23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Autor Ruxandra Sacaliş/ Editor Mirela Duculescu/ Design grafic Mona Petre
Publicația gândită ca un ghid-rețetar concentrează informații utile, teoretice și practice, despre materiale, ingrediente, rețete, tehnici de finisare, texturi decorative, unelte de lucru și degradări des întâlnite la clădirile moderniste din București. El este destinat unei utilizări practice şi își propune să fie un instrument de conștientizare de către publicul larg și specialiștii în domeniu în legătură cu semnificația culturală și istorică a tencuielilor interbelice.
Soclu de similipiatră cu rosturi adânci și margini frecate pe Intrarea Argeaua. Se observă detaliul buceardat cu grișul de marmură expus.
Prezentăm comparativ și un exemplu de la o casa vecină unde s-au făcut reparații recente ale soclului, care însă au acoperit detaliile fine ale similipietrei.
📷 Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Cercetarea practică pentru repararea gardului de similipiatră este la faza în care se refac zonele complet deteriorate. Tencuiala desprinsă s-a îndepărtat. S-a refăcut substructura din zidărie deoarece era complet măcinată de umiditate și instabilă. Pe noua structură s-a aplicat o tencuială de similipiatră care se prelucrează după desenul original.
Întâi s-au realizat câteva probe de tencuială pentru a decide granulația și compoziția. Pentru a nu îi altera culoarea nu s-a folosit nisip, ci doar praf de piatră albă cu proporția 1/2 (ciment / praf de marmură).
Tencuiala se aplică și se lasă cam o zi să se întărească, după care se trasează desenul și se buceardeză.
Marginile lise se realizează prin drișcuire la aplicarea tencuielii.
Există o diferență de culoare față de tencuiala veche, dar acest lucru se datorează îmbătrânirii finisajului vechi și erodării în timp sub acțiunea apei, vântului, soarelui.
Cercetarea practică continuă.
Studiind tipurile de tencuieli și texturi – incredibil de diverse ca formă, materialitate și prelucrare – am observat și tipurile de degradări care se întâlnesc. Multă lume ne întreabă cum se repară. De aceea echipa Pro Patrimonio continuă să studieze practic modalități de intervenție pentru diferite situații. În prezent avem în studiu reparații la un soclu de gard din similipiatră buceardată, care era desprinsă și fisurată, și curățirea desenelor graffiti de pe diferite tipuri de tencuieli.
Problemele întâlnite la gard sunt mult mai complexe decât estimarea inițială: umiditate foarte ridicată în structura de cărămidă, straturi suport de calitate slabă, desprinderi pe arii mult mai extinse decît analiza inițială. Deocamdată se lucrează la reparația structurii și îndreptarea zidului (era înclinat pericolos spre stradă).
În privința curățării desenelor graffiti de pe fațadă am avut discuții tehnice și câteva probe practice cu firma Clean Teach Expert, care folosește soluții gel pentru dizolvarea pigmenților din vopselurile graffiti pe care le spală apoi cu jet de apă fierbinte. Desenele vechi se dizolvă mai greu și au nevoie de a fi frecate cu o perie moale, care însă poate eroda din tencuielile cu suprafață slabă. Este important ca după curățare, fațada să fie tratată cu o soluție de protecție care să împiedice viitoarele vopsele spray să intre în profunzime, în lispa unei politici funcționale și coerente a primăriei de a descuraja acest tip de vandalizare a orașului.
Cercetarea practică continuă.
O tencuială simplă de var cu pigment de culoare roz „pompeian” care îmbracă fațada unei case interbelice. În ciuda faptului că vegetația pe fațadă oferă o notă romantică unei case, ea contribuie la degradarea tencuielii. E bine ca aceasta să fie tunsă des, iar dezvoltarea ei pe fațadă să fie controlată.
În plus trebuie ştiut că acest tip de viță ca cea din imagine, cunoscută ca viță canadiană, se fixează cu ajutorul unor discuri aderente care eliberează substanțe ce pot afecta tencuiala pe termen lung.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Detaliu de soclu cu tencuială de similipiatră șpițuită care prezintă o degradare din cauza umezelii. Burlanele neîntreținute sau poziționate greșit și trotuarele care nu au o pantă corectă de evacuare rapidă a apelor pluviale favorizează stagnarea apei, pătrunderea umezelii și deteriorarea în timp a tencuielii de soclu.
Introducerea de utilități noi – cum e țeava de gaze – constituie o degradare frecvent întâlnită la clădirile istorice din București. Poziția noilor obiecte este dictată de nevoile practice fără a lua în considerație caracterul istoric al fațadei și posibilitatea ca acestea să fie cât mai puțin invazive la nivel vizual.
Foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Noile utilități sunt bine-venite, dar când sunt poziționate aleatoriu pe o fațadă istorică, ajung să o sufoce și să degradeze finisajele prin prin tot felul de găuri și prinderi. În această imagine a unei case din cartierul Icoanei, „aranjamentul” țevilor și a aparaturii de gaze, a cutiilor poștale sau a interfonului dăunează esteticii clădirii, dar și experienței urbane.
Foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
De cele mai multe ori intervențiile nepotrivite, de tipul graffiti, instalarea de utilități noi sau reparațiile nepotrivite degradează finisajele istorice de fațadă. Acest soclu din mozaic de ciment bej-gălbui a suferit mai multe intervenții care nu țin cont de natura istorică a clădirii sau de caracterul estetic și arhitectural al materialului.
Tencuielile istorice interbelice sunt vulnerabile, în primul rând pentru că sunt încă prea puțin studiate și cunoscute. Proiectul la care lucrăm își dorește să le revalorifice pentru a le înțelege mai bine și a le putea conserva corespunzător în viitor.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Detaliu de tencuială din similipiatră cioplită de culoare bej-gălbuie cu focus pe placa cu numele arhitectului, confecționată și ea tot din mortar.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Am mai descoperit o mică comoară bucureşteană, o tencuială decorativă liniară, orizontală ce marchează registrele ferestrelor.
Aspru, neted, denivelat, geometric, ordonat, aleatoriu, sculptat, stropit. În drumurile zilnice prin București, ne intersectăm cu texturile orașului uitat: pe soclul unui gard sau al unei case, pe ancadramentul unei uși sau al unei ferestre, pe treptele unei intrări. Fiecare textură încearcă să-şi arate frumusețea și să ne transmită o emoție. Emoția ascunsă a orașului. Fiecare pare să aibă o poveste uitată pe care, prin acest proiect, încercăm să o redescoperim și să o repovestim.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
