Grădina Experimentală de la Conacul Neamţu

Grădina Experimentală de la Conacul Neamţu

Context. Schimbările climatice.

Procesul de deşertificare este o problemă cronică deja în sudul României. Specialiştii estimează că peste 1000 de hectare de teren devin dune de nisip anual, ceea ce înseamnă  că în 50 de ani marea majoritate a pământurilor sudice vor fi acoperite cu nisip, în lipsa unor acțiuni imediate.

Conacul Neamţu din Olari este amplasat pe un teren acum de 1,3 ha care, în perioada interbelică, era centrul administrativ alt unui domeniu agricol, înconjurat de o grădină de agrement. În anii 50 a devenit CAP-ul din sat, treptat devenind un teren secătuit, transformat în maidan.

Aflat în lunca Olteţului, la 30 km de Slatina şi 43 km de Craiova, satul Olari din comuna Pârşcoveni este o zonă preponderent agrară, sărăcită, cu tendinţe certe de deşertificare datorită schimbărilor climatice, defrisărilor şi distrugerii sistemelor de irigaţie existente. Multe familii trăiesc doar din şomaj, locuitorii sunt lipsiţi de acces la informaţie, motiv pentru care practică acelaşi tip de agricultură fără rezultat cu care au fost obişnuiţi.

Soluţia

„Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” va iniția un model de agricultură experimentală care să ofere o stabilitate solului, cu soluţii sustenabile pentru viitor. De asemenea dorim să oferim un model de utilizare şi salvare a acestor tipuri de terenuri aride, secătuite şi către comunitatea rurală. Astfel, oamenii locului vor putea practica o agricultura de subzistenţă și chiar de producție medie pe termen lung.

În acest proces suntem parteneri cu Ierburi Uitate pentru expertiza deţinută în arheologia culinară, cu accent pe plantele alimentare din flora spontană sau uitate de gastronomia contemporană. Împreună am plănuit să creăm o mică grădină experimentală în jurul conacului. Vom cultiva acolo câteva specii și soiuri rezistente la secetă, la căldurile toropitoare ale Olteniei și la tipul de sol. Vom încerca anul acesta un experiment cu câteva specii istorice mai rezistente, dar care să aibă o legătură și cu locul.

Grădina experimentală

Pentru asta am ales schinduf (Trigonella foenum-graecum) o plantă aromatică de la care se utilizează atât frunzele cât și semințele și despre care știm că se foloseau în bucătăria oltenească veche și măzăroi (Lathyrus sativus) o leguminoasă aproape necunoscută astăzi, dar mult consumată în Balcanii din vechime, pentru care am comandat semințele din Croația. Adăugăm două feluri de anghinare (Cynara scolymus), ingredient care apare în Manuscrisul Brâncovenesc de la începutul anilor 1700 dându-ne indicii, practic, că aceste plante se cultivau în sudul României.

Vom planta patru specii tradiționale de porumb mesoamerican bine adaptat la condiții de secetă, obţinute de la o colecționară de soiuri rare din Satu Mare.

Încercăm să ajutăm solul secătuit de la Olari prin practicarea agriculturii tradiţionale după metoda „trei surori” prin care porumbul este cultivat alături de fasole și dovleci, trei specii care cresc în armonie și se ajută reciproc afânând pământul în adâncime și îmbogățindu-l natural cu azot și nutrienți.

Alăturăm astfel şi câteva soiuri de fasole tradiționale (între care Anasazi) și altele de dovleci de multe feluri și tigve (Lagenaria siceraria) altă plantă culinară care apare în Manuscrisul Brâncovenesc, consumată la curtea domnească înainte ca dovlecii să ajungă în estul Europei, dar astăzi uitată cu desăvârșire.

La toamnă vom mai pune și viță de stafide pe care o vom lua de la Stațiunea de Cercetare de la Drăgășani și, poate, și lavandă.

Apa

Pe vremuri exista o sursă de apă, precum şi o fântână decorativă. Considerăm prioritară realizarea unui puţ care să ofere apă curată pentru aceste lucrări agricole, puţul vechi fiind găsit colmatat. Ne-am apucat aşadar de forarea unui puţ nou. Deşi previziunile iniţiale arătau că vom găsi apa la 20 metri adâncime s-a dovedit că natura are însă planurile ei şi apa se află la o adâncime de 33 metri. S-au adăugat lucrări de  denisipare și protecție suplimentară la nisip astfel încât costurile s-au dublat. Cu toate acestea, printr-un call public am reuşit să strângem suma de 5.825 lei  care a fost acoperită de 34 donatori privaţi şi Grădinile Bilceşti din judeţul Vâlcea. Tuturor le mulţumim.

.

Ierburi Uitate a început, în 2012, ca un proiect independent de explorare botanică din perspectiva arheologiei culinare, cu accent pe plantele alimentare din flora spontană uitate sau pierdute de gastronomia contemporană. În timp, proiectul a evoluat în câteva direcții complementare, implicând o echipă de oameni sudată în jurul acelorași pasiuni aflate la intersecția dintre cercetarea botanică și antropologia alimentară, cu incursiuni în istorie și artă, dar înglobând și o latură fizică de interacțiune cu natura concretizată prin activități de grădinărit comunitar, voluntariat și educație de mediu. Așa s-a născut ”Grădina Istorică”, un sector tematic localizat în Grădina Botanică din București populat cu plante cultivate în epocile de dinaintea sosirii și răspândirii speciilor vegetale aduse din Lumea Nouă, iar mai apoi proiectul Legumim, o grădină urbană de legume crescute etic și sustenabil după principiile permaculturii.

https://www.facebook.com/IerburiUitate

Citeşte şi: Jurnal de şantier 2021

 

Ce poti face tu?

Newsletter Donează