Serial 13 – Texturi uitate

Serial 13 – Texturi uitate

Detaliu de soclu cu tencuială de similipiatră șpițuită care prezintă o degradare din cauza umezelii. Burlanele neîntreținute sau poziționate greșit și trotuarele care nu au o pantă corectă de evacuare rapidă a apelor pluviale favorizează stagnarea apei, pătrunderea umezelii și deteriorarea în timp a tencuielii de soclu.

Introducerea de utilități noi – cum e țeava de gaze – constituie o degradare frecvent întâlnită la clădirile istorice din București. Poziția noilor obiecte este dictată de nevoile practice fără a lua în considerație caracterul istoric al fațadei și posibilitatea ca acestea să fie cât mai puțin invazive la nivel vizual.

Foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 12 – Texturi uitate

Serial 12 – Texturi uitate

Noile utilități sunt bine-venite, dar când sunt poziționate aleatoriu pe o fațadă istorică, ajung să o sufoce și să degradeze finisajele prin prin tot felul de găuri și prinderi. În această imagine a unei case din cartierul Icoanei, „aranjamentul” țevilor și a aparaturii de gaze, a cutiilor poștale sau a interfonului dăunează esteticii clădirii, dar și experienței urbane.
Foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 11 – Texturi uitate

Serial 11 – Texturi uitate

De cele mai multe ori intervențiile nepotrivite, de tipul graffiti, instalarea de utilități noi sau reparațiile nepotrivite degradează finisajele istorice de fațadă. Acest soclu din mozaic de ciment bej-gălbui a suferit mai multe intervenții care nu țin cont de natura istorică a clădirii sau de caracterul estetic și arhitectural al materialului.

Tencuielile istorice interbelice sunt vulnerabile, în primul rând pentru că sunt încă prea puțin studiate și cunoscute. Proiectul la care lucrăm își dorește să le revalorifice pentru a le înțelege mai bine și a le putea conserva corespunzător în viitor.

Credit foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 10 – Texturi uitate

Serial 10 – Texturi uitate

Detaliu de tencuială din similipiatră cioplită de culoare bej-gălbuie cu focus pe placa cu numele arhitectului, confecționată și ea tot din mortar.

Credit foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 09 – Texturi uitate

Serial 09 – Texturi uitate

 

Am mai descoperit o mică comoară bucureşteană, o tencuială decorativă liniară, orizontală ce marchează registrele ferestrelor.

 

Aspru, neted, denivelat, geometric, ordonat, aleatoriu, sculptat, stropit. În drumurile zilnice prin București, ne intersectăm cu texturile orașului uitat: pe soclul unui gard sau al unei case, pe ancadramentul unei uși sau al unei ferestre, pe treptele unei intrări. Fiecare textură încearcă să-şi arate frumusețea și să ne transmită o emoție. Emoția ascunsă a orașului. Fiecare pare să aibă o poveste uitată pe care, prin acest proiect, încercăm să o redescoperim și să o repovestim.

.

 

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 08 – Texturi uitate

Serial 08 – Texturi uitate

Lis versus rugos

Deasupra ferestrei, o tencuială de inspirație art-deco în caneluri lise, realizată din mortar simplu de var care, prin ritmul des, pune în evidență forma semicilindrică a volumului de colț și accentuează verticalitatea acestuia. În plus, această tencuială decorativă surprinde ochiul prin jocul subtil în degradé al umbrei și al luminii pe fațadă.

Prin contrast, tencuiala de soclu, de sub fereastră, este foarte aspră și redă umbrele printr-un joc diferit, accidentat. Un contrast care face farmecul acestei fațade moderniste din București.

Zig-zag, zig-zag

Un finisaj de fațadă care împlinește aproape 100 de ani și care încă își păstrează muchiile ascuțite.

Mortarul moale a fost „pliat” după un model origami cu muchii clare care creează umbre pronunțate și care accentuează orizontalitatea volumului de sub ferestre.

Și observăm că această tencuială decorativă se află în compania mozaicului negru de ciment șlefuit și a tencuielii verzui rugoase de tip terasit, împreună îmbrăcând volumele în jocuri tactile și vizuale de lis-aspru, umbră-lumină, dur-poros.

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 07 – Texturi uitate

Serial 07 – Texturi uitate

Similipiatra

Îndemânarea meșterilor interbelici ne uimește mereu prin tratamentele diverse pe care le-au oferit tencuielii de tip similipiatră. Acest model cu forme de solzi este poate fi regăsit pe gardurile sau soclurile mai multor blocuri interbelice din București.

În penumbră: tencuială de soclu de tip similipiatră sculptată cu model de solzi.

 

O tencuială de soclu ce-ți atrage atenția în lumina soarelui. O similipiatră cu pigment roșu și prelucrată mecanic cu unelte specifice pietrarilor.

 

Aceeași cromatică, două materiale diferite. În partea de sus este un terasit cu textură rugoasă, în partea de jos o similipiatră prelucrată cu dalta și ciocanul pentru un efect și mai aspru.

Credit foto: Andrei Mărgulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 06 – Texturi uitate

Serial 06 – Texturi uitate

Dacă tencuielile de soclu, pe care le-am adunat până acum, au fost vibrante și au vrut să ne atragă atenția atunci când treceam pe lângă ele, tencuielile de la etajele superioare sunt, de cele mai multe ori, mai puțin elaborate în tratamentul aparent al finisajului.

Totuși moderniștii nu se lăsau nici aici mai prejos. Decorațiile delicate ofereau caracter fațadei și marcau foarte frumos diferitele volumetrii ale cladirii. Și, asemeni unei picturi, invitau și mai mult să te apropii și să descoperi tușele discrete ale meșterului tencuitor.

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 05 – Texturi uitate

Serial 05 – Texturi uitate

Texturi, texturi, texturi!

În plimbările prin București întâlnești des mozaicul de ciment șelfuit ca tencuială de soclu la multe dintre clădirile interbelice. Mozaicul este un material care oferă senzația de monolit – textura netedă și compactă obținută prin șlefuire. Pe suprafață sunt vizibile agregatele (praf sau griș de piatră), de diferite granulații, care devin parte din estetica materialului.

Prin pigmentarea cimentului, mozaicul poate avea mai multe opțiuni cromatice: galben, ocru, roșu, roz, negru sau verde sunt doar câteva opțiuni din gama de culori posibile pentru acest tip de finisaj.

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.

Serial 04 – Texturi Uitate

Serial 04 – Texturi Uitate

Textura unei pietre?

Nu chiar. Este un detaliu de tencuială de soclu de tip similipiatră cu efect rugos, întâlnit deseori în plimbările pe străzile bucureștene. Similipiatra este o tencuială tipică perioadei interbelice, pe bază de ciment, care își dorea să imite aspectul pietrei (de unde și denumirea), dar cu costuri mai mici față de materialul natural.

Efectele rugoase, întâlnite mai ales la soclu, se obțineau prin tratarea tencuielii, atunci când era aproape complet uscată, cu diferite unelte, asemănătoare celor folosite de pietrari. Prin aceste tipuri de tratare, jocul de umbră și lumină pe fațadă devine mai vibrant și deci textura este mult mai vie, conferind caracter fațadei.

Rugos vs lis

Joc de umbră și lumină pe soclul unui bloc interbelic. Tencuiala este tot de tip similipiatră – o tencuială be bază de ciment și marmură spartă foarte fin. Ea se aplică lis, iar tratamentul rugos de fațadă se face cu unelte de metal când tencuiala este aproape uscată.

Credit foto: Andrei Margulescu

.

Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli   autor, Ruxandra Sacaliş.

Tablou activitati Serial 04 – Texturi Uitate

Ce poti face tu?

Newsletter Donează