23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
PP45/ 17.11.2023
Către: Direcția Județeană pentru Cultură Timiș
În atenția: Domnului Director Executiv Sorin Vlad Predescu
Spre știință: Institutul Național al Patrimoniului
Stimate domnule Director Executiv,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, București, vă solicită, în baza prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, declanșarea procedurii de clasare în regim de urgență pentru imobilele, terenuri cu construcții, înscrise în Cărțile Funciare 416714, 401786 și 403413 mun. Lugoj.
Argumente pentru clasare potrivit criteriilor stabilite de Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC 2260/2008 cu modificările și completările ulterioare (inclusiv cele operate prin OMC nr. 3.195/2023):
Încadrarea valorică pune clădirea în poziția de putea fi clasată în grupa B (cf. art. 12 al normelor).
Cele de mai sus sunt rezultate în urma unui studiu minimal, o analiză de specialitate întreprinsă în vederea clasarii, probabil va optimiza încadrarea și va determina care construcțiide pe parcelă sunt valoroase din punct de vedere cultural pentru a fi protejate ca monument istoric.
Propunem implicarea INP în elaborarea studiului istoric necesar procedurii de clasare în baza art. 2 lit. o) din HG nr. 593/2011 privind organizarea și funcționarea Institutului Național al Patrimoniului cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că potrivit paginii facebook Lugoj – identitate pierduta[1] au fost începute lucrări de desființare, cât și starea fizică de conservare a clădirilor ilustrată în imaginile de pe această pagină de internet, solicităm declanșarea procedurii de clasare de urgență.
În situația în care considerați că nu se impune declanșarea procedurii de clasare de urgență potrivit art. 21 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vă solicităm să declanșați procedura de clasare în baza prevederilor art. 14 alin. (1) din aceeași lege.
V-am fi îndatorați dacă pe parcursul procedurii de clasare ne-ați comunica evoluția acesteia, înștiințarea declanșării procedurii de clasare transmisă proprietarilor și autorităților locale, comunicarea de clasare sau, dacă este cazul, răspunsul motivat privind neclasarea, îndată ce acestea vor exista.
Anexăm imagini referitoare la clădirea pentru care se solicită clasarea și o prezentare istorică.
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio România, specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice nr. 382 S/20.11.2009
Imagine satelitară Google Maps
Situația imobilelor propuse spre clasare potrivit geoportalului ANCPI E-Terra
Imagine de epocă, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/
Propunere menținere clădiri valoroase din punct de vedere cultural și dezvoltare, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/
Imagine de epocă, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută
Imagine actuală, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierduta
Imagine actuală, lucrări de desființare în curs de desfășurare, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută
Fragment din File de istorie lugojeană: ITL, de la 5000 de angajați, la paragina de azi, de Cristian Ghinea, 22 iulie 2021
„Pentru că ITL este un subiect la ordinea zilei și pentru că acesta a fost un simbol al orașului, am regrupat câteva din datele oficiale pentru a ne face o idee ce a însemnat Industria Textilă Lugojeană, de-a lungul timpului.
Întreprinderea a luat ființă la data de 3 ianuarie 1907, pe terenul situat în Drumul Buziașului, funcționând ca societate care consta într-o filatură de lână și o țesătorie pentru lână și articole tip bumbac. Numele inițial a fost ”Întreprinderea Textilă din Ungaria de sub societate comandită Wiliam Auspitz și asociații”, cu sediul în Lugoj, str. Buziașului nr.31, sub conducerea lui Auspitz Wilmos – mare industriaș din Triest. Membrii externi erau Ricchetti de Terralba Odon din Triest, mare industriaș, care participa cu 500.000 kor. (coroane), Schweitzerischer Bankverein, bancă cu sediul în St. Gallen, Elveția, cu 250.000 kor., dr. Daniel Politz, ”advocat” din Triest, cu 25.000 kor., Hukauf et Buhle, întreprindere comercială cu sediul în Altona, cu 50.000 kor., Schuler Lajos, director de fabrică din Brăila, cu 25.000 kor, și, în fine, găsim și un lugojean. Este vorba despre domnul Alfred Klein, comerciant, care participa cu 25.000 kor.
Prima reorganizare are loc la 25 iunie 1908, când capitalul era deja de un milion de coroane. Tot atunci, pe terenul din partea de sud a Drumului Buziașului, s-au construit locuințe pentru mecanici și pentru portar, două magazii, un turn de apă, o clădire pentru țesătoria de bumbac dotată cu utilaje complete, o uzină pentru cazan și o torcătorie, iar vizavi s-au ridicat patru case pentru muncitori și o cantină. Din 1911, fabrica devine societate anonimă, fiind preluată de Banca Comercială Ungară din Budapesta și Schweizeischer Bankverein din Zurich, Elveția.
În 1921, capitalul ITL, trecut sub administrație românească, era de 875.000 lei. Fabrica dispunea de o filatură completă pentru lână și pieptănat și dintr-o țesătorie, situată într-un corp aparte. Secția de lână avea 38 de războaie mecanice, iar cea de bumbac, 170 de războaie mecanice, care făceau un zgomot infernal. Puterea motrică era asigurată de două cazane cu aburi și o turbină geamănă. Aprovizionarea cu apă se făcea din Timiș, prin intermediul unei stații de pompare electrice instalate pe malul râului.
Colonia ITL avea deja 12 imobile pentru locuit, o clădire cu etaj cu zece apartamente, o spălătorie și o baie muncitorească, toate canalizate. Valoarea construcțiilor corespundea la 500.000 de lei – aur. În 1923 s-a mai construit o vopsitorie și încă o casă muncitorească. În 1926 s-a construit o nouă spălătorie, iar în 1928, încă o casă pentru muncitori.
În 1923, producția fabricii a fost de 47.342 de pături, 36.342 metri de stofă, ceea ce corespundea unei valori de producție de 18 milioane lei, precum și 1.070.811 metri de diverse țesături, toate însumând 30.000.000 lei. Producția anului 1924 era cu aproape 20% mai mare ca cea din anul precedent!
În 1948, anul naționalizării, ia ființă școala Profesională Textilă din Lugoj, care va asigura forța de muncă pentru meseriile de bază – filatori, țesători și finisori. Mai târziu, în 1974, școala Profesională Textilă se transformă în Liceul Industrial Textil, cu o școală profesională și una de maiștri. Școlile au fost concepute să instruiască viitoarele cadre nu numai pentru Lugoj, ci și pentru alte întreprinderi textile din țară.
În 1948, producția fizică era de 6.026.700 mp și 7.533.300 metri liniari față de 1938 (4.459.600 mp și 5.574.500 metri liniari).
În 1952 s-a constituit o filatură cu peste 16.000 de fuse. La țesătorie s-au montat mașini de canetat, bobinat și urzit. În anii 1963-70, mașinile de țesut mecanice au fost înlocuite cu mașini automate la unitatea B și s-a trecut la montarea unei alte hale la Unitatea A, cu peste 800 de mașini de cusut automate. Iar în 1973 se construiește o filatură pentru producția de fire de tip bumbac la Unitatea B, care prelucra fibra de bumbac și amestecuri cu fibre chimice și celulozice. În 1979, ITL producea fire și țesături tip bumbac pentru lenjerie de pat, cămăși și bluze, îmbrăcăminte exterioară, țesături de inserție, rochițe, pijamale, articole tehnice și impermeabile, gradul de reînnoire a produselor fiind de 70%.
În jurul anului 1970, 57% din producție mergea la export, în 66 de state ale lumii, printre care SUA, Canada, Franța, R.F. Germania, Italia, URSS, Iugoslavia, Irak, Iordania, Mozambic etc.
Suprafața ocupată de diferite secții ale firmei era impresionantă: Hala nouă – ”țesătoria” de la Unitatea A, avea 6.385 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea A – 6.991 mp; Hala transport, albitorie, vopsitorie – 7.250 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea B avea 3.340 mp. La acestea se adăuga Clubul ITL de pe strada Anișoara Odeanu, cu o suprafață de 6.316 mp, ce includea și sala de cinema.
Din 1968, Cartierul ITL a început să se dezvolte. A apărut cantina, cu 300 de locuri, care asigura două mese pe zi. Ea avea o gospodărie anexă și o crescătorie de porci, care teoretic aproviziona cantina. Cartierul dispunea de dispensar propriu, o creșă cu 60 de locuri și grădiniță cu program mixt, pentru 100 de copii. Patru blocuri, cu 692 de locuri, s-au construit pentru nefamiliști. În anii 80, cartierul s-a îmbogățit cu alte zece blocuri noi.
Conform monografiei interne a firmei, în 1937, ITL-ul avea peste 600 de angajați. În 1938, erau 553 angajați, în 1939 – 544, 1940 – 407, 1941 – 398, 1942 – 409, 1943 – 335, în 1944 -310. În 1945, la sfârșitul războiului, s-a înregistrat un minimum de 308, apoi cifrele au fost: 1946 – 332, 1947 – 496 și 1948 – 584. Între anii 1969-75, numărul angajaților a crescut de 2,5 ori. Peste 70% din forța de muncă era asigurată de femei. La mijlocul anilor 80, erau în jur de 5.000 de angajați.
După 1990, începe declinul. În 1991, au fost 4 disponibilizări; în 1992 – 392, în 1993 – 908; în 1994 – 354; în 1995 – 133; în 1996 – 378 trecuți în șomaj, plus compensări Conform Ordonanței 13; în 1997 – 124 de disponibilizați; în 1998 – 508 au fost trimiși în șomaj, plus compensări conform Ordonanței 9/97, iar în 1999 s-au adăugat încă 405 șomeri.
Întreprinderea Textilă Lugoj, căci despre ea este vorba, intra, prin sentința civilă nr.631 – PI din 21.04.1999 în program de ”reorganizare”. În acel an, 1999, la ITL mai rămăseseră doar 91 de salariați. Totalul disponibilizaților între 1991 și 1999 a fost de 3.206 persoane. Diferența până la peste 5.000 o reprezentau cei ieșiți la pensie anticipată.”
[1] Pagina Facebook Lugoj – identitate pierduta
În ciuda momentelor critice prin care trece, Casa George Enescu din Mihăileni îşi demonstrează trăinicia prin legăturile puternice pe care le crează şi duce mai departe. Comunitatea locală ne-a sărit în ajutor în diferite moduri. Aceşti oameni au fost părtaşi proiectelor educaţionale pe care le desfăşurăm deja de patru ani în comunitate precum şi celor trei ediţii ale Concertelor pe Siret. Casa-simbol este deja recâştigată în identitatea locală şi nu vor să o piardă.
În urma atacului biologic pe care structura de lemn a casei l-a suferit (infestarea cu ciuperca Merulius lacryman) şantierul de salvare a casei s-a reîntors şi progresează contra cronomentru pentru a nu intra în iarnă.
Au fost făcute cercetări prin sondaj ale prezenței ciupercii și în adîncimea pereţilor exteriori, cu asistența constantă a doamnei biolog Ionela Melinte. Structura casei a fost sprijinită cu popi metalici pentru a permite intervențiile la ziduri. S-au realizat subzidiri unde a fost necesar. S-au finalizat drenurile exterioare și lucrările de sistematizare prin crearea unui taluz și platformă piatră în zona de nord.
Tot lemnul infestat a fost ars pentru a nu duce dăunătorul şi în alte locuri, iar materialele lemnoase neatacate au fost tratate preventiv cu soluţie de Bochemit.
Ciuperca identificată în crăpăturile lemnului aparent sănătos.
Ca soluţie adaptată locului şi şantierului s-au realizat probe cu presa pentru cărămizile din pământ, cărămizile rezultate urmînd să fie folosite pentru reparații.
Un interviu oferit de arhitectul Şerban Sturdza, preşedintele Fundaţiei Pro Patrimonio şi arhitectul Sergiu Popa, coordonatorul local al şantierului, domnului Gabriel Basarabescu în emisiunea După Ziduri de la Radio România Actualităţi pune reflectorul pe toată această zbatere şi efort neîncetat care dă sens muncii noastre.
Mulţumim înzecit donatorilor locali care au ales să direcţioneze bani către acest efort general; Consiliului Local al Primăriei Mihăileni, jud. Botoșani şi domnului primar Laurenţiu Bărbăcariu şi celor două companii – fără al căror ajutor financiar substanţial acest lucruri nu ar fi fost urnite – EGGER Group şi Dedeman; UiPath Foundation, fundaţia parteneră alături de care intervenim de peste trei ani în sprijinul copiilor din comunităţile adiacente Casei Eenscu.
Avem nevoie de bani ca să câştigăm timp pentru Casa Enescu!
Citeşte şi:
O ciupercă dăunătoare afectează lemnul Casei George Enescu din Mihăileni. Intervenţii de urgenţă
Eliminarea umezelii la Casa George Enescu. Şantier sub observaţie.
După expunerea de la Bucureşti, din cadrul Romanian Design Week, Circular Catalysts a călătorit la HEI – House of European Institutes, Timişoara, iar de aici este itinerat către Marea Britanie, la Londra în intervalul 6 – 19 noiembrie 2023 la Institutul Cultural Român,1 Belgrave Square, SW1X 8PH, Londra .
Proiectul este realizat de către British Council România și Institutul Cultural Român din Londra.
Pro Patrimonio va fi prezentă alături de Studio AMOS, Anouska Cole, Carol Carey, Lola Lely Studio, şi Gareth Neal, împreună cu KraftMade, PATZAIKIN şi România Remarcabilă în expoziția Circular Catalysts care documentează şi explorează teme legate de sustenabilitate, artizanat, design contemporan și patrimoniu local.
06 noiembrie
18:00 | Deschiderea expoziției
19:00 | Ceremonia ceaiului românesc | How to Get Through the Day – Plant Spirit – performance ghidat de Marlene Herberth (Kraftmade)
07 noiembrie
18.00 | Prezentare publică | Introducere în dezvoltarea rurală naturală: Rescrierea narațiunii culturii țărănești în România | Speakers: Monica Bota Moisin – Why We Craft/ Cultural Intellectual Property Rights Initiative, Oana Costinaș – Patzaikin – Prezentarea Proiectului Delta al lui Ivan Patzaichin, Crina Mareș – Prezentare România Remarcabilă
19:00 | Tur al expoziției realizat de artiști
08 noiembrie
18.00 | Atelier de imprimare botanică pentru adulți cu Pro Patrimonio & Anoushka Cole
Expoziția va cuprinde obiecte, texte, sunete și documentarea fotografică a Ioanei Cîrlig, realizate în timpul a cinci rezidențe în care meșteșugari britanici contemporani au fost găzduiți de organizații locale care lucrează cu meșteri tradiționali din România rurală.
Plecând de la premisa că relația dintre oameni și resursele naturale din România rurală poate fi un atu în dezvoltarea durabilă și o sursă de inspirație pentru reconectarea cu natura, participanții au făcut schimb de cunoștințe și practici și au experimentat împreună, explorând intersecțiile dintre rural și urban și potențialul practicilor meșteșugărești în bunăstarea individuală și comunitară.
Rezidențele colaborative și interdisciplinare au avut loc în primăvara anului 2023 și fac parte dintr-un program inițiat de British Council România și susținut de Institutul Cultural Român. Provocând conversații în jurul meșteșugurilor și sustenabilității, programul evidențiază artizani ai schimbării care explorează contextele lor culturale în legătură cu meșteșugurile și materialele emergente, sistemele de cunoștințe tradiționale și răspunsurile actuale la urgența climatică globală.
Expoziția va fi însoțită de o serie de evenimente publice, cu scopul de a stârni conversații în jurul sistemelor de cunoștințe tradiționale și a practicilor comunitare cu rol în creație și sustenabilitate.
Programul „Circular Catalysts” sprijină schimbul de competențe și cunoștințe între Marea Britanie, România și Europa. Circular Catalysts face parte din răspunsul British Council la urgența climatică.
Anoushka Cole – cercetător și creator de materiale, cu accent pe resursele organice și pe reducerea deșeurilor.
Gareth Neal – designer de mobilier recunoscut la nivel internațional pentru combinația inovatoare de tehnologii de producție de ultimă generație cu tehnici tradiționale.
Studio AMOS – Annemarie O’Sullivan și Tom Mcwalter – coșari contemporani din East Sussex, care folosesc și reînvie tehnicile tradiționale britanice.
Lola Lely – artistă multidisciplinară stabilită la Londra, ale cărei lucrări evidențiază procese și narațiuni care combină practicile contemporane cu tehnicile tradiționale.
Carol Carey – Directorul de creație al Somerset Art Works, care lucrează cu artiști, muzee și industrii specializate în meșteșuguri pentru a aduce un nou public la meșteșugurile contemporane în contexte rurale, integrând învățarea și participarea.
Patzaikin – o inițiativă care dezvoltă produse menite să reînvie tradițiile meșteșugărești din Delta Dunării.
Studioul KraftMade Research & Lab – Marlene și Alex Herberth lucrează și locuiesc în Cincu, Transilvania. Marlene lucrează în medii care variază de la textile la alimente și relația lor cu locul, și este o țesătoare de fire, idei și discipline, cu o pregătire în antropologie și politici culturale. Alex este restaurator de lemn și sculptor de artă, creând obiecte unice, performative, folosind lemn și metal, os și piatră.
Fundația Pro Patrimonio – susține ideea că patrimoniul este responsabilitatea fiecărui cetățean și un element formativ al identității sociale. În opinia fundației, tradiția nu este un set de valori rigide, ci ne învață să învățăm despre propria identitate și despre cultura care ne-a format, ne formează în prezent și ne îndeamnă la o gândire critică, adaptată în mod echilibrat și practic la viața contemporană.
Centrul Cultural Clujean – prin programul România Remarcabilă, pune bazele unei rețele de localități care atribuie patrimoniului și culturii rolul de motoare ale dezvoltării rurale și regionale.
Documentare fotografică și sonoră: Ioana Cîrlig
Sound design: Cîrligă Cîrligan Cosmin Postolache
Grafică și panotaj: Studio Fluid
Consultanță în domeniul accesibilității: Supereroi printre noi și AMAIS
Mai multe informații sunt disponibile la: https://www.britishcouncil.ro/…/arts/circular-catalysts
Alte evenimente din cadrul proiectului:
Circular Catalysts- reziliență și dezvoltare durabilă locală prin design și meșteșug
Rezidenţă Circular Catalysts la Vila Golescu
Jurnal de rezidenţă Circular Catalysts
Expoziţia Pro Patrimonio din cadrul Circular Catalysts. Romanian Design Week 2023
Ateliere de Explorări şi Imprimări Botanice
Circular Catalysts la HEI Timişoara
Circular Catalysts ajunge la Londra
Expoziţie şi workshop Circular Catalysts la Londra
Expoziţie în cadrul „Cycle Patrimoine” ediţia a II-a, Paris realizată şi curatoriată de Carolyne d’Assay, președinte al Pro Patrimonio France.
Eveniment organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Ambasada României în Franța.
Paris, 14 septembrie 2023
Între 14 septembrie şi 5 octombrie 2023 la Galeria Macadam, Institutul Cultural Român, a avut loc cea de-a doua ediție a „Cycle Patrimoine”. Evenimentul de la Paris a adus la un loc un program dens de expoziții și conferințe privind inițiativele societății civile pentru protejarea și punerea în valoare a patrimoniului din România.
Expoziția a fost realizată şi curatoriată de Caroline d’Assay, președinte al Pro Patrimonio France. Aceasta propune tema salvgardării și reutilizării unei anumite tipologii arhitecturale: CONAC, reședința secundară în mediul rural pentru familiile bogate încă din Evul Mediu, dar și reședința principală a marilor proprietari de terenuri.
Evenimentul onorează aceste clădiri particulare puțin cunoscute în prezent și destinul lor actual. De asemenea, identifică și enumeră inițiative de conservare pentru aceste locuri de același tip cu cele ale Pro Patrimonio, precum și diversitatea actualilor proprietari ai acestor conace și utilizările acestora.
Fundaţia Pro Patrimonio și Institutul Cultural Român își doresc să prezinte în fiecare an un ansamblu de practici valoroase, articulate în jurul unei anumite teme.
Eveniment a fost organizat în parteneriat cu Ambasada României în Franța.
Descarcă broşura în limba franceză Manoirs en Roumanie. „Les Conac”, Vie et Destin
Bucureşti, 04.10.2023
Prin studiul pentru reparația și întreținerea tencuielilor istorice s-au colectat observații și informații din teste practice, șantiere în derulare și analize de laborator. Dată fiind diversitatea mare de tencuieli moderniste, echipa a decis să se concentreze cu precădere pe cele de tip similipiatră, mai exact pe modalitatea de curățare și de reparare a acestora.
Studiul folosește principii de bază întrebuințate în practica conservării clădirilor istorice, clasate sau nu în lista monumentelor istorice. Însă, aceste clădiri care constituie baza pentru observare fac parte din zone protejate, acolo unde aspectul fațadelor determină caracterul și valoarea zonei. Ca urmare, enumerăm situații, întâlnite în studiul de față, în care s-au utilizat principii de bază folosite la conservarea clădirilor istorice:
La jumătatea perioadei de derulare a proiectului, prezentăm o parte dintre observațiile și recomandările la care a ajuns echipa de proiect:
Studiul nu va oferi soluții standard deoarece fiecare caz este unic, dar principiile și recomandările de abordare pot oferi sprijin pentru intervenții care să protejeze mai bine texturile valoroase și chiar să ajute la scăderea costurilor de intervenție. Avem în lucru un set de recomandări pentru pașii de intervenție în cazul reabilitărilor de fațade istorice moderniste, precum și recomandări pentru specificații tehnice (despre material și modalități de intervenție) pentru proiecte și caiete de sarcini.
„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” este un proiect în etapa a II-a realizat de Fundaţia Pro Patrimonio şi susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.
Citeşte şi:
Jurnal de proiect în luna august
Teste practice la Palatul Dauerbach din Timișoara
În lunile iunie-septembrie, cu acordul arhitectului și executantului, echipa de proiect a participat ca observator în cadrul mai multor teste efectuate pentru curățarea unei fațade de similipiatră. Este vorba de sablări uscate cu diferite materiale, curățare umedă cu jet de apă la temperaturi și presiuni variate.
Observațiile făcute, combinate cu cercetarea literaturii de specialitate, arată că în cazul sablărilor uscate se recomandă presiune mică și materiale cît mai puțin abrazive (în cazul în discuţie s-a folosit carbonatul de calciu). Spălarea cu apă sub presiune evidențiază microfisurile din suprafața tencuielii şi ridică întrebări legate de suprasaturarea tencuielii și a zidăriei de la cantitatea de apă proiectată cu presiunea foarte mare. Murdăria acumulată în strat gros se curăță dificil, fie la presiune foarte mare, fie insistând mult cu jetul de curățat (umed sau uscat) ducând la o erodare inegală a suprafețelor.
Curățare cu jet de apă
Sablare cu carbonat de calciu
Sablare cu Garnet
În cursul verii echipa de proiect a pornit și analiza și interpretarea primelor rezultate de analize a mostrelor de tencuieli colectate.Au fost cntractate trei laboratoare diferite, dintre care unul al Universității de Arte Aplicate din Viena. Primele observații sunt legate de o mare varietate de compoziție (proporții de liant-agregat). Tipurile și calitatea cimenturilor folosite sunt aspecte ce necesită înțelegere și investigare mai detaliate şi mai profunde.
Mulțumim partenerilor: Kerakoll, Remmers, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș.
Mulțumim biroului de arhitectură Polarh și firmei Erbașu pentru accesul pe șantierul de restaurare a Palatului Universității din București.
„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” Proiect în etapa a II-a realizat de Fundaţia Pro Patrimonio şi susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.
Citeşte şi:
Jurnal de proiect în luna august
Teste practice la Palatul Dauerbach din Timișoara
Cei trei scriitori găzduiţi în luna iunie la Vila Golescu, în cadrul Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția 3, împărtăşesc in premieră pe blog.cartureşti.ro impresii şi prime fragmente ale creaţiilor lor.
Diana Bădica este câștigătoare la secțiunea roman, în cadrul Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, ediția 3.
„Dar Vila Golescu nu e doar locul în care am uitat de toate astea și nici cel în care am trăit prima mea rezidență literară – vila Golescu este un muzeu redat comunității, este spațiul în care-mi imaginam în adolescență că voi trăi la un moment dat – vase și mobilier specifice perioadei în care au locuit acolo surorile Golescu, pe care, adesea, vecinii le vedeau la geam, diplome, fotografii și cărți vechi. Voi locui o perioadă într-un muzeu, am spus familiei mele la începutul rezidenței. E frumos să-ți imaginezi lucruri, nu? Așa cum îmi imaginam că voi dormi, o noapte, într-un cinematograf sau că tatăl copilului meu va fi un antropolog care va cerceta un teritoriu mlăștinos din Asia. Dar la Câmpulung nu am căutat teritoriul mlăștinos – la Câmpulung am primit un parc dendrologic, cu arbori lalea înfloriți, cu magnolii și salcâmi japonezi, un leagăn pe coasta dealului. Am primit liniște, cer albastru, ploi reci. „
Detalii pe https://blog.carturesti.ro/diana-badica-rezidenta-de-la-vila-golescu-fragment-in-premiera/
Iulian Popa este câștigător la categoria proză scurtă, în cadrul Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, ediția 3.
„M-am simțit aproape dator să scriu, iar casa mi-a oferit atmosfera, un soi de presiune, resimțită în fiecare zi, mai mult un imbold de a duce la capăt un lucru început. Și tocmai această atmosferă m-a ajutat să termin lucrul la cartea de povestiri. O parte grea, cel puțin pentru mine, este cea a editării textelor. Tai paragrafe cu greu, mi-e aproape milă de ele, uneori trec cu reticență printre propriile mele rânduri pentru a vedea erori sau lucruri care ar putea fi lăsate deoparte. Liniștea conacului și sentimentul de izolare au ajutat să-mi înving reticența de a-mi reciti textele. O izolare în mijlocul unui oraș, totuși.”
Detalii pe https://blog.carturesti.ro/iulian-popa-rezidenta-de-vila-golescu-fragment-in-premiera/
Ana Alexandrescu este câştigătoare la categoria autor nedebutat în cadrul Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, ediția 3.
„Vila Golescu m-a așteptat cu surprize. Și eu am așteptat-o pe ea, încă de când am aflat că am câștigat rezidența Cărturești. Mă plimbam în Google Earth pe străduța din dreapta casei și încercam să o zăresc prin vegetația bogată. Însă nicio imagine de pe internet nu dezvăluie adevărata personalitate a clădirii: uneori e caldă, primitoare și dă senzația de intimitate, alteori te apasă prin absența celor care au trăit cândva acolo. Uneori mi se părea “acasă”, îmi făceam cafea, găteam și interiorul mirosea a viață. Am încălzit-o, am măturat-o, i-am udat florile, i-am hrănit și i-am mângâiat câinii. Mă așezam la birou și scriam îmbrățișată de lumina ei. Alteori eram intrusă, scoteam o carte din bibliotecă și aveam impresia că zdruncin ordinea lumii. Așteptam să se întoarcă familia Golescu dintr-o călătorie, să dea peste mine și să mă întrebe ce caut acolo. Am trăit în timpul rezidenței într-un spațiu-timp indecis, în 2023 și la începutul anilor 1900, în literatură și într-un muzeu, între laptop și volumele Femina îmbrăcate în piele, în interiorul simplu și ordonat și în exteriorul luxuriant, între arbori de Ginkgo biloba și fragi, în siguranță și teamă, între mine și cei pe care i-am lăsat acasă, între o ficțiune și alta. „
Fotografii: Ana Alexandrescu
***
Bursele de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria & Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.
***
Asociația Maria (Țibănești) este o organizație non-profit înființată în anul 2000. Președintele organizației este arhitectul Șerban Sturdza. Acțiunile Asociației Maria se desfășoară în comuna Țibănești, județul Iași.
Din 2006, la conacul Petre P. Carp din Țibănești se organizează un program cultural intitulat Batem fierul la conac! Programul include o serie de workshopuri de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale și este coordonat de Asociația Maria în parteneriat cu Fundația Pro Patrimonio. Toate activităţile grupate în jurul conacului P.P. Carp constituie o şcoală de meşteşuguri, destinată în primul rând sătenilor din zona Ţibăneştiului, dar şi tuturor celor care conştientizează valoarea patrimoniului cultural şi nevoia de a-l transmite urmaşilor. Ansamblul istoric de importanță națională Petre P. Carp din Țibănești este compus din conac, biserică, mausoleu și clădirea anexă.
Fundația Pro Patrimonio este o organizaţie neguvernamentală nonprofit internaţională, cu filiale în România (București), Marea Britanie și Franţa. Înființată în anul 2000, fundația derulează o serie de proiecte care au ca misiune principală conservarea, salvarea și reactivarea patrimoniului cultural, cu precădere arhitectural. Acțiunile se concentrează pe proiecte practice de protejare și reabilitare a patrimoniului, precum și pe implicarea și conștientizarea de către comunități a propriei identități, a memoriei și valorii moștenirii culturale.
Vila Golescu, situată în Câmpulung Muscel la picioarele Carpaților, este un ansamblu arhitectural și peisager unic prin diversitatea elementelor care se găsesc aici. Această reședință încântătoare a fost construită în 1910 și este un exemplu reușit al stilului neoromânesc, cu ancadramentele de ferestre din piatră de Albești, un foișor bine proporționat și arcade armonioase, simplu decorate. Vila este folosită şi ca spațiu de evenimente culturale, seminarii, lecturi sau lansări.
Citeşte şi:
Rezultatele Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția 3
L’Atelier Au Son. Rezidenţe de mediu la Vila Golescu
Lecturi în rezidenţă – 25 martie la Vila Golescu
Accelerator de rezidențe creative
REZIDENŢE GOLESCU: Al doilea an al Burselor Cărtureşti
REZIDENŢE GOLESCU: Prima ediţie Bursele Cărtureşti, 2020-2021
August 2023
Casa din Mihăileni în care a trăit marele compozitor şi violonist George Enescu este supusă unor intervenţii de urgenţă, după ce o ciupercă dăunătoare a atacat agresiv lemnul din interiorul acesteia. Lucrările au fost demarate de curând, cu avizul Ministerului Culturii, pentru a limita efectele produse de Merulius lacrymans.
Este un atac la materialul lemnos, care nu are efect asupra omului, dar are efect asupra a tot ceea ce înseamnă vegetal-lemnos. Merulius lacrymans este o ciupercă care trăieşte în fază de spori şi, în momentul când găseşte nişte condiţii favorabile, trecere de la faza de spori la faza de dezvoltare începând să se hrănească cu ceea ce înseamnă celuloză. Merulius lacrymans a atacat multe clădiri istorice, Castelul Peleş este un exemplu.
Dăunătorul a găsit mediul propice de dezvoltare urmare a umidităţii ridicate şi materialelor din care este construită casa. Aceasta este construită din lut cu paie – paianta – pe o structură de rezistenţă din lemn de stejar care are stâlpi şi nişte grinzi şi care este ramforsată cu nişte nuiele pe diagonală. Ciuperca a găsit aici un mediu favorabil, cu toate că casa este ventilată şi supravegheată tot timpul. Probabil că umiditatea a crescut şi ciupercii îi place umiditatea, o anumită temperatură şi întunericul.
S-a constatat că sub pardoseală a apărut ciuperca şi s-a luat hotărârea de a o eradica. Este întreprinsă o operaţie atentă de drenaj, astfel încât apele subterane să fie conduse în afara casei, să nu mai ajungă în contact cu aşa-zisele fundaţii, iar apoi cu echipa de biologi va fi făcută o cercetare atentă asupra fiecărui element, fie de construcţie, fie de finisaj, chiar şi tencuială. Astfel se poate identifica dacă mai există ciupercă activă. După aceea va fi realizat un tratament contra ciupercii cu o soluţie de Bochemit şi mai multe alte proceduri şi supraveghere. La final, se va reface sistemul constructiv.
Casa din Mihăileni a aparţinut bunicilor după mamă ai lui George Enescu, preotului Ioan Cosmovici şi soţiei sale, Zenovia. Acolo, s-a născut, în 1839, mama compozitorului, Maria Cosmovici, devenită mai târziu Maria Enescu. Tot acolo, Maria Enescu a şi murit, în martie 1909. Având în vedere că părinţii lui Enescu, Costache şi Maria, s-au despărţit (Costache rămânând la Cracalia şi Maria Enescu la Mihăileni), toate vacanţele pe care George Enescu le făcea în România le împărţea în mod egal între casa tatălui de la Cracalia şi casa mamei de la Mihăileni.
Mulţumim pentru implicare donatorilor privaţi recurenţi, unui nou partener-companie care ne-a sărit în ajutor firma EGGER Group şi nu în ultimul rând Consiliului Local al Primăriei Mihăileni, jud. Botoșani şi domnului primar Laurenţiu Bărbăcariu. Sperăm să putem sensibiliza cât mai multe entităţi astfel încât să putem face intervenţiile în perioada rămasă caldă a anului.
Citeşte şi:
Un proiect simbol pentru comunitatea locală
Eliminarea umezelii la Casa George Enescu. Şantier sub observaţie.
În luna august echipa de proiect a continuat testele practice atât în București cât și în Timișoara. O parte din experimente s-au concentrat pe reparații la o tencuială existentă de similipiatră, care, conform rezultatelor de laborator, ar fi pe bază de ciment Parker – un tip de ciment apărut la începutul secolului al XIX, obținut prin arderi până la 950°-1000°C. Testele au avut loc la Timişoara la Palatul István Nemes, realizat de arh. Lipót Baumhorn în 1902. Cu sprijinul prof. dr. Johannes Weber de la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, echipa de proiect a primit pentru experimentare două tipuri de ciment Parker, unul fabricat în Polonia, altul în Spania, utilizate pentru restaurarea clădirilor moderniste.
O a doua direcție de cercetare a fost cea a curățării suprafețelor de simipiatră de murdăria depusă în timp sau de depuneri organice (mușchi și licheni crescuți în timp). S-au observat curățări mecanice (de la îndepărtare cu cuțitul sau prin periere la sablare uscată sau umedă) și curățare chimică (prin testarea unor produse Remmers).
Cercetarea se concentrează în prezent pe înțelegerea şi analiza rezultatelor de laborator în contextul observațiilor practice și formularea unor prime concluzii și recomandări pentru conservarea texturilor de fațadă.
Mulțumim partenerilor: Kerakoll, Remmers, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș
„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” Proiect în etapa a II-a realizat de Fundaţia Pro Patrimonio şi susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.
Citeşte şi:
