 2010 cu nr. crt. 2025, cod LMI B-II-m-B-19708, se află în proprietate private și într-o stare avansată de ruină, în ciuda numeroaselor demersuri din ultimii ani ale societății civile, intelectualilor, artiștilor, gazetarilor și arhitecților.
Arhitectul Şerban Sturdza a subliniat în 2013 faptul că societatea civilă este direct responsabilă pentru soarta clădirilor şi a zonelor istorice, deoarece ele sunt moştenirea noastră, a tuturor, aşa că nu putem aştepta ca rezolvările să vină de la sine. „Persoanele care reprezintă Municipalitatea trebuiesc forţate într-o manieră directă, dar deloc discretă să-şi facă treaba, şi în ceea ce priveşte Centrul Istoric, treaba nu este făcută suficient dacă putem să mergem vara să bem bere la terasele de la parterul clădirilor. Această pojghiţă de civilizaţie este o chestiune de plăcere şi o doză de iresponsabilitate pentru că în paralel nu se asigură şi efortul care ar trebui să gireze ca aceste clădiri vor rămâne în picioare. Chestiunea aceasta cu protejarea unor clădiri istorice este o mare minciună. Noi protejăm zona, dar nicio casă nu este protejată, e absurd“, a declarat acesta.
În anul 2016, organizația internațională World Monuments Fund a nominalizat Bucureştiul, la propunerea Asociației Pro.Do.Mo. împreună cu Fundația Pro Patrimonio, printre siturile istorice cele mai ameninţate de distrugere din lume. WMF alege situri şi obiective de patrimoniu care au valoare urbanistică la nivel international și se ocupă de peste 50 de ani cu salvarea patrimoniului arhitectural și cultural universal.
Capitala României a fost nominalizată la categoria „centru istoric în pericol” pe lista 2016 World Monuments Watch din cauza demolării sau abandonării clădirilor de patrimoniu, a dezvoltării necontrolate și a intervențiilor de reabilitare distructive. În consecință, orașul a fost inclus într-un program de monitorizare privind politicile publice de protecție a patrimoniului. Riscul iminent în faţa unui cutremur de proporţii pune în pericol majoritatea clădirilor de patrimoniu ale oraşului.
La 3 martie 2017, programul Watch Day 2017 s-a concentrat pe un apel la acțiune pentru Capitală, care se confruntă cu amenințări și provocări iminente din perspectiva vulnerabilității patrimoniului și din cauza riscului seismic. Evenimentul a avut două componente: Watch Day Bucureștiul Vulnerabil – Dezbatere. Lansare de carte şi Watch Night Bucureştiul Vulnerabil, întâlnire informală – Lansarea cărţii, filme şi experienţe.
Bucureştiul, capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, abundă, în special în partea sa centrală, în clădiri expertizate tehnic ca având risc seismic grad I, ceea ce ar implica o prăbușire iminentă la primul cutremur major. În cazul unui cutremur de scara celui din 1977, Bucureștiul de azi ar pierde un număr mare de blockhausuri moderniste și case de secol XIX-XX, adăpostind la ora actuală mii de persoane. Pierderile umane, materiale, dar și identitare ale orașului ar fi majore (vezi http://blog.seismic-alert.ro/).
Ca exemplificare: Bulevardul Magheru este păstrătorul unei arhive de clădiri moderniste cu o valoare culturală şi arhitecturală recunoscută internaţional. 15 clădiri monument istoric, 9 clădiri risc seismic clasa I, 5 clădiri risc seismic clasa II, 65.000 mp spaţiu construit în pericol, 150.000 mp arie aflată în pericol, 2000+ locuitori, 5000+ persoane în tranzit zilnic sunt cifre care definesc situaţia actuală a bulevardului.
Iată un film de conștientizare și sensibilizare realizat de Fundația Pro Patrimonio, World Monuments Fund și Asociația Pro.Do.Mo.:
World Monuments Watch este un program global lansat în 1996 cu scopul de a atrage atenţia internaţională către siturile de patrimoniu cultural din toată lumea. Programul oferă o oportunitate siturilor nominalizate să crească gradul de conştientizare publică, să promoveze participarea locală, să încurajeze inovarea şi colaborarea şi să evidenţieze soluţii alternative.
Watch Day 2017 – Bucureştiul Vulnerabil a fost organizat de Centrul Român pentru Inovație în Dezvoltare Locală, MKBT: Make Better, Ordinul Arhitecților din România – Filiala Teritorială București, având ca inițiatori Pro.Do.Mo și Pro Patrimonio.
La sfârşitul anului 2010, Primăria Bucureștiului a decis începerea lucrărilor pentru Diametrala Nord-Sud, având la bază Planul Urbanistic Zonal pentru Diametrala Buzeşti-Berzei-Uranus. Demolările au retrezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare (executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase pentru refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuarea locuitorilor iarna). Premisele aflate la baza proiectului au fost fluentizarea şi creşterea traficului auto de tranzit, fără analiza consecinţelor asupra mobilităţii în ansamblu, ignorând realitatea complexă a vieţii şi locuirii în cartier.
Zona Matache, din centrul Bucurestiului, a trecut prin schimbări dramatice și radicale care și-au pus amprenta asupra comunității, lăsând cartierul și inima sa, monumentul istoric Hala Matache (demolat în noaptea de 25 martie 2013) într-o stare de dezagregare socială și economică. Acțiunile societății civile împotriva demolărilor de monumente istorice au atras atenția asupra nevoii de regenerare și de integrare a proiectului, de modernizare a străzilor cu proiecte mai ample de revitalizare a țesutului urban și social.
În prezent, zona este abandonată de administrație și apare ca o rană imensă necicatrizată.
Fundația Pro Patrimonio s-a implicat în acțiunea de salvare a zonei și a Halei Matache, propunând soluții concrete de regenerare urbană și dialogând cu administrația. S-au concretizat două direcții-martor.
Prima o reprezintă volumul Cui i-e frică de cartierul Matache? Principii de regenerare urbană pentru zona Matache – Gara de Nord din Bucureşti (Pro Patrimonio 2012), o carte-manifest, o carte-proiect, o carte-martor a unui fenomen de activism urban concentrat, care își imagina că oricine poate avea iniţiativă şi propune soluţii pentru cartier şi oraş. La data apariţiei cărţii, februarie 2012, operaţiunea Diametrala Nord-Sud părea a fi departe de a se fi terminat și exista speranța ca Hala Matache să rămână în picioare (din păcate, va fi demolată la 25 martie 2013). Volumul conceput de Mirela Duculescu a primit Premiul naţional ex aequo pentru secţiunea carte, Bienala Naţională de Arhitectură 2012.
Textul integral al cărții este disponibil aici: link carte Matache
A doua direcție este reprezentată de filmul documentar Matache. Berzei-Buzești realizat de Dragoș Lumpan în 2016, ce are la bază un amplu material. Schimbările în zonă sunt surprinse în filmări, timelapse-uri și fotografii realizate în perioada 2010-2016. Filmul include interviuri cu arhitecți, urbanisti, antropologi, reprezentanţi ai societăţii civile, locuitori și comercianți din zonă, fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, și imagini de arhivă. Filmul oferă o perspectivă obiectivă asupra unui țesut urban specific, fiind un exemplu și studiu de caz pentru alte orașe care se confruntă cu situații similare. Filmul a beneficiat de sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național și a primit Premiul AFCN pentru inovație în promovarea patrimoniului de arhitectură 2016.
Noutățile despre film (work in progress) și proiect pot fi urmărite pe pagina Platforma Matache.
