23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
În februarie 2024, Pro Patrimonio a oferit consultanță la solicitarea unei o comunităţi locale. Este vorba despre Conacul Zarifopol din satul Cârligi, jud. Bacău, în stare de abandon și vandalizare din cauza unui proces îndelungat de retrocedare. Sătenii își doresc să nu dispară și să fie folosit din nou, să aducă viață și energie nouă în comunitate.
Aici a funcționat școala comunei în perioada comunistă și urmașa familiei care a revendicat proprietatea și-a dorit să păstreze activitatea educativă și culturală în conac. Din păcate probleme juridice sunt încă nerezolvate, astfel încât conacul se degradează. Un grup de inițiativă local a decis să ia măsurile necesare pentru punerea în conservare până la rezolvarea litigiilor, ceea ce va permite ulterior revitalizarea lui. În caz contrar se va ruina dincolo de posibilitatea de salvare.
În curând se împlinesc 6 ani de la dispariţia fondatorului Fundaţiei Pro Patrimonio, Şerban Cantacuzino – arhitect, istoric și critic de arhitectură, fiul lui George Matei Cantacuzino. Un binemeritat omagiu îi este adus de către Nicolae Raţiu, președinte al Consiliului Director Pro Patrimonio.
Povestea pe care acesta a ales să o dezvăluie este o lecţie de istorie recentă care ne arată cât de puternică a fost influenţa şi suportul lui Şerban Cantacuzino în efortul naţional de deşteptare şi salvarea a Roşiei Montana de la distrugere. Poate mai important decât orice este evidenţiat rolul de catalizator pe care acesta l-a avut, crezând puternic în oameni şi alegând să investească în momente şi locuri cheie ceea ce a oferit argumente valabile pentru mişcarea societăţii civile împotriva corupţiei pornită la începutul deceniului trecut în România.
Raportul la care se face referire a fost comandat de Fundația Pro Patrimonio, la Solicitarea Ministerului Culturii, în 2010, pentru a servi ministerului de la acea vreme în demersul său declarat de a înscrie situl în Lista Patrimoniului Mondial. Ulterior, raportul a fost secretizat de minister iar Fundația Pro Patrimonio a acționat în instanță instituția pentru a solicita publicarea lui. Recomandările experţilor britanici – dr. Mike Dawson, consultant de mediu și arheologic RPS, profesorul David Mattingly de la Universitatea din Leicester și profesorul Andrew Wilson, de la Universitatea din Oxford – au stat la baza multor acţiuni ale societăţii civile. Timp de aproape zece ani Statul Român a ales să nu profite de recomandările experților și să dezvolte într-adevăr locul, spre beneficiul comunității locale. Raportul Oxford Roşia Montană îl găsiţi aici.
Mulţumim Universul.net şi Alison Mutler pentru facilitarea acestui interviu pe care îl redăm integral mai jos.
He then passionately related the David and Goliath story of Rosia Montana gold mine and a gold mining company „founded by two shady and corrupt characters who over 20 plus years bought the support of dozens of Romanian politicians, paid off every political party and poured millions annually into the media.”
Opposing this behemoth was just two non-governmental organizations and growing public opinion.
But sometimes things don’t go the way you expect in Romania. Public opinion grew into „a national awakening, a significant cleansing of corruption, and, some would say, a genuine people-led revolution,” Mr.Ratiu said. The gold mine project never went ahead.
The unsung hero of this incredible saga which dominated headlines, created tensions and bitterly divided Rosia Montana for many years was Serban Cantacuzino, a Romanian architect and member of the Cantacuzino princely family, Mr.Ratiu said at a commemoration of his life in June.
Mr. Cantacuzino died at the age of 90, a few months earlier. Now as the Romanian government faces a fine of US$2 billion from an arbitration case brought by Gabriel Resources, we remember the story and details that have never been published before.
„IT’S THE STORY OF A TRUE PATRIOT FROM A HISTORIC ARISTOCRACY WHO NEVERTHELESS WANTED NOTHING FOR HIMSELF FROM ROMANIA BUT WAS ONLY INTERESTED IN WHAT HE COULD GIVE TO ROMANIA,” HE TOLD UNIVERSUL.NET.
Mr. Ratiu is the younger son of presidential candidate, philanthropist and businessman, Ion Ratiu affectionately known as ‘Mr Papilon” as he often wore a bow tie.
To remind people about the story, Rosia Montana was a joint venture to develop Europe’s largest open-cast gold/silver mine. Strong local opposition emerged in 2000 when Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), the joint venture between Gabriel Resources (80%) and the Romanian state (20%), announced its intentions to destroy much of the historic village of Rosia Montana, resettle the local population and use large quantities of cyanide to separate the ore from the gold.
Resistance spread across the country with many associating the venture with corruption; including at the highest political level.
PRO PATRIMONO is the Romanian National Trust.
This is Mr.Ratiu’s speech.
„Serban Cantacuzino had from the early ‘90s envisaged the establishment of an organisation in Romania to protect and restore the nation’s neglected and crumbling heritage. Regularly during those ‘90s, Serban led tours of friends and interested parties to visit many of the treasures of that heritage. 1998/9 my brother Indrei returned from the United States with a similar dream. Something had to be done. Indrei and I called together a ‘steering committee’ at the London offices of the Ratiu Foundation. The steering committee included additionally Jessica Douglas Home, William Blacker, John Nandris, Serban’s sister Marie-Lyse and Inga Haag and we talked – for a long time…. Then Marie-Lyse organized a dinner – all met with Serban – showed slides of Voroneti – raised some money amongst us and friends. Serban went to Brasov, gave a lecture to a group of 25 young architects. Silvia Demeter (mother) registered Pro Patrimonio in Romania. First registered in Brasov, then later transferred to Bucharest. Serban from his wide circle of Romanian friends, acquaintances and admirers, Silvia Demeter, of Brasov. with prestigious Board members including Andrei Pippidi, Matei Likyardopol, Prof Aurelian Triscu, Hermann Fabini, Alexandra Beldiman, Serban Sturdza, Ion Caramitru, Dinu Giurescu, Lois de Menil and others. The Bucharest registered Foundation was launched with the help of Marina Sturdza in the Hall of Mirrors in the Royal Palace under the Royal Patronage of King Michael of Romania.
We had all agreed to form a Romanian National Trust initially named Pro Patrimonium – until I believe Nandris pointing out the incorrect Latin declination, whereupon Pro Patrimonio – The Romanian Heritage Foundation was formed, with Serban himself organizing the drafting of the English mission statement, statutes, inviting the first trustees Robert Chorley, Michael Thomas, Indrei and Nicolae Ratiu, Moritz Fried joining the initial Board and registering Pro Patrimonio as a UK charity (2001).
The first achievements of Pro Patrimonio were the restoration of the wall paintings at the Voronet monastery organized exclusively by Serban even before an executive team was put together. The next three projects were the acquisition and restoration of a Saxon village house at Viscri, a landscaping study and proposal for the grounds of Banffy Palace at Bonsida, and the Golescu Villa.
Further details of our ongoing projects you can learn from our leaflets downstairs to which please help yourself. With the kind permission and encouragement of Serban’s family and the Romanian Cultural Institute, in Serban’s memory and his legacy you have the opportunity to both donate to Pro Patrimonio, or become a member on the spot or even both.
Serban was not only our inspiration, leader, but also our tireless fundraiser. Those who participated will never forget the tours he led to the painted monasteries of Moldavia, or his lectures on them around the UK, or the Music and Art fairs held here at the Cultural Institute, and the major events we held at the Royal Geographic Society where Serban memorably publicly challenged the then chief executive of the Rosia Montana Goldfields Corporation to justify their intended destruction of the ancient Roman mine workings at Rosia Montana in the Apuseni mountains of Transylvania.
Serban had the charming trait of always assuming the best in people – a trait from which I’m sure we all benefited – but it could also get him into trouble. It did once with a cynical lawyer who convinced him to sell for a fraction of their real value some of the family’s forests and land assets. Fortunately he told me, I was able to intervene and what would have been yet another cruel exploitation of his family by the communists and now neo-communists had a much happier ending.
Something similar occurred during the 20 year struggle to block the RM Goldmine project, a project to dynamite and crush into a cyanide-laced dust soup the entire historic area. For those not aware, to put the story in context, RMGC was founded by two shady and corrupt characters who over 20 plus years bought the support of dozens of Romanian politicians, paid off every political party and poured millions annually into the media_ against which there were 2 rather small NGOs, Alburnus Major and Pro Patrimonio – and a growing public support.
In 2010 a certain Csilla Hegedus, President of the Transylvania Trust, and counselor to Kelemen Hunor, the then Minister of Culture, approached Serban with an appeal to fund an archaeological heritage study on the area, prepared by an eminent group of British specialists in Roman history and archaeology – its purpose being, according to Hegedus, to cause Rosia Montana to be designated a UNESCO heritage site, thereby protecting it forever, with the study to be delivered to the Archaeological Commission of the Min of Culture, for presentation at a Europa Nostra meeting in Brussels at which Serban would participate. Serban agreed and raised €10,000 from Pro Patrimonio members. When time came to pay, he and I both requested that Pro Partimonio see the content of the report. This produced near hysteria from Hegedus accusing Serban of introducing unacceptable new conditions, breach of their agreement etc. Honorable as ever Serban gave in to her demands. The Europa Nostra meeting occurred but no study was presented.
To our astonishment, two months later, in Spring 2011 we hear of an ‘Agreement’ reached between RMGC and the Romanian Ministry of Culture guaranteeing a €50 million heritage investment plus further €50m environmental guarantees all to be paid by RMGC on condition that a Discharge Certificate be issued by M of Environment thereby permitting the destruction of 90% of all the Roman mines at Rosia Montana. It was a dirty deal with dirty money going to members of the government. The Report had simply been used to increase the sum of money payable by RMGC for the deal they had already struck. The report should have rendered a discharge certificate impossible. Coincidentally, perhaps, the Transilvania Trust Banffy palace acquired a new roof….
We took the Ministry of Culture to court demanding sight of the report. The Ministry’s ase was that the Report did not exist. There being no record of it being paid for by the Ministry of Culture – therefore, the report ‘did not exist’ – -and Pro Patrimonio’s case was premature and unfounded. (this was the reason Csilla Hegedus needed Pro Patrimonioto pay for the report directly – leaving no trace). Bizarrely the Ministry of Culture however had to admit that receipts for expenses approved by Minister Kelemen Hunor himself, existed, covering the displacement of Ministry of Culture personnel to accompany 3 British experts to Rosia Montana. This Kafka-esque approval of expenses for a non-existent report was conveniently ignored by the judge.
Pro Patrimonio had also opened legal proceedings in the UK against the heritage specialists demanding to see the report that PP had undeniably paid for. Despite their confidentiality agreement with Ministry of Culture, they were on the point of releasing the report to us but informed CH of their intentions. Again a hysterical Hegedus threatened them with legal action for breach of their confidentiality agreement and Serban and myself with libel. Again: which ‘report’ – and what was to be kept confidential?
Under English law in an action both parties have to disclose to the other side all relevant files. Inevitably we would get access to the report’s content. So, suddenly in October 2013, Kelemen Hunor, no longer Minister of Culture, and probably tipped off to this imminent disclosure, released the report himself. All hell broke loose in the press and on the streets of Romania. The now published report categorically declared the unique status of the whole Rosia Montana area, a historic and archaeological ensemble of world significance, in all required respects worthy of World Heritage protected status.
The public’s revulsion at the Romanian Government’s duplicitous involvement in hiding the report and the clearly dirty hidden dealings with the Rosia Montana Gold Corporation fired a massive nationwide and international protest, blocking the project. This in turn mobilized the public against corruption in general, upending Victor Ponta’s presidential ambitions, electing President Iohannis, and ultimately, following the Colectiv fire tragedy, bringing down Ponta’s government.
I tell you this story because it was really Serban’s original course of action, with that same trait of always assuming the best in people- agreeing to fund the ‘non-existent’ report, that ultimately led to national awakening, a significant cleansing
of corruption, and, some would say, a genuine people-led revolution.
I thank the family and you for the opportunity of being able to speak about Serban and tell you this story.
And, please do not forget to assist us in Pro Patrimonio continuing battle to preserve and restore Romania’s extraordinary heritage which was so important to Serban…there are still many mountains to preserve …. and to climb.
Pro Patrimonio website address is www.propatrimonio.org
Donations toPro Patrimonio to continue its work are very much needed and would be very much welcomed.”
PP45/ 17.11.2023
Către: Direcția Județeană pentru Cultură Timiș
În atenția: Domnului Director Executiv Sorin Vlad Predescu
Spre știință: Institutul Național al Patrimoniului
Stimate domnule Director Executiv,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, București, vă solicită, în baza prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, declanșarea procedurii de clasare în regim de urgență pentru imobilele, terenuri cu construcții, înscrise în Cărțile Funciare 416714, 401786 și 403413 mun. Lugoj.
Argumente pentru clasare potrivit criteriilor stabilite de Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC 2260/2008 cu modificările și completările ulterioare (inclusiv cele operate prin OMC nr. 3.195/2023):
Încadrarea valorică pune clădirea în poziția de putea fi clasată în grupa B (cf. art. 12 al normelor).
Cele de mai sus sunt rezultate în urma unui studiu minimal, o analiză de specialitate întreprinsă în vederea clasarii, probabil va optimiza încadrarea și va determina care construcțiide pe parcelă sunt valoroase din punct de vedere cultural pentru a fi protejate ca monument istoric.
Propunem implicarea INP în elaborarea studiului istoric necesar procedurii de clasare în baza art. 2 lit. o) din HG nr. 593/2011 privind organizarea și funcționarea Institutului Național al Patrimoniului cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că potrivit paginii facebook Lugoj – identitate pierduta[1] au fost începute lucrări de desființare, cât și starea fizică de conservare a clădirilor ilustrată în imaginile de pe această pagină de internet, solicităm declanșarea procedurii de clasare de urgență.
În situația în care considerați că nu se impune declanșarea procedurii de clasare de urgență potrivit art. 21 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vă solicităm să declanșați procedura de clasare în baza prevederilor art. 14 alin. (1) din aceeași lege.
V-am fi îndatorați dacă pe parcursul procedurii de clasare ne-ați comunica evoluția acesteia, înștiințarea declanșării procedurii de clasare transmisă proprietarilor și autorităților locale, comunicarea de clasare sau, dacă este cazul, răspunsul motivat privind neclasarea, îndată ce acestea vor exista.
Anexăm imagini referitoare la clădirea pentru care se solicită clasarea și o prezentare istorică.
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio România, specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice nr. 382 S/20.11.2009
Imagine satelitară Google Maps
Situația imobilelor propuse spre clasare potrivit geoportalului ANCPI E-Terra
Imagine de epocă, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/
Propunere menținere clădiri valoroase din punct de vedere cultural și dezvoltare, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/
Imagine de epocă, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută
Imagine actuală, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierduta
Imagine actuală, lucrări de desființare în curs de desfășurare, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută
Fragment din File de istorie lugojeană: ITL, de la 5000 de angajați, la paragina de azi, de Cristian Ghinea, 22 iulie 2021
„Pentru că ITL este un subiect la ordinea zilei și pentru că acesta a fost un simbol al orașului, am regrupat câteva din datele oficiale pentru a ne face o idee ce a însemnat Industria Textilă Lugojeană, de-a lungul timpului.
Întreprinderea a luat ființă la data de 3 ianuarie 1907, pe terenul situat în Drumul Buziașului, funcționând ca societate care consta într-o filatură de lână și o țesătorie pentru lână și articole tip bumbac. Numele inițial a fost ”Întreprinderea Textilă din Ungaria de sub societate comandită Wiliam Auspitz și asociații”, cu sediul în Lugoj, str. Buziașului nr.31, sub conducerea lui Auspitz Wilmos – mare industriaș din Triest. Membrii externi erau Ricchetti de Terralba Odon din Triest, mare industriaș, care participa cu 500.000 kor. (coroane), Schweitzerischer Bankverein, bancă cu sediul în St. Gallen, Elveția, cu 250.000 kor., dr. Daniel Politz, ”advocat” din Triest, cu 25.000 kor., Hukauf et Buhle, întreprindere comercială cu sediul în Altona, cu 50.000 kor., Schuler Lajos, director de fabrică din Brăila, cu 25.000 kor, și, în fine, găsim și un lugojean. Este vorba despre domnul Alfred Klein, comerciant, care participa cu 25.000 kor.
Prima reorganizare are loc la 25 iunie 1908, când capitalul era deja de un milion de coroane. Tot atunci, pe terenul din partea de sud a Drumului Buziașului, s-au construit locuințe pentru mecanici și pentru portar, două magazii, un turn de apă, o clădire pentru țesătoria de bumbac dotată cu utilaje complete, o uzină pentru cazan și o torcătorie, iar vizavi s-au ridicat patru case pentru muncitori și o cantină. Din 1911, fabrica devine societate anonimă, fiind preluată de Banca Comercială Ungară din Budapesta și Schweizeischer Bankverein din Zurich, Elveția.
În 1921, capitalul ITL, trecut sub administrație românească, era de 875.000 lei. Fabrica dispunea de o filatură completă pentru lână și pieptănat și dintr-o țesătorie, situată într-un corp aparte. Secția de lână avea 38 de războaie mecanice, iar cea de bumbac, 170 de războaie mecanice, care făceau un zgomot infernal. Puterea motrică era asigurată de două cazane cu aburi și o turbină geamănă. Aprovizionarea cu apă se făcea din Timiș, prin intermediul unei stații de pompare electrice instalate pe malul râului.
Colonia ITL avea deja 12 imobile pentru locuit, o clădire cu etaj cu zece apartamente, o spălătorie și o baie muncitorească, toate canalizate. Valoarea construcțiilor corespundea la 500.000 de lei – aur. În 1923 s-a mai construit o vopsitorie și încă o casă muncitorească. În 1926 s-a construit o nouă spălătorie, iar în 1928, încă o casă pentru muncitori.
În 1923, producția fabricii a fost de 47.342 de pături, 36.342 metri de stofă, ceea ce corespundea unei valori de producție de 18 milioane lei, precum și 1.070.811 metri de diverse țesături, toate însumând 30.000.000 lei. Producția anului 1924 era cu aproape 20% mai mare ca cea din anul precedent!
În 1948, anul naționalizării, ia ființă școala Profesională Textilă din Lugoj, care va asigura forța de muncă pentru meseriile de bază – filatori, țesători și finisori. Mai târziu, în 1974, școala Profesională Textilă se transformă în Liceul Industrial Textil, cu o școală profesională și una de maiștri. Școlile au fost concepute să instruiască viitoarele cadre nu numai pentru Lugoj, ci și pentru alte întreprinderi textile din țară.
În 1948, producția fizică era de 6.026.700 mp și 7.533.300 metri liniari față de 1938 (4.459.600 mp și 5.574.500 metri liniari).
În 1952 s-a constituit o filatură cu peste 16.000 de fuse. La țesătorie s-au montat mașini de canetat, bobinat și urzit. În anii 1963-70, mașinile de țesut mecanice au fost înlocuite cu mașini automate la unitatea B și s-a trecut la montarea unei alte hale la Unitatea A, cu peste 800 de mașini de cusut automate. Iar în 1973 se construiește o filatură pentru producția de fire de tip bumbac la Unitatea B, care prelucra fibra de bumbac și amestecuri cu fibre chimice și celulozice. În 1979, ITL producea fire și țesături tip bumbac pentru lenjerie de pat, cămăși și bluze, îmbrăcăminte exterioară, țesături de inserție, rochițe, pijamale, articole tehnice și impermeabile, gradul de reînnoire a produselor fiind de 70%.
În jurul anului 1970, 57% din producție mergea la export, în 66 de state ale lumii, printre care SUA, Canada, Franța, R.F. Germania, Italia, URSS, Iugoslavia, Irak, Iordania, Mozambic etc.
Suprafața ocupată de diferite secții ale firmei era impresionantă: Hala nouă – ”țesătoria” de la Unitatea A, avea 6.385 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea A – 6.991 mp; Hala transport, albitorie, vopsitorie – 7.250 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea B avea 3.340 mp. La acestea se adăuga Clubul ITL de pe strada Anișoara Odeanu, cu o suprafață de 6.316 mp, ce includea și sala de cinema.
Din 1968, Cartierul ITL a început să se dezvolte. A apărut cantina, cu 300 de locuri, care asigura două mese pe zi. Ea avea o gospodărie anexă și o crescătorie de porci, care teoretic aproviziona cantina. Cartierul dispunea de dispensar propriu, o creșă cu 60 de locuri și grădiniță cu program mixt, pentru 100 de copii. Patru blocuri, cu 692 de locuri, s-au construit pentru nefamiliști. În anii 80, cartierul s-a îmbogățit cu alte zece blocuri noi.
Conform monografiei interne a firmei, în 1937, ITL-ul avea peste 600 de angajați. În 1938, erau 553 angajați, în 1939 – 544, 1940 – 407, 1941 – 398, 1942 – 409, 1943 – 335, în 1944 -310. În 1945, la sfârșitul războiului, s-a înregistrat un minimum de 308, apoi cifrele au fost: 1946 – 332, 1947 – 496 și 1948 – 584. Între anii 1969-75, numărul angajaților a crescut de 2,5 ori. Peste 70% din forța de muncă era asigurată de femei. La mijlocul anilor 80, erau în jur de 5.000 de angajați.
După 1990, începe declinul. În 1991, au fost 4 disponibilizări; în 1992 – 392, în 1993 – 908; în 1994 – 354; în 1995 – 133; în 1996 – 378 trecuți în șomaj, plus compensări Conform Ordonanței 13; în 1997 – 124 de disponibilizați; în 1998 – 508 au fost trimiși în șomaj, plus compensări conform Ordonanței 9/97, iar în 1999 s-au adăugat încă 405 șomeri.
Întreprinderea Textilă Lugoj, căci despre ea este vorba, intra, prin sentința civilă nr.631 – PI din 21.04.1999 în program de ”reorganizare”. În acel an, 1999, la ITL mai rămăseseră doar 91 de salariați. Totalul disponibilizaților între 1991 și 1999 a fost de 3.206 persoane. Diferența până la peste 5.000 o reprezentau cei ieșiți la pensie anticipată.”
[1] Pagina Facebook Lugoj – identitate pierduta
În urmă cu un an, pe data de 9 decembrie 2021, Direcția Județeană pentru Cultură (D.J.C.) Prahova declanșa – conform atribuțiilor proprii și în baza legislației în domeniu – procedura de clasare în Lista Monumentelor Istorice a obiectivului „Rafinăria Steaua Română” din municipiul Câmpina. Acesta reprezintă un ansamblu de valoare istorică națională, rămas până azi mărturia cea mai palpabilă a rolului important jucat de Societatea „Steaua Română” în dezvoltarea României, în prima jumătate a secolului trecut – în fapt, rafinăria de la Câmpina este cel mai grăitor martor al anilor de glorie a petrolului românesc.
Pentru a impulsiona demersurile oficiale de inventariere şi evaluare a patrimoniului mobil şi imobil din rafinarie a fost trimisă o Scrisoare Deschisă, iniţiată de domnul Mădălin-Cristian Focșa.
Cercetarea făcută duce la concluzia că rafinaria de la Campina este ca un fel de Roşie Montana a Munteniei, fiind unicat cel puţin pe plan european – nicăieri nu se mai păstrează o rafinarie cu componente din fiecare deceniu al secolului XX. Ea poate deveni o emblemă, o carte de vizită a industriei mondiale de prelucrare a petrolului.
44 de fise analitice de inventariere sunt completate benevol şi puse la dispoziţie de Mădălin-Cristian Focșa, în calitate de master în istorie (specializarea patrimoniu cultural) și din postura singurului autor ce a publicat deja un articol științific despre valoarea cultural-istorică a rafinăriei de la Câmpina 1.
Acest demers în vederea cercetării și evaluării rafinăriei este susținut de următorii experți/specialiști atestați MC: arh. Șerban Sturdza (președinte Pro Patrimonio, membru coresp. al Academiei), dr.arh. Ruxandra Nemțeanu, arh. Irina Popescu-Criveanu și dr.arh. Toader Popescu. De asemenea susțin demersul și conf.univ.dr. Florentina Nițu (decanul Facultății de Istorie – Univ. din București), prof.univ.dr.arh. Ana-Maria Zahariade (UAUIM), conf.univ.dr.geogr. Bogdan Suditu (coordonator „Strategia Națională de Protejare a Monumentelor Istorice”), prof.univ.dr. Gheorghe Calcan (UPG Ploiești), dr.cercet.muzeogr. Emilia Iancu (Ploiești), dr.ist. Dorin Stănescu (Ploiești), dr.ist. Andrei-Răzvan Voinea, exp.cons.tehn.muzeogr. Olimpia Andrei (Mz.Naț.Tehnic), Ana Rubeli (președinte As. Culturală „Aici A Stat”), jurnalist Liviu Mihaiu (dir.ed. „Radio Guerilla”), arh. Ștefana Pascu-Nica, ing. Matei Sumbasacu.
Foto: Cea mai veche imagine cunoscuta cu Rafinaria din anul constructiei 1897. Sursa: Petroblog
Citeşte şi:
Vizite pentru public la Rafinăria Steaua Română din Câmpina
1Mădălin-Cristian Focșa: Rafinăria „Steaua Română”, peisaj industrial unicat, în „Anuar – Societatea de Științe Istorice din România, filiala Câmpina”, nr.12 (2021), p.246-265.
Pro Patrimonio a solicitat în repetate rânduri clasarea unor situri industriale sau analizarea valorii culturale a acestora în vederea integrării măcar a unei părți în viitoare dezvoltare urbană. Cel mai adesea solicitarea este refuzată, autoritățile fiind „forțate” să accepte demolarea, așa cum am povestit deja în cazul fostei fabrici Aversa. Un alt caz recent este cel al fostei Fabrici de Hârtie și Mucava din Piatra Neamț unde, deși Direcția județeană de cultură a solicitat sprijinul Institutului Național al Patrimoniului pentru evaluarea culturală, nu l-a primit, iar proprietarul face presiuni în justiție să împiedice clasarea în vederea demolării și demarării proiectului de „dezvoltare”.
Pe lângă argumentul cultural, la care din păcate nici proprietarii, nici autoritățile nu sunt sensibile, un argument important pe care dorim să-l aducem în atenția publicului este cel al impactului asupra mediului. E deja cunoscut faptul că în toată Europa se consideră că este mai sustenabilă reconversia unei clădiri existente decât demolarea și construirea de nou. De ce?
Prezentăm o analiză sumără a amprentei de carbon pentru o reconversie comparată cu cea pentru o construcție nouă (cu aceeași suprafață construită, considerată generic de 10.000 mp) pentru a ilustra afirmația de mai sus:
O clădire nouă conţine materiale noi care presupun, prin procesul de fabricație și transport, consum de energie și pentru care se poate calcula amprenta de carbon. Aceasta este echivalentul de CO2 eliberat în atmosferă – cauza principală a schimbărilor climatice ale căror efecte le trăim dramatic zilele astea. Am utilizat pentru analiza sumară acest calculator online https://www.materialepyramiden.dk/
Sursa: https://www.materialepyramiden.dk/
Comparăm o hală industrială care se reconvertește și primește compartimentări și funcțiuni noi, cu o clădire nouă complet nouă cu suprafață echivalentă. În cazul clădirii noi avem între 30-60% mai multe materiale noi față de cazul reconversiei (valorile mai mari sunt în cazurile în care clădirea existentă este sistematic vandalizată pentru a justifica mai ușor demolarea).
Impactul asupra mediului al clădirii noi este de circa 25t CO2 eliberat în atmosferă. Reconversia halei industriale va avea doar între 10t și 16t CO2 eliberat în atmosferă.
Ca să înțelegem valorile de CO2, e bine să știm că 1ha de pădure poate absorbi 1t de CO2 în 4 zile. La această analiză se adaugă și molozul rezultat din demolare care generează deșeuri, praf și disconfort urban.
Cel mai adesea se invocă interesul proprietarului (evident legat de profit). Care este însă profitul pe termen mediu în condițiile dramatice ale schimbărilor climatice pe care le trăim deja zilele astea (secetă extremă, temperaturi extreme, furtuni puternice etc.)?
La nivelul de înțelegere a investitorilor și prea adesea a Statului Român, valoarea culturală este o noțiune abstractă și fără valoare economică. De ce atunci un produs de marcă apreciată este întotdeauna mai bine vândut decât un produs fără identitate, chiar dacă pare la fel? În același fel, o clădire cu istorie, cu valori estetice, cu memorie importantă pentru un anumit loc sau chiar pentru o regiune mai mare sau pentru țară, creşte în realitatea valoarea locului și a clădirii. Nu e nevoie de mai mulți metri pătrați în plus. E nevoie însă de profesionalism, inteligență și evident un nivel mai bun de cultură atât în rândul proprietarilor cât și al autorităților.
Este important să realizăm cât de nocive sunt delomările și că e necesar să învățăm să reparăm și să reconvertim pentru a adapta orașele noastre la schimbările de mediu, să realizăm că sustenabilitatea și reziliența nu sunt concepte abstracte, ci se construiesc în fiecare proiect și necesită efort constant.
Citeşte şi:
Cerere de clasare fosta Fabrică de Hârtie și Mucava din Piatra Neamț
Siturile industriale ale fabricilor Aversa si IMGB
În baza prevederilor Legii nr. 422/2001, Fundaţia Pro Patrimonio iniţiază două cereri de clasare în data de 28.06.2022 cu revenire în 01.07.2022, pentru declanșarea procedurii de clasare de urgență sau a procedurii de clasare pentru incinta SC Petrocart SA din Bulevardul Decebal, Piatra Neamț, unde a funcționat anterior Fabrica de Hârtie și Mucava și Fabrica de hârtie şi cartoane „Comuna din Paris”.
PP20/28.06.2022
Către:
DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ NEAMȚ
Doamnei Director Executiv Rocsana Josanu, patrimoniunt@gmail.com
Spre știință:
INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI
Doamnei Manager Oana Zaharia, secretariat@patrimoniu.gov.ro
Referitor la:
Clasarea de urgență în Lista Monumentelor Istorice a imobilului din Bulevardul Decebal 171, nr. cad. 54650, Piatra Neamț
Stimată doamnă Director Executiv,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, mun. București, solicită Direcției Județene pentru Cultură Neamț declanșarea procedurii de clasare de urgență pentru imobilul din Bulevardul Decebal 171, nr. cad. 54650, Piatra Neamț, fosta Fabrică de Hârtie și Mucava din Piatra Neamț, în prezent incinta SC Petrocart SA, cunoscută și sub denumirea Fabrica de hârtie şi cartoane „Comuna din Paris”, în baza prevederilor art. 21 din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La o evaluare preliminară a clădirii potrivit normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC nr. 2260/2008, cu modificările și completările ulterioare, se constată faptul că imobilul este susceptibil de a întruni criteriile de clasare în Lista Monumentelor Istorice.
Dat fiind faptul fabrica a fost înființată în anul 1908, aceasta ar putea fi evaluată cu valoare medie la criteriul vechimii. O analiză detaliată care să identifice exact anii construirii pentru diversele corpuri și să ia în considerare faptul că edificiile industriale cu această funcțiune, dată fiind evoluția istorică, nu pot fi foarte vechi, poate nuanța această evaluare. Faptul că ulterior clădirea a fost extinsă, cu păstrarea unor corpuri, poate spori valoarea culturală a imobilului, intervenția fiind mărturie a relației evoluția programului cu fondul construit supus analizei. Imobilul considerăm că ar putea să obțină evaluarea mare la criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică având în vedere relația fondului construit cu programul clădirilor cu funcțiune industrială din secolul al XX-lea din România, faptul că unele fațade păstrează imaginea inițială, precum și constatarea că incinta este un reper la nivel urban. În ceea ce privește criteriul referitor la frecvență (raritate și unicitate), se constată că nu s-au păstrat multe clădiri industriale din epocă și regiune și că în LMI sunt clasate puține dintre acestea, astfel că, la acest criteriu, imobilul poate obține evaluarea mare. O evaluare a criteriului referitor la valoarea memorial-simbolică, date fiind cel puțin informațiile din mass-media (nu avem informații despre eventuale patente deținute de fabrică, de-a lungul vremii sau despre arhitecții care au proiectat clădirile ei și personalități ale domeniului care au lucrat aici), fie și doar faptul că viețile multor locuitori sunt legate de acest loc, aici petrecându-și o bună parte din viață, faptul că o mare parte din rechizitele școlare din România au fost produse aici, precum și informații privind modul de reciclare a bancnotelor uzate din perioada comunistă[1] fac ca imobiulul să aibă cel puțin o valoare medie la acest criteriu.
O prezentare succintă a istroriei amplasamentului este disponibilă online într-un articol publicat de ziarulpiatraneamt.ro[2].
Fără a fi o condiție pentru declanșarea procedurii de clasare, pentru finalizarea acesteia este necesară întocmirea unui dosar, care, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 422/2001, este în sarcina Direcției Județene pentru Cultură Neamț. Studiul istorico-arhitectural care urmează a se elabora va evalua cu exactitate imobilul potrivit criteriilor de clasare.
Având în vedere faptul că, potrivit mass-media[3], pe amplasament urmează să aibă loc o dezvoltare imobiliară care implică demolarea clădirilor, precum și strarea fizică de conservare proastă cel puțin a unora dintre acestea, propunem declanșarea procedurii de clasare de urgență.
Vă rugăm să ne informați cu privire la derularea procedurii de clasare în Lista Monumentelor Istorice în baza prezentei cereri formulate în baza prevederilor Legii nr. 422/2001.
Anexăm imagini cu identificarea imobilului pentru care se solicită clasarea de urgență.
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio România
specialist atestat Ministerul Culturii 382 S /20.11.2009 în Registrul specialistilor în domeniul protejării monumentelor istorice
20220628_cerere de clasare Fabrica de hartie si mucava Piatra Neamț
[1] Directorul unei fabrici unice în România, ucis de Covid-19. Conducea Petrocartul, locul care transforma în comunism bancnotele uzate în hârtie igienică, articol publicat în Adevărul la 27.10.2020 disponibil la https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/directorul-fabrici-unice-romania-ucis-covid-19-conducea-petrocartul-locul-transforma-comunism-bancnotele-uzate-hartie-igienica-1_5f97f9415163ec427142c975/index.html
[2] Fabrica de Hârtie şi Mucava din Piatra-Neamţ, articol publicat la 15.07.2020 disponibil la https://www.ziarpiatraneamt.ro/fabrica-de-hartie-si-mucava-din-piatra-neamt
[3] Dezvoltare cu demolare istorică pe fostul teren al Petrocart, articol publicat de Mesagerul de Neamț la 18.04.2022, disponibil la https://mesagerulneamt.ro/2022/04/dezvoltare-cu-demolare-istorica-pe-fostul-teren-al-petrocart/
Fig. 1 – Localizare imobil nr. cad. 54650, Piatra Neamț, potrivit ANCPI (sursa: https://geoportal.ancpi.ro/geoportal/imobile/Harta.html )
Fig. 2 – Imagine contemporană de ansamblu dinspre Sud-Vest
( sursa: https://vimeo.com/293840771 )
Fig. 3 – Imagine contemporană dinspre Nord
( sursa: https://mesagerulneamt.ro/2022/04/dezvoltare-cu-demolare-istorica-pe-fostul-teren-al-petrocart/ )
Fig. 4 – Imagine de arhivă dinspre Nord
( sursa: https://mesagerulneamt.ro/2022/04/dezvoltare-cu-demolare-istorica-pe-fostul-teren-al-petrocart/ ) – unele construcții din incintă, din planul îndepărtat se regăsesc și azi în imaginea din fig. 1
PP22/1.07.2022
Către:
DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ NEAMȚ
Doamnei Director Executiv Rocsana Josanu
patrimoniunt@gmail.com
Spre știință:
INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI
Doamnei Manager Oana Zaharia
secretariat@patrimoniu.gov.ro
Referitor la:
Clasarea de urgență/ Clasarea în Lista Monumentelor Istorice a fabricii SC Petrocart SA, Bulevardul Decebal, Piatra Neamț
Stimată doamnă Director Executiv,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, mun. București, revine la adresa nr. PP20/28.06.2022 cu unele precizări și completări.
Evaluarea primară potrivit normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC nr. 2260/2008, cu modificările și completările ulterioare s-a făcut pentru incinta industrială, nu doar pentru imobilul nr. cad. 54650, Piatra Neamț, ulterior transmiterii adresei nr. PP20/28.06.2022, am constatat că o parte din construcții se află în imobile cu alte nr. cadastrale.
De asemenea, prin adresa nr. PP20/28.06.2022, Fundația Pro Patrimonio România a solicitat declanșarea procedurii de clasare de urgență. În situația în care din punct de vedere administrativ nu declanșați procedura de clasare de urgență în baza prevederilor art. 21 din Legea nr. 422/2001, vă rugăm să declanșați procedura de clasare în baza prevederilor art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Legea nr. 422/2001.
În rezumat, Fundația Pro Patrimonio România solicită Direcției Județene pentru Cultură Neamț declanșarea procedurii de clasare de urgență, iar, în situația în care nu o veți declanșa, a procedurii de clasare pentru incinta SC Petrocart SA din Bulevardul Decebal, Piatra Neamț, unde a funcționat anterior Fabrică de Hârtie și Mucava și Fabrica de hârtie şi cartoane „Comuna din Paris”, în baza prevederilor Legii nr. 422/2001.
Vă rugăm să ne informați cu privire la derularea procedurii de clasare de urgență / clasare în Lista Monumentelor Istorice.
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio România
specialist atestat Ministerul Culturii 382 S /20.11.2009 în Registrul specialistilor în domeniul protejării monumentelor istorice
20220701_revenire cerere de clasare Fabrica de hartie si mucava Piatra Neamț
PP19/ 24.05.2022
Către:
Primăria orașului Urlați
Domnului Marian Măchiţescu, Primar
str. 23 August nr. 9, cod 106300, jud. Prahova
Tel.: 0244. 271429, Email: primaria_urlati@yahoo.com
Consiliului Local al Orașului Urlați
str. 23 August nr. 9, cod 106300, jud. Prahova
Tel.: 0244. 271429, Email: primaria_urlati@yahoo.com
Spre știință
Direcției județeană de cultură Prahova
Domnului Prof. Constantin Stere, Director executiv
str. Nicolae Iorga nr. 18, Ploiești, cod 100537, jud. Prahova
Tel.: 0244. 578020, Email: djcprahova@gmail.com
Ref.: Proiect de hotărâre a Consiliului Local al Orașului Urlați pentru demolarea clădirii primăriei Urlați
Stimate domnule Primar,
Stimați Consilieri,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, București, vă solicită reanalizarea proiectului de hotărâre prin care urmează să decideți demolarea vechii clădiri a primării, construită de arh. Toma Socolescu în 1929 și construirea unei noi clădiri. Considerăm că soluția optimă este păstrarea clădirii vechi, consolidărea și reabilitărea acesteia la standardele moderne necesare unei bune funcționări și conservarea valorilor de patrimoniu și identitate locală și națională prin clasare acesteia ca monument istoric.
În sprijinul acestei solicitări vă prezentăm următoarele argumente:
A păstra și reabilita o astfel de clădire istorică, chiar dacă nu are statut de monument istoric înseamnă a înțelege valoarea și potențialul ei, a reda comunității un simbol identitar și a întări prestigiul instituției.
O astfel de decizie reprezintă un model de politică urbană europeană adaptată contextului actual și un bun exemplu pentru alte orașe.
În speranța că veți lua o decizie corectă,
Cu respect,
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio
20220524_solicitare pastrare cladire veche primaria Urlati
Peste 50% dintre români locuiesc în cele 320 de municipii și orașe din România care, dincolo de provocările actuale, au potențialul de a deveni orașe sustenabile. La nivel global, în următorii 30 de ani, populația urbană ar putea crește cu peste 2,5 miliarde de locuitori, tendință care se prefigurează deja și în țara noastră. În contextul urbanizării accelerate, este nevoie de soluții inovatoare pentru provocările din mediul urban – soluții sustenabile de locuire, de producere a energiei și de mobilitate.
Pe 15 aprilie în campusul facultăţii de Ingineria Instalaţiilor din Bucureşti a avut loc o discuție non-formală despre Vechi și Nou în București, aducând împreună două inițiative care pun în lumină potențialul de regenerare al orașului:
Patrimoniul are un rol important în modelarea viitorului. Este ideea în jurul căreia au avut loc discuțiile dintre membrii Fundației Pro Patrimonio, Institutului Național al Patrimoniului, organizației EFdeN și invitații acestora – studenți, profesori și arhitecți – , participanți la eveniment.
Regenerarea fondului construit și a infrastructurii existente sunt două dintre problemele cu care se confruntă Bucureștiul în momentul de față și temele în jurul căreia echipa EFdeN pregătește proiectul Vatra, pe care-l va prezenta în Wuppertal, Germania, în cadrul competiției Solar Decathlon Europe 21/22. Crearea unui model de locuință sustenabilă care să faciliteze formarea unei comunități este soluția propusă de echipa EFdeN și concluzia discuțiilor de ieri, fiindcă schimbarea unui oraș are la bază mai întâi înțelegerea acestuia, dialogul între autorități și cetățeni și educația tinerei generații.
Una dintre problemele majore cu care se confruntă în România persoanele cu deficiențe de vedere este izolarea. Iar aceasta este o consecință directă a lipsei accesibilizării – creării unui mediu adaptat nevoilor persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere. Fie că vorbim despre o plimbare prin oraș sau despre accesul la cultură, la servicii publice sau juridice, este esențial ca acestea să fie ușor de utilizat și de către persoanele cu dizabilități.
În România sunt peste 93.000 de nevăzători, dintre care peste 54% sunt încadrați în gradul grav (nevăzători total) și accentuat. Deși reglementat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul fundamental la spațiu public al persoanelor nevăzătoare este adesea încălcat, produsele și serviciile accesibile fiind adesea inițiate de organizații neguvernamentale sau persoane fizice ori juridice pentru perioade determinate de timp.
Miercuri, 27 aprilie, ne-am întâlnit la Centrul de Informare și Promovare a Patrimoniului Cultural – Casa de Târgoveţ și am stat de vorbă cu Florin Georgescu, președinte al Asociației Tandem, care dezvoltă de peste 10 ani proiecte de integrare a persoanelor cu deficiențe de vedere.
Pornind de la aplicația SalvaMonument, care este un instrument de informare accesibil și persoanelor nevăzătoare, s-au conturat mai multe direcții ale unei posibile colaborări între Institutul Național al Patrimoniului și asociația Tandem – crearea unei baze de date în vederea co-interesării proprietarilor de clădiri-monument pentru elaborarea unei strategii de accesibilizare a persoanelor cu deficiențe de vedere sau cu alte dizabilități; crearea unui posibil parteneriat în vederea includerii unor instrumente de accesibilizare în faza de proiectare, elaborare a planurilor de intervenție asupra unui monument istoric sau a unei clădiri din zonă protejată.
Sperăm ca această întâlnire să fie doar prima din cadrul unei serii de discuții non-formale în vederea identificării soluțiilor la nevoile de accesabilizare a patrimoniului pentru categoriile de public vulnerabile.
Marți, 19 aprilie, la Muzeul Municipiului București, Casa Cesianu, am prezentat, alături de Institutul Național al Patrimoniului și de partenerii Asociația Da’DeCe și Institutul Norvegian al Meșteșugurilor, rezultatele proiectului ”In-Herit. Centrul Național de informare și promovare a patrimoniului cultural”, la finalul primului an de funcţionare.
În prima parte a evenimentului, Raluca Munteanu a prezentat etapele și rezultatele echipei Fundației Pro Patrimonio, respectiv elaborarea ghidului și aplicației desktop SalvaMonument. În cea de-a doua parte, participanții au avut ocazia să testeze aplicația și să ofere feedback, în vederea îmbunătățirii conținutului acesteia. A fost o discuție deosebit de constructivă, în cadrul căreia s-au lansat sugestii noi: existența în aplicație a unui centru de resurse, cu exemple de bune practici pe care Fundația Pro Patrimonio le-a realizat de-a lungul anilor în proiectele derulate de protejare a patrimoniului construit, dar și existența unui dicționar necesar publicului larg pentru înțelegerea unor termeni și sintagme, precum: ”zonă protejată”, ”conservare”,”fațadism”, ”vandalism” etc.
Proiectul „In-Herit” se încheie, dar activitatea Centrului continuă, pornind de la informațiile, produsele și ideile pentru viitor acumulate alături de parteneri și de comunitatea oamenilor pentru patrimoniu.
Vă invităm să consultaţi de fiecare dată când aveţi nevoie aplicaţia SalvaMonument www.salvamonument.ro.
SalvaMonument este un instrument online dezvoltat în cadrul proiectului „In-Herit – Centrul Național de Informare și Promovare a Patrimoniului Cultural ”, proiect coordonat de Institutul Național al Patrimoniului, alături de partenerii: Fundația Pro Patrimonio, Asociația Da`DeCe și Norwegian Crafts Institute.
Proiectul este finanțat prin Programul RO-CULTURA, cu sprijinul Granturilor SEE 2014-202
Citeşte şi:
Aplicaţia Salva-Monument. Ghid de utilizare.
Lansare Ghidul Salva-Monument, instrument online de informare
13 mai 2022
Astăzi ne gândim la soarta patrimoniului aflat în bătaia corupției și a intereselor imobiliare.
Astăzi ne gândim, din nou, la demolarea abuzivă a monumentului istoric Hala Matache, în noaptea de 25 martie 2013, de către fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu*.
Astăzi ne gândim la mestastaza urbană Buzești-Berzei, care așteaptă de peste 10 ani o cicatrizare adecvată prin regenerare urbană.
Astăzi ne reamintim cum, la sfârşitul anului 2010, Primăria Bucureștiului a decis începerea lucrărilor pentru Diametrala Nord-Sud, având la bază Planul Urbanistic Zonal pentru Diametrala Buzeşti-Berzei-Uranus. Demolările au retrezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare (executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase pentru refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuarea locuitorilor iarna). Premisele aflate la baza proiectului au fost fluentizarea şi creşterea traficului auto de tranzit, fără analiza consecinţelor asupra mobilităţii în ansamblu, ignorând realitatea complexă a vieţii şi locuirii în cartier.
Fundația Pro Patrimonio s-a implicat în acțiunea de salvare a zonei și a Halei Matache, propunând soluții concrete de regenerare urbană și dialogând cu administrația. S-au concretizat două direcții-martor:
* Pe 13 mai 2022 fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu a fost condamnat definitiv la 10 ani și 8 luni de închisoare pentru luare de mită.
Citeşte şi: Fenomenul Matache – Berzei – Buzești (2010-prezent)
