25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Pe 19 august 2013 a fost susţinut un concert caritabil oferit cu generozitate de violonistul Alexandru Tomescu în chiar interiorul bisericii aflate în stadiu de şantier pentru strângerea de fonduri necesare restaurării.
Tot în 2013 la Casa Mincu a fost organizată o expoziţie şi o prelegere care au evidenţiat, prin sprijinul arhitectei Mariana Celac (†), importanţa implicării directe în procesul de salvare.
Anul 2013 a fost cel în care s-a putut realiza intervenţia cea mai amplă: biserica a fost ridicată 90 cm deasupra solului, s-au făcut fundaţiile noi şi s-au înlocuit și completat bârnele deteriorate, au fost extrase picturile de pe bârnele putrede, s-a realizat biocidarea grinzilor noi de lemn.
Au fost înlocuite tălpile de lemn și reașezată biserica pe noile fundații pentru aceasta Muzeul Astra a recomandat o echipa de meşteri maramureşeni alături de care au lucrat cei mai mulţi voluntari: 6 serii de câte 8 voluntari (în plus față de meșteri). Pentru tălpile pe care se așază biserica au fost aduşi 10 stejari din Botoşani, în zonă negăsind stejar la dimensiunile necesare. Din acest motiv în toamnă s-a inițiat o campanie de plantat stejari cu voluntarii de peste vară. S-au plantat 50 de stejari în curtea şcolii şi în apropierea bisericii astfel încât peste încă 300 de ani să existe materie primă locală.
A fost realizată o investigație arheologică în zona fundațiilor sub supravegherea Muzeului de Istorie Vâlcea. În urma săpăturilor s-a descoperit un tezaur monetar compus din 99 de monede din argint şi aramă (dintre care 11 de salbă), încadrat la prima vedere în intervalul a doua jum. a sec. XVIII-prima jum. a sec. XIX. Monedele au fost descoperite într-un ulcior, cu toarta şi gâtul rupte, ca să permită introducerea monedelor.
Au fost înlocuite şi reparate bârnele deteriorate de lemn din pereți și cosoroabe şi s-au făcut reparații la structura de protecţie.
Tot 2013 este anul în care echipa Fundaţia Pro Patrimonio a întreprins demersurile necesare pentru introducerea bisericii de la Urşi în programul World Monuments Fund – Watch List. Organizaţia internaţională World Monuments Fund a inclus ansamblul bisericilor de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei în programul Watch 2014, ca recunoaştere a pericolului iminent ce ameninţă aceste clădiri de patrimoniu şi ca recunoaştere a valorii culturale și economice pe care o au pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor.
În perioada 2010-2011, cu sprijinul Cella Cosimex și al arhitectului Șeban Cantacuzino se realizează o structură de protecție peste biserică, se desface acoeprișul și bolta prăbușită. Elementele din șarpantă, inventariate, se depozitează într-o magazie construită în exteriorul cimitirului. Se defac și elementele deteriorate și instabile din boltă.
SC OPUS – Atelier de arhitectură SRL – Bucureşti realizează documentația tehnică pentru autorizarea lucrărilor de intervenție.
Cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, SONORO și alte organizații se strâng primele fonduri pentru intervenție.
Se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București. După finalizare acesta este adus înapoi în sat și se organizează o expoziție și un concert. Până la terminarea lucrărilor de consolidare a bisericii, iconostasul este depozitat în biserica nouă de zid.
Începutul. Descoperirea. Primele idei și primii prieteni ai bisericii din Urși
„În 2007, după trei ani de cercetare pe teren a patrimoniului în diversele lui forme, am conturat un proiect ce era menit a pune în evidență legăturile culturale și artistice de pe cei doi versanți ai Carpaților, mai exact din Gorj/Vâlcea și Sibiu/Hunedoara. Prima secvență a fost construită în jurul bisericilor de lemn de la nord și de la sud de Carpați. Inventariind bisericile din cele două zone, confruntând listele oficiale cu realitatea din teren (unele nu mai există pe teren, altele, valoroase nu sunt înscrise), constatând starea de conservare a celor mai multe dintre biserici, dar și urgența salvării unora dintre acestea, precum și neputința de a întreprinde un astfel de demers de către un grup restrâns de persoane fizice, impreună cu colaboratorul de atunci, Fundația Dala, am spus mai departe povestea bisericilor de lemn președintelui din acea vreme al Ordinului Arhitecților din România, Șerban Sturdza, astfel, în timp, dezvoltându-se proiectul 60 de biserici.
Una dintre cele mai impresionante povești a fost cea a bisericii ascunse în cimitirul satului Urși din Vâlcea, o biserică fără temelie, proptită cât să nu se încline definitiv și cu o pictură de o calitate artistică remarcabilă pentru grupul de biserici de lemn rar pictate la sud de Carpați.
Fotograful Șerban Bonciocat este cel care mi-a arătat-o într-una dintre călătoriile noastre pentru documentarea rubricii lunare de patrimoniu din revista Igloo și îi sunt recunoscătoare pentru acea oprire pentru că acela a fost începutul atât pentru ceea ce avea să fie mai târziu albumul dedicat bisericilor de lemn din nordul Olteniei, dar și al proiectului amplu inițiat de OAR și Pro Patrimonio.” – Luiza Zamora, istoric de artă, Asociația 37
Împrejurimile. Valoarea peisajului
Există încă multe biserici de lemn răspîndite în zona colinară de la poalele Carpaților Meridionali – la sud și la nord. Cele mai multe datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, câteva fiind chiar mai vechi. Majoritatea sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România. Este cea mai sudică regiune din Europa unde s-a folosit lemnul și tehnica blockbau (construcții din bârne orizontale) pentru clădirile de cult. Bisericile din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei sunt modeste ca dimensiuni, dar păstrează autenticitatea meșteșugului și a valorilor locale.
Ca ansamblu, cele cîteva sute de biserici, răspîndite într-o arie relativ mică, definesc însă un peisaj cultural valoros. Asemănările, dar și diferențele dau ansamblului importanță, creionează specificul și identitatea zonei. Se estimează că cele 60-100 de biserici, documentate din 2009 pînă în prezent, însumează circa 2000 m2 de pictură murală (al secco sau al fresco). Pentru comparație, bolta Capelei Sixtine de la Vatican are 1000 m2.
Specificul. Unicitatea
În afara familiei de biserici de lemn din care face parte, biserica din Urşi se află în apropierea unor locuri foarte valoroase pentru identitatea şi spriritualitatea noastră: culele de la Măldăreşti, Mânăstirea de la Govora, Mânăstirea Hurezi aflată deja în Patrimoniul UNESCO, Mânăstirea Dintr-un Lemn sau situl Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 Parcul Naţional Buila-Vânturariţa. De asemenea, tot arealul subcarpatic este împânzit de cruci pictate care, prin tradiţie, se așază la intersecţiile de drumuri. Și fântânile primesc o cruce frumos decorată în amintirea unor evenimente sau a unor oameni care au însemnat ceva pentru locul respectiv.
10 ani de lucru. Calendarul de acțiuni
Cei zece ani de lucru la biserica de lemn din Urşi au avut, fiecare în parte, un model foarte clar: perioadă de strângere de fonduri şi de proiectare, perioadă de lucru efectiv pe durata a 4 luni, pe timpul verii. Deși acest model a generat durata îndelungată de intervenţie, s-a dovedit a fi fost singurul sustenabil în condiţiile în care susţinerea financiară s-a realizat integral din fonduri private obținute atât de la donatori, cât şi de la instituţii precum World Monuments Funds sau firme private.
Un succint calendar anual de lucrări ne oferă imaginea unui proces complex de restaurare la care au pus umărul specialiști și localnici.
2009
începe documentarea bisericii
se prăbușește bolta bisericii
se inițiază campania de intervenție de urgență
se realizează structura de protecție și se demontează bolta
2010-2011
se realizează proiectul de restaurare
se strâng primele fonduri pentru intervenție
se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București
2012
se finalizează restaurarea iconostasului care este readus în sat
se organizează o expoziție și un concert cu ocazia prezentării iconostasului restaurat
se asigură fresca în vederea lucrărilor de reparație a structurii
2013
se ridică biserica și se realizează fundații noi
se realizează investigația arheologică (când se găsește un ulcior cu monede!)
se repară și se înlocuiesc tălpile de lemn și toate bîrnele de lemn deteriorate
se plantează stejari în vederea asigurării lemnului de reparații peste 100 ani
2014
se restaurează pictura de pe bârnele din boltă
2015
se remontează bolta și acoperișul
2016
se restaurează pictura exterioară
se reface pardoseala interioară
se repară mobilierul interior
2017
se restaurează pictura interioară din altar
se reamenajează clopotnița cimitirului
2018-2019
se restaurează pictura interioară din naos
Proiectul „Zilele Casei Enescu – explorări și exerciții cultural-muzical” a început!
Pentru a cunoaște mai bine locul în care se află Casa lui George Enescu și împrejurimile acesteia ne-am propus în perioada 1-4 iulie 2020 exercițiul cartării meșterilor și a resurselor locale din jurul casei. Pe o rază aproximativă de 50 – 60km în jurul obiectului de arhitectură, două echipe au patrulat timp de patru zile pentru a schița povestea din jurul Mihăileniului.
Traseul a avut la bază hărțile de meșteri existente online: https://hartamesterilorconstructii.ro/ și https://www.hartamestesugarilor.ro/, informații prețioase și bogate culese de la muzeele de etnografie și centrele de informare turistică din zonă precum și indicii oferite chiar de oamenii locului. Abundența meșterilor din aceste locuri ne-a obligat să facem o selecție forțată a vizitelor pe teren și să păstrăm deschise pistele de cercetare și pentru alte dăți.
Am reușit să vizităm 25 de meșteri și ne-am familiarizat cu diferențele și asemănările culturale ale Bucovinei și Moldovei la pas prin sate și orașe sau în cercetări muzeale.
Chiar dacă tema acestui proiect se limitează la cercetare, ideile noastre de viitoare colaborări au pornit deja la drum cunoscând meșteri atât de pricepuți și din domenii atât de variate.
În experiența maraton a cercetării de teren am cunoscut: fierari, împletitori, sculptori și tâmplari, pietrari, pielari, sticlari și țesătoare. La fel ca și în cercetarea de la Câmpulung Muscel din judeţul Argeş, din jurul Vilei Golescu, am rămas impresionați atât de bucuriile cât și de greutățile fiecărui meșteșug.
Păstrarea și readaptarea tuturor acestor tradiții la prezent sperăm să facă cândva obiectul unei viitoare colecții Honest Goods a Casei lui George Enescu din Mihăileni și să incite cât mai mulți oameni să acceseze resursele umane și culturale existente în apropiere.
Mulțumim pe aceasta cale meșterilor pentru găzduire și povești precum și voluntarelor, Ruxandra Sacaliș și Ana Luiza Simion, fără de care nu am fi putut afla atâtea lucruri.
„Zilele Casei Enescu – explorări și exerciții cultural-muzicale” este un proiect cultural proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
Vara aceasta se încheie restaurarea Casei lui George Enescu din Mihăileni și pregătim deschidera porților către comunitate și oamenii curioși din afara acesteia cu activități educaționale și evenimente culturale tematice ce vor fi realizate cu sprijinul AFCN și al UiPath Foundation. Acestea sunt menite să o readucă la viață în contextul zilelor noastre și să ajute un public cât mai divers să conștientizeze valoarea culturală a casei și potențialul acesteia de a se redefini în contemporan, prin prisma valorii sale muzical-memorialistice și arhitecturale, dar și prin oportunitatea poziționării acesteia în jurul unor importante resurse naturale și umane.
Dorim să punem astfel bazele unui program educațional de patrimoniu și muzică pe termen lung. Intitulat „Zilele Casei Enescu – explorări și exerciții cultural-muzicale” proiectul foloseşte experienţa sedimentată în patru ani de ateliere de Educaţie pentru Patrimoniu pe care le-am realizat în jurul altor obiective de patrimoniu – Conacul Perticari-Davila, Conacul Neamțu și Vila Golescu – de care ne ocupăm constant. Sunt preluate în acest program elemente din ghidul „Educație pentru Patrimoniu” (http://bit.ly/GhidEducatiePentruPatrimoniu) realizat la finalul anului trecut și sunt introduse elemente dedicate de muzică, specifice locului. Întreg demersul este completat de o cercetare specifică a resurselor locului, ce vizează în primul rând materialele, meșterii, sunetele și poveștile zonei.
Campania de anul acesta se va desfășura pe o perioadă cumulată de aproximativ trei săptămâni în această vară între lunile iulie şi septembrie. Va cuprinde: o cercetare și o cartare creativă a resurselor culturale ale locului, o caravană educațională pentru patrimoniu ce-i va pune într-un mod practic și ludic pe copii în rolurile de specialiști din domeniul patrimoniului (urbanist, arhitect, istoric și peisagist), ateliere cinematografice și de animație, un atelier surpriză de tip DIY, provocarea realizării și îngrijirii unei mici grădini la Casa Enescu, seri de filme în comunitate și un eveniment festiv, alături de o expoziție online a proiectului, adresate unor grupe de public cât mai diverse, ce adună cercetările și experimentele creative cumulate și aduce în interesul oamenilor opera și viața lui George Enescu, în contextul celebrării zilei acestuia și a marcării internaționale a anului Beethoven.
„Zilele Casei Enescu – explorări și exerciții cultural-muzicale” este un proiect cultural proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
UiPath Foundation este partener al Fundaţiei Pro patrimonio în programul „Academia de Muzică şi Educaţie pentru Copii” care se derulează din februarie 2020 la Casa lui George Enescu din Mihăileni.
Fundaţia Pro Patrimonio și UiPath Foundation anunță lansarea programului „Academia de Muzică şi Educaţie pentru Copii” care va fi derulat în Casa George Enescu din Mihăileni, judeţul Botoşani.
Scopul acestui proiect educațional, lansat în cadrul parteneriatului dintre cele două organizații, este dezvoltarea potenţialului copiilor din aceste comunități rurale și utilizarea casei George Enescu, monument istoric, în scop educațional. Inițiativa se află sub umbrela programului Academia de Muzică și Studiul Sunetului George Enescu, inițiat de Pro Patrimonio și care a făcut posibilă integrarea Casei George Enescu din Mihăileni în circuitul cultural și educațional transformând-o, astfel, într-un un centru de excelență în studiul muzicii.
Proiectul de educaţie muzicală „Academia de Muzică şi Educaţie pentru Copii” va fi derulat pe parcursul anului 2020 şi va implica copiii din şcolile gimnaziale din zonă, oferindu-le șansa la educație de calitate și un mediu cultural inedit, în proximitatea comunităților de care aparțin.
Folosirea unei case istorice de patrimoniu ca instrument pentru educația copiilor și închegarea unei comunități în jurul acesteia face parte din strategia prin care Fundaţia Pro Patrimonio a reuşit să salveze şi alte monumente. În felul acesta, Casa George Enescu din Mihăileni va fi păstrată și apreciată. Aceasta este singura casă memorială a lui George Enescu din România care onorează memoria compozitorului prin educație și cultură muzicală activă, valorificându-i în mod creativ moștenirea. În curând, grație acestor întâmplări, Casa George Enescu din Mihăileni, va intra într-un regim activ de care se vor bucura copii și tineri interesați de muzică și de cultura locului. Este o provocare plină de riscuri, deoarece localitățile rurale se depopulează și coeziunea socială este slabă. De aceea, șansa este de a oferi locuitorilor activități alternative atrăgătoare și de a-i pune în legătură cu iubitori ai muzicii din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Memoria lui George Enescu, frumusețea peisajului și a monumentelor de arhitectură, complexitatea activităților, toate la un loc au șansa să genereze un nucleu cultural plin de sens. Iată scenariul unei noi întâmplări” a declarat Şerban Sturdza, Preşedinte Fundaţia Pro Patrimonio.
Ne-am alăturat Fundației Pro Patrimonio în această inițiativă unică și credem că potențialul copiilor din mediul rural poate fi pus în valoare prin crearea de oportunități educaționale în mijlocul comunităților de care aparțin. Ne extindem în 2020 intervenția în județul Botoșani, cu o abordare centrată pe facilitarea accesului la educație pentru copiii vulnerabili din comunitățile din jurul Casei George Enescu de la Mihăileni. Pachetul de sprijin educațional, pe care deja îl oferim în București, Cluj, județele Galați și Vaslui, ia în calcul nevoile complexe cu care se confruntă copiii din familii vulnerabile în călătoria lor către un viitor mai bun, a declarat Raluca Negulescu-Balaci, Director Executiv al UiPath Foundation.
Pe lângă activitățile de educație muzicală derulate în mod constant în cadrul Academiei, anual, pe perioada verii, timp de o săptămână, vor fi organizate la Mihăileni ateliere de educaţie non-formală de către Pro Patrimonio, iar UiPath Foundation va include în Future Acceleration Program, proiectul de sprijin integrat pentru acces la educație, 20 de copii din familii vulnerabile care provin din comunitățile din jurul Casei George Enescu.
Despre UiPath Foundation
UiPath Foundation este o organizație non-guvernamentală, non-profit, apolitică și fără orientare religioasă, care susține copiii din medii vulnerabile să-și atingă potențialul și să se dezvolte alături de comunitățile lor, prin accesul egal la educație și prin dezvoltarea competențelor secolului al 21-lea. UiPath Foundation a fost fondată de compania UiPath în ianuarie 2019 și acționează ca o organizație independentă.
Începând cu copiii din România și India, UiPath Foundation derulează, în parteneriat cu organizații non-profit cu impact la nivel local, programe educaționale care răspund multiplelor nevoi ale copiilor care se confruntă cu sărăcia.
Despre Pro Patrimonio
Pro Patrimonio este o organizaţie non-profit care are ca misiune principală conservarea, salvarea și reactivarea patrimoniului cultural, cu precădere arhitectural, pentru a-l salva de la dispariție. Scopul este de a reintroduce în circuitul economic un patrimoniu construit în prezent abandonat care și-a pierdut rolul şi de a-i reface legăturile identitare şi cu comunitatea. Acțiunile se concentrează pe proiecte practice de educație, orientate spre reabilitarea și refuncționalizarea patrimoniului istoric, precum și pe implicarea și conștientizarea de către comunități a propriei identități. Fundația Pro Patrimonio susține ideea că fiecare cetățean poate deveni responsabil pentru patrimoniu și că, implicându-se conștient în utilizarea responsabilă a acestuia, poate obține avantaje și satisfacții, contribuind în același timp la consolidarea culturii.
Cu filiale în România, Marea Britanie și Franţa şi înființată în anul 2000, fundația derulează 8 proiecte concepute pentru salvarea patrimoniului, educarea și sensibilizarea cetățenilor față de importanța patrimoniului cultural. De la fondarea sa, Pro Patrimonio a achiziționat și a primit cu titlu de donație, progresiv, proprietăți de importanță națională, legate de personalități reprezentative pentru istoria și cultura României. Fundația deține, administrează și colaborează, restaurează și pune în valoare, prin diverse activități: Casa copilăriei lui George Enescu la Mihăileni, lângă Botoșani; Vila Golescu de la Câmpulung Muscel; Conacul Neamţu din satul Olari de lângă Craiova; o casă tradițională săsească la Viscri; Conacul Perticari Davila de lângă Pitești, Conacul P.P. Carp de la Ţibăneşti, lângă Iaşi; proiectul 60 de biserici de lemn, cu programe de învățare a meseriilor de patrimoniu adresate tinerilor şi programul Educaţie pentru Patrimoniu destinat copiilor.
Despre Casa George Enescu din Mihăileni, judeţul Botoşani
Proiectul de intervenție de urgență privind salvarea și reabilitarea Casei George Enescu din Mihăileni, jud. Botoșani, a pornit în 2013 din inițiativa pianistei Raluca Ştirbăţ, președinta Societăţii Internaţionale „George Enescu” din Viena. Fundația Pro Patrimonio, Ordinul Arhitecților din România – filialele București și Nord-Est și Fundația Remember Enescu, al cărei președinte este violonistul Alexandru Tomescu, s-au solidarizat pentru a salva responsabil un reper de importanță majoră pentru identitatea națională și patrimonial cultural european. Prin strădania Ralucăi Știrbăț, casa părintească a mamei compozitorului George Enescu, Maria Cosmovici, a fost clasată monument istoric în octombrie 2014 (cod LMI BT-IV-m-B-21063).
Casa George Enescu din Mihăileni a fost donată, în proporţie de o treime în 2014 către Fundaţia Pro Patrimonio, de domnul dr. Mihai Botez, moștenitor direct al compozitorului, restul casei fiind cumpărat de către fundaţie (prin eforturi şi donaţii private) în 2019.
Casa George Enescu de la Mihăileni a devenit cauză pentru Balul Boierimii Române și a prietenilor ei. Deja consacrat, la ediția a III-a, Balul de mare ținută reunește reprezentanți ai familiilor boierești românești acum răspândite peste tot prin lume. În fiecare an, la finalul toamnei acestea se adună la București și celebrează cu bucurie valorile comune, spiritul de coeziune și susțin o cauză în care cred. De data aceasta ne-am bucurat să ne regăsim iar eforturile susținute ale Fundației Pro Patrimonio să fie recunoscute și susținute printr-un astfel de eveniment de înaltă clasă. Primul eveniment, pe 8 noiembrie 2019, a fost Concertul caritabil pentru Casa George Enescu din Mihăileni susținut de către pianista Raluca Știrbăț și violonistul Alexandru Tomescu. În Sala NeoBoema din Palatul Universul publicul a fost încântat de acordurile lucrărilor de George Enescu, Vasile Filip, Constantin Silvestri sau Tudor Ciortea. Mulțumim domnului George Butunoiu pentru spațiul pus la dispoziție cu această ocazie.
Seara de 9 noiembrie 2019 a fost dedicată Balului care s-a desfășurat în spațiile elegante ale Hanului Manuc unde invitaţii, reprezentanţi ai familiilor boiereşti române au avut generozitatea să doneze un total de 29.429 euro în beneficiul Casei Enescu de la Mihăileni. Mulţumim cu această ocazie comitetului organizator al Balului – Constantin Cantacuzino, Mihai Ghyka, Irina Cantacuzino, Ileana Kripp, Grigore Ghyka – pentru toată susținerea oferită și pentru administrarea judicioasă ce a făcut posibilă strângerea acestei sume. Mulțumiri se cuvin şi firmelor Arta Grafică, Editura Vremea, City Grill, Hanul lui Manuc, enRose, Moritz Ice, Carassia, Alira, Ursus, Prince Stirbey, Rue du Pain.
Din suma strânsă, după achitarea costurilor de organizare a Balului, am putut să acoperim cheltuielile făcute pe parcursul anului, 20.000 Euro, cu operaţiile majore de refacere ale casei – finalizarea privdorului, finalizarea și completarea ferestrelor și ușilor, vopsirea elementelor de lemn, finalizarea soclului, finisajelele interioare și exterioare la pereți, finalizarea coșurilor de fum pentru cele două sobe din camere. Au mai rămas de finalizat: soba din bucătărie, gardul spre stradă, racordurile la curent electric, amenajarea unei băi, montarea echipamentelor electrie (prize, întrerupătoare, corpuri de iluminat), completarea mobilierului interior. Suplimentar vom putea chiar să dotăm casa cu un pian, atât de necesar.
După ce casa va fi terminată şi mobilată, pe lângă elitele muzicale atrase de proiect, Academia de Muzică şi Studiu Sunetului va promova proiecte de educaţie în comunităţile locale.
@Credit foto Andrei Gîndac
INTRO
Proiectele de educație pentru patrimoniu și-au concentrat încă de la început atenția pe consolidarea unei relații de durată între comunitate și elementele culturale de valoare din imediata apropiere prin serii mai mult sau mai puțin structurate de ateliere și evenimente dedicate publicului tânăr.
În ultimii 3 ani, comunitățile de copii din jurul Conacului Neamțu, din Olari, a Conacului Perticari-Davila, din Izvoru și a Vilei Golescu, din Câmpulung-Muscel au beneficiat de activități constante ce au investigat patrimoniul material și imaterial local prin jocuri, machete, ateliere practice, meșteșuguri, expoziții sau proiecții cinematografice în comunitate.
Prin proiectul „EDUCAȚIE PENTRU PATRIMONIU” am reușit anul acesta să structurăm, să transformăm și să îmbogățim întâlnirile și atelierele de până acum într-un program de patrimoniu asumat. Acesta a însumat, în fiecare din cele 3 comunități, 4 ateliere practice în rolul specialiștilor din domeniu: urbanist, arhitect, peisagist, artist sau meșter și o întâlnire de final, dedicată întregii comunități, cu ateliere de animație și cinematografie adaptate poveștilor locale, aventuri constructive, concursuri culinare, seri de film și chiar campare la conac.
LA CE FOLOSEȘTE?
Ghidul „Educație pentru Patrimoniu” adună toată această experiența și completează chiar activitățile cu provocări noi. Acesta este o propunere structurată de introducere a copiilor în lumea patrimoniului și de explorare mai amănunțită a valorilor culturale construite, naturale și a meșteșugurilor din zona în care cursurile se desfășoară. Este un demers prin care se dorește conecatarea comunității la resursele locale și activarea practică și creativă a spațiului în care aceasta trăiește.
CUI FOLOSEȘTE?
Ghidul este destinat cadrelor didactice, ONG-urilor, grupurilor sau oamenilor cu inițiativă ce doresc să implementeze un program educațional despre patrimoniu ce se raportează prin exerciții dedicate direct la reperele culturale locale. Conținutul ghidului este adresat copiilor cu intervalul de vârstă cuprins între 6 și 14 ani, activitățile putând fi adaptate în funcție de nivelul colectivului.
CUM SE FOLOSEȘTE?
Activitățile și programele propuse invită copiii să exploreze universul înconjurător prin jocul rolurilor diverșilor specialiști și integrarea diferitelor idei în proiecte scara 1:1 în comunitate. Acestea pot fi integrate pe întrega perioadă a anului școlar, pot forma subiectul săptămânii de Școala Altfel, pot fi gândite ca activități de vacanță sau integrate în mod liber oricărui program dorit.
DE CE ESTE NECESAR?
Segmentul de Educație pentru Patrimoniu adresat tinerilor a apărut ca o consecință directă a nevoii implicării comunității în proiectele de restaurare și activare a patrimoniului construit derulate de către fundație în diverse locuri din țară.
Sperăm ca acest ghid să răspundă cât mai bine nevoilor și curiozităților copiilor și să ofere un ajutor real în cât mai multe dintre comunitățile unde se dorește o dezvoltare în relație directă cu valorile culturale locale.
„Educație de Patrimoniu” este o publicație deschisă, disponibilă online, o formă incipientă a unui posibil viitor curs implementabil ca opțional in curricula școlară, ce așteaptă propuneri și sugestii de îmbunătățire din partea utilizatorilor.
Ghidul poate fi descărcat direct din Biblioteca Online a Fundaţiei Pro Patrimonio http://bit.ly/GhidEducatiePentruPatrimoniu
Miercuri, 6 noiembrie 2019, ora 18:30 în spaţiul Nod makerspace, sala MATER – Biblioteca de Materiale din Splaiul Unirii nr.160, vă invităm la vernisajul expoziției fotografice „Texturi uitate: Bucureștiul interbelic”, lansarea ghidului „Texturi uitate: Bucureștiul interbelic. Rețetar de tencuieli” și colecției de Mostre de tencuieli istorice.
Acest moment marchează finalul unui proiect desfăşurat pe parcursul a opt luni prin care Fundația Pro Patrimonio a cercetat patru tipuri de tencuieli de fațadă interbelice: similipiatră, mozaic, terasit și tencuieli cu praf de piatră.
Inspirat de orașul București, proiectul a explorat „secretele” ascunse ale fațadelor moderniste din capitală, realizate în perioada 1918-1940. O primă etapă a fost compusă din cercetarea de bibliotecă prin documentarea rețetelor de mortare de tencuieli interbelice și a modului lor de aplicare – specifice României, dar și comparații cu tehnici din aceeași perioadă din alte țări. În paralel au fost inventariate fotografic pe teren aceste texturi, iar în luna septembrie au avut loc o serie de ateliere practice pentru testarea rețetelor documentate și a tehnicilor de aplicare pe mostre de 60x60cm pentru a conserva și revitaliza vechile tehnici/tehnologii.
De Zilele Patrimoniului Cultural European am organizat o serie de tururi ghidate de observare atentă a lotului rămas de clădiri moderniste bucureştene și am pregătit teste practice de şantier cu meșterul zidar invitat de la Asociaţia Maison Paysanne de France, Patrice Leu, specializat în tehnici tradiționale. Din discuțiile purtate în cadrul atelierelor și dezbaterii despre texturile uitate ale arhitecturii moderniste au reieșit câteva concluzii susținute și de către invitatul nostru:
1. lipsa forței de muncă pregătite în domeniul conservării/restaurării clădirilor istorice din România. Există o nevoie foarte mare de școli specializate pentru pregătirea meșterilor în sectorul de patrimoniu construit.
2. tencuielile interbelice și tehnicile lor de aplicare nu ar trebui să se piardă deoarece încă posedă un mare potențial de inovare în arhitectura contemporană.
3. tencuielile istorice, spre deosebire de cele utilizate în mod curent astăzi, necesită timp, noțiuni specifice de execuție și mâini pricepute.
4. în procesele de reabilitare, consolidare sau renovare de astăzi, tencuielile sunt primele elemente arhitecturale sacrificate. O schimbare de atitudine în rândul profesioniștilor și a societății este absolut necesară pentru a conserva clădirile istorice și detaliile de arhitectură specifice.
Rezultatul acestei perioade de cercetări constă într-un ghid-rețetar, șase mostre de tencuieli recreate în contextul de azi și într-o serie de observații fotografice a texturilor orașului realizate de către arhitectul Andrei Mărgulescu. Proiectul se vrea a fi un prim pas în studiul finisajelor moderniste din România. Acesta este un demers original al perioadei după 1989 și, totodată, o invitație directă către toate părțile implicate în domeniul construcțiilor și arhitecturii la continuarea investigațiilor.
„Căutările au fost determinate de interesul personal pentru texturile istorice ale orașului și de un caz concret de restaurare în care am fost implicată. Acestea s-au concretizat, în cadrul Fundației Pro Patrimonio, într-o aventură de cercetare. Ghidul a luat naștere din lipsa unei documentații de specialitate în domeniul construcțiilor din România care să ofere informații despre tipologia tencuielilor interbelice”. – arhitect Ruxandra Sacaliş, autorul ghidului-reţetar.
Ghidul concentrează informații utile, teoretice și practice, despre materiale, ingrediente, rețete, tehnici de finisare, texturi decorative și unelte de lucru, degradări des întâlnite. Denumit Texturi uitate: Bucureștiul interbelic. Rețetar de tencuieli este destinat unei utilizări practice şi va fi disponibil într-o mică serie tipărită, dar și în varianta digitală. De asemenea, ghidul-rețetar își propune să fie un instrument de conștientizare de către publicul larg și specialiștii în domeniu în legătură cu semnificația culturală și istorică a tencuielilor interbelice.
„Reţetarul de tencuieli al Ruxandrei Sacaliş şi al echipei de lucru reprezintă un pas foarte interesant şi util pentru restaurarea şi întreţinerea patrimoniului construit în perioada interbelică. Onestitatea demersului întreprins de echipele participante – meşteri şi arhitecţi – dezvoltă în viitor un proces extins şi un sistem de comunicare adecvat pentru a da o şansă reală unei culturi pe care Bucureştiul construit încă o are şi pe care o putem îmbogăţi. Experimentul şi cercetarea se pot face şi în grupuri mici, cu profesii diverse, care comunică bine între ele. Vă invit să încercăm, este o şansă pentru viitoarele texturi arhitecturale de care toţi avem nevoie. Atenţie, domeniul este inepuizabil”. – arhitect Şerban Sturdza, şef de proiect.
Un proiect al Fundaţiei Pro Patriomonio
Șef de proiect: arh. Șerban Sturdza
Coordonator documentare: arh. Ruxandra Sacaliș
Coordonator ateliere practice: arh. Andreea Machidon
Documentare fotografică: arh. Andrei Mărgulescu
Editor ghid: Mirela Duculescu
Design grafic: Mona Petre
Proiect cultural co-finanţat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
Parteneri: Cella Cosimex, Institutul de Speologie, Hasit, Nod makerspace, sala MATER – Biblioteca de Materiale, Theda Mar şi Universitatea Tehnică de Construcții București
Resurse
Eveniment Facebook http://bit.ly/Tencuieli
Fotografii ataşate:
Poza 01 – Colaj de texturi interbelice pieptănată, șlefuită, șpițuită și profil decorativ tras. Credit foto: Andrei Mărgulescu
Poza 02 – Exemplu spread Ghid Reţetar de Tencuieli
