23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Deasupra ferestrei, o tencuială de inspirație art-deco în caneluri lise, realizată din mortar simplu de var care, prin ritmul des, pune în evidență forma semicilindrică a volumului de colț și accentuează verticalitatea acestuia. În plus, această tencuială decorativă surprinde ochiul prin jocul subtil în degradé al umbrei și al luminii pe fațadă.
Prin contrast, tencuiala de soclu, de sub fereastră, este foarte aspră și redă umbrele printr-un joc diferit, accidentat. Un contrast care face farmecul acestei fațade moderniste din București.
Un finisaj de fațadă care împlinește aproape 100 de ani și care încă își păstrează muchiile ascuțite.
Mortarul moale a fost „pliat” după un model origami cu muchii clare care creează umbre pronunțate și care accentuează orizontalitatea volumului de sub ferestre.
Și observăm că această tencuială decorativă se află în compania mozaicului negru de ciment șlefuit și a tencuielii verzui rugoase de tip terasit, împreună îmbrăcând volumele în jocuri tactile și vizuale de lis-aspru, umbră-lumină, dur-poros.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Îndemânarea meșterilor interbelici ne uimește mereu prin tratamentele diverse pe care le-au oferit tencuielii de tip similipiatră. Acest model cu forme de solzi este poate fi regăsit pe gardurile sau soclurile mai multor blocuri interbelice din București.
În penumbră: tencuială de soclu de tip similipiatră sculptată cu model de solzi.
O tencuială de soclu ce-ți atrage atenția în lumina soarelui. O similipiatră cu pigment roșu și prelucrată mecanic cu unelte specifice pietrarilor.
Aceeași cromatică, două materiale diferite. În partea de sus este un terasit cu textură rugoasă, în partea de jos o similipiatră prelucrată cu dalta și ciocanul pentru un efect și mai aspru.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Dacă tencuielile de soclu, pe care le-am adunat până acum, au fost vibrante și au vrut să ne atragă atenția atunci când treceam pe lângă ele, tencuielile de la etajele superioare sunt, de cele mai multe ori, mai puțin elaborate în tratamentul aparent al finisajului.
Totuși moderniștii nu se lăsau nici aici mai prejos. Decorațiile delicate ofereau caracter fațadei și marcau foarte frumos diferitele volumetrii ale cladirii. Și, asemeni unei picturi, invitau și mai mult să te apropii și să descoperi tușele discrete ale meșterului tencuitor.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
În plimbările prin București întâlnești des mozaicul de ciment șelfuit ca tencuială de soclu la multe dintre clădirile interbelice. Mozaicul este un material care oferă senzația de monolit – textura netedă și compactă obținută prin șlefuire. Pe suprafață sunt vizibile agregatele (praf sau griș de piatră), de diferite granulații, care devin parte din estetica materialului.
Prin pigmentarea cimentului, mozaicul poate avea mai multe opțiuni cromatice: galben, ocru, roșu, roz, negru sau verde sunt doar câteva opțiuni din gama de culori posibile pentru acest tip de finisaj.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Nu chiar. Este un detaliu de tencuială de soclu de tip similipiatră cu efect rugos, întâlnit deseori în plimbările pe străzile bucureștene. Similipiatra este o tencuială tipică perioadei interbelice, pe bază de ciment, care își dorea să imite aspectul pietrei (de unde și denumirea), dar cu costuri mai mici față de materialul natural.
Efectele rugoase, întâlnite mai ales la soclu, se obțineau prin tratarea tencuielii, atunci când era aproape complet uscată, cu diferite unelte, asemănătoare celor folosite de pietrari. Prin aceste tipuri de tratare, jocul de umbră și lumină pe fațadă devine mai vibrant și deci textura este mult mai vie, conferind caracter fațadei.
Joc de umbră și lumină pe soclul unui bloc interbelic. Tencuiala este tot de tip similipiatră – o tencuială be bază de ciment și marmură spartă foarte fin. Ea se aplică lis, iar tratamentul rugos de fațadă se face cu unelte de metal când tencuiala este aproape uscată.
Credit foto: Andrei Margulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
Liniile orizontale din limbajul arhitectural modernist fac trimitere la viteza mașinii sau a vapoarelor, evoluții tehnice care au influențat multe din manifestele avangardiste ale începutului de secol XX. În consecință și decorațiile de fațadă devin minimale.
În această fotografie, o tencuială cu suprafețe rugoase și lise, cu jocuri subtile de umbră și lumină, are rolul de a pune și mai bine în evidență aceste linii aerodinamice orizontale care amintesc de formele mașinii sau a vaporului și de viteza acestora.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
Tencuielile de soclu fac mereu deliciul unei străzi istorice din București. Și, pentru că sunt la nivelul ochiului oricărui trecător, nu ai cum să nu le observi. Acesta este un exemplu de soclu care ne duce cu gândul la mare, realizat din tencuială de tip similipiatră cu textură rugoasă și lisă sub formă de valuri, pigmentată cu roșu.
Cu un strop de mică adăugată în masa tencuielii, se pot obține efecte strălucitoare în bătaia razelor de soare. Iar interbelicii nu s-au sfiit de la a fi îndrăzneți. Dacă ridicați privirea, puteți observa această tencuială ușor rugoasă cu străluciri discrete, denumită terasit, pe multe dintre clădirile moderniste din București.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
Tencuielile au in primul rând rolul de a proteja zidăria de intemperii. Iar în perioada interbelică, au devenit o oportunitate de expresie artistică care le-a oferit clădirilor un caracter aparte. Pe lângă diversitatea materialelor folosite pentru realizarea tencuielilor (ciment, var, nisip, marmură, mică), în interbelic, tratarea acestora a cunoscut nenumărate variante de expresie vizuală care astăzi formează mare parte din peisajul urban al Bucureștiului.
Rugoase, netede, zgâriate, periate, scapițate, buceardate, în asize sau cu reflexii strălucitoare, toate pun în valoare volumele clădirilor, jocul de lumină și umbră pe fațadă și invită la o experiență emoțională a orașului.
Ne dorim să redescoperim și să inventariem acest element important de patrimoniu interbelic pentru a-l putea înțelege și aprecia mai bine și pentru a putea mai departe să-l protejăm corect în proiectele de restaurare.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
Miercuri, 6 noiembrie 2019, ora 18:30 în spaţiul Nod makerspace, sala MATER – Biblioteca de Materiale din Splaiul Unirii nr.160, vă invităm la vernisajul expoziției fotografice „Texturi uitate: Bucureștiul interbelic”, lansarea ghidului „Texturi uitate: Bucureștiul interbelic. Rețetar de tencuieli” și colecției de Mostre de tencuieli istorice.
Acest moment marchează finalul unui proiect desfăşurat pe parcursul a opt luni prin care Fundația Pro Patrimonio a cercetat patru tipuri de tencuieli de fațadă interbelice: similipiatră, mozaic, terasit și tencuieli cu praf de piatră.
Inspirat de orașul București, proiectul a explorat „secretele” ascunse ale fațadelor moderniste din capitală, realizate în perioada 1918-1940. O primă etapă a fost compusă din cercetarea de bibliotecă prin documentarea rețetelor de mortare de tencuieli interbelice și a modului lor de aplicare – specifice României, dar și comparații cu tehnici din aceeași perioadă din alte țări. În paralel au fost inventariate fotografic pe teren aceste texturi, iar în luna septembrie au avut loc o serie de ateliere practice pentru testarea rețetelor documentate și a tehnicilor de aplicare pe mostre de 60x60cm pentru a conserva și revitaliza vechile tehnici/tehnologii.
De Zilele Patrimoniului Cultural European am organizat o serie de tururi ghidate de observare atentă a lotului rămas de clădiri moderniste bucureştene și am pregătit teste practice de şantier cu meșterul zidar invitat de la Asociaţia Maison Paysanne de France, Patrice Leu, specializat în tehnici tradiționale. Din discuțiile purtate în cadrul atelierelor și dezbaterii despre texturile uitate ale arhitecturii moderniste au reieșit câteva concluzii susținute și de către invitatul nostru:
1. lipsa forței de muncă pregătite în domeniul conservării/restaurării clădirilor istorice din România. Există o nevoie foarte mare de școli specializate pentru pregătirea meșterilor în sectorul de patrimoniu construit.
2. tencuielile interbelice și tehnicile lor de aplicare nu ar trebui să se piardă deoarece încă posedă un mare potențial de inovare în arhitectura contemporană.
3. tencuielile istorice, spre deosebire de cele utilizate în mod curent astăzi, necesită timp, noțiuni specifice de execuție și mâini pricepute.
4. în procesele de reabilitare, consolidare sau renovare de astăzi, tencuielile sunt primele elemente arhitecturale sacrificate. O schimbare de atitudine în rândul profesioniștilor și a societății este absolut necesară pentru a conserva clădirile istorice și detaliile de arhitectură specifice.
Rezultatul acestei perioade de cercetări constă într-un ghid-rețetar, șase mostre de tencuieli recreate în contextul de azi și într-o serie de observații fotografice a texturilor orașului realizate de către arhitectul Andrei Mărgulescu. Proiectul se vrea a fi un prim pas în studiul finisajelor moderniste din România. Acesta este un demers original al perioadei după 1989 și, totodată, o invitație directă către toate părțile implicate în domeniul construcțiilor și arhitecturii la continuarea investigațiilor.
„Căutările au fost determinate de interesul personal pentru texturile istorice ale orașului și de un caz concret de restaurare în care am fost implicată. Acestea s-au concretizat, în cadrul Fundației Pro Patrimonio, într-o aventură de cercetare. Ghidul a luat naștere din lipsa unei documentații de specialitate în domeniul construcțiilor din România care să ofere informații despre tipologia tencuielilor interbelice”. – arhitect Ruxandra Sacaliş, autorul ghidului-reţetar.
Ghidul concentrează informații utile, teoretice și practice, despre materiale, ingrediente, rețete, tehnici de finisare, texturi decorative și unelte de lucru, degradări des întâlnite. Denumit Texturi uitate: Bucureștiul interbelic. Rețetar de tencuieli este destinat unei utilizări practice şi va fi disponibil într-o mică serie tipărită, dar și în varianta digitală. De asemenea, ghidul-rețetar își propune să fie un instrument de conștientizare de către publicul larg și specialiștii în domeniu în legătură cu semnificația culturală și istorică a tencuielilor interbelice.
„Reţetarul de tencuieli al Ruxandrei Sacaliş şi al echipei de lucru reprezintă un pas foarte interesant şi util pentru restaurarea şi întreţinerea patrimoniului construit în perioada interbelică. Onestitatea demersului întreprins de echipele participante – meşteri şi arhitecţi – dezvoltă în viitor un proces extins şi un sistem de comunicare adecvat pentru a da o şansă reală unei culturi pe care Bucureştiul construit încă o are şi pe care o putem îmbogăţi. Experimentul şi cercetarea se pot face şi în grupuri mici, cu profesii diverse, care comunică bine între ele. Vă invit să încercăm, este o şansă pentru viitoarele texturi arhitecturale de care toţi avem nevoie. Atenţie, domeniul este inepuizabil”. – arhitect Şerban Sturdza, şef de proiect.
Un proiect al Fundaţiei Pro Patriomonio
Șef de proiect: arh. Șerban Sturdza
Coordonator documentare: arh. Ruxandra Sacaliș
Coordonator ateliere practice: arh. Andreea Machidon
Documentare fotografică: arh. Andrei Mărgulescu
Editor ghid: Mirela Duculescu
Design grafic: Mona Petre
Proiect cultural co-finanţat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
Parteneri: Cella Cosimex, Institutul de Speologie, Hasit, Nod makerspace, sala MATER – Biblioteca de Materiale, Theda Mar şi Universitatea Tehnică de Construcții București
Resurse
Eveniment Facebook http://bit.ly/Tencuieli
Fotografii ataşate:
Poza 01 – Colaj de texturi interbelice pieptănată, șlefuită, șpițuită și profil decorativ tras. Credit foto: Andrei Mărgulescu
Poza 02 – Exemplu spread Ghid Reţetar de Tencuieli
