25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
În iunie 2026, arh. Raluca Munteanu, coordonator al Fundației Pro Patrimonio, a participat la cea de-a V-a ediție a cursului internațional Conservation of Modern Architecture (MARC), organizat în Finlanda de Fundația Alvar Aalto, în parteneriat cu ICCROM și Agenția Națională a Patrimoniului din Finlanda. Pentru o săptămână, 26 de specialiști în patrimoniu din 23 de țări au discutat, vizitat și dezbătut o întrebare care ne preocupă și pe noi: cum conservăm clădirile secolului XX, atunci când multe dintre ele sunt încă prea puțin studiate, prea puțin cunoscute și, de multe ori, prea puțin apreciate?
MARC nu e un curs nou. Prima ediție a avut loc în 1999, urmată de încă trei, până în 2011. După o pauză de mai bine de un deceniu, Fundația Alvar Aalto a decis să-l readucă, sub un titlu care sună mai degrabă ca un manifest decât ca un curriculum: Modernism in Flux — modernismul în mișcare, în transformare.
Tema din 2026 a fost privită din trei unghiuri complementare: conservare, sustenabilitate și reconversie (re-use). Practic, nu e vorba doar despre cum păstrăm o clădire modernistă așa cum a fost construită, ci și despre cum o adaptăm pentru oamenii de azi, cu standardele de eficiență energetică și confort, fără să-i pierdem valoarea și identitatea.
Cursul a avut o componentă online teoretică, urmată de un program intensiv de o săptămână, desfășurat direct la sursă — în clădiri proiectate de Alvar Aalto și cu studii de caz concrete.
Alvar Aalto (1898–1976) este, probabil, cel mai influent arhitect finlandez al secolului XX și una dintre figurile centrale ale modernismului internațional. Ce-l diferențiază de mulți contemporani ai săi e felul în care a tratat modernismul ca pe ceva profund uman: cărămidă, lemn, forme organice, lumină naturală — într-o perioadă în care arhitectura modernă era adesea asociată cu betonul rece și liniile rigide.
Momentul ales pentru această ediție a cursului nu e deloc întâmplător. La finalul lunii iulie 2026, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO se reunește la Busan, în Coreea de Sud, pentru a decide includerea unei serii de 13 clădiri și ansambluri proiectate de Alvar, Aino și Elissa Aalto pe lista patrimoniului mondial. Propunerea, pregătită de mai bine de patru ani de Agenția Națională a Patrimoniului din Finlanda, a primit deja avizul pozitiv al ICOMOS, organismul internațional care evaluează astfel de nominalizări. Cu alte cuvinte, participanții la curs au discutat despre conservarea operei lui Aalto chiar în lunile în care lumea decide oficial cât de universală este valoarea ei.
În loc de amfiteatre, participanții au avut ca spații de lucru câteva dintre cele mai importante clădiri ale lui Aalto:
Din 2019, Fundația Pro Patrimonio derulează proiectul de cercetare Texturi uitate, dedicat tencuielilor istorice de pe fațadele clădirilor interbelice din București. Prima etapă a constat în identificarea și documentarea tipurilor de tencuieli și finisaje folosite în perioada interbelică — de la similipiatră la mozaicul de ciment șlefuit — și a modului în care acestea se degradează în timp. Rezultatul a fost un ghid practic, Texturi uitate: Bucureștiul interbelic. Rețetar de tencuieli, publicat în 2019 și reeditat în 2021.
A doua etapă a proiectului, începută în 2023, a dus cercetarea mai departe: echipa a realizat probe și teste de reparație pe clădiri istorice din București și Timișoara, pentru a înțelege ce metode de intervenție respectă materialul original și principiul minimei interferențe.
Provocarea pe care o întâmpină patrimoniul bucureștean este aceeași: cum documentezi, înțelegi și păstrezi materiale și texturi care nu sunt (încă) suficient studiate, într-un context în care presiunea de a moderniza sau înlocui e mereu mai mare decât cea de a păstra.
Dincolo de schimbul de experiență cu colegi din 23 de țări, participarea la MARC 2026 a fost și o confirmare: metodele și întrebările cu care lucrăm la Texturi uitate — inventariere, înțelegere a degradărilor, teste de reparație la scară mică, principiul minimei intervenții — sunt aceleași cu care lucrează și instituții din mai toate părțile lumii.
Experiența și conexiunile din această ediție vor influența direct activitatea noastră viitoare de cercetare și conservare a patrimoniului modernist românesc — fie că vorbim despre continuarea proiectului Texturi uitate, fie despre alte clădiri din perioada interbelică și postbelică pentru care documentarea încă nu a început.
Fundația Pro Patrimonio anunță câștigătorii programului de rezidențe muzicale la Casa Enescu-Mihăileni 2026, un program dedicat cercetării, compoziției și creației muzicale inspirate de patrimoniul enescian.
Casa Enescu-Mihăileni, salvată și reactivată de Fundația Pro Patrimonio, continuă să fie un spațiu viu de întâlnire între patrimoniu, educație și artă contemporană. Prin programul de rezidențe muzicale, acest loc devine, an de an, un cadru de lucru pentru muzicologi, cercetători, compozitori și interpreți care explorează, reinterpretează și duc mai departe memoria lui George Enescu.
Ediția 2026 aduce la Mihăileni proiecte de cercetare muzicologică, creație componistică și colaborare artistică, dezvoltate pe parcursul lunilor iulie, septembrie și octombrie.
Teodora Grosu, muzicolog, va desfășura în luna iulie proiectul de cercetare dedicat elaborării studiului „Contribuția lui Cornel Țăranu la cunoașterea operei lui George Enescu. Scrieri muzicologice, finalizări componistice și orchestrații”. Proiectul aduce în atenție rolul lui Cornel Țăranu în aprofundarea, completarea și transmiterea operei enesciene.
Tot în luna iulie, Dan Spînu, compozitor, va lucra la finalizarea unui concert pentru chitară electrică și orchestră, un proiect care propune un dialog între limbajul orchestral și sonoritățile contemporane ale chitarei electrice.
În luna septembrie, Larisa Nicolae, violonistă, și Ariadna Ene-Iliescu, compozitoare, vor colabora pentru elaborarea unei creații pentru vioară și pian. Proiectul reunește perspectiva interpretativă și procesul componistic într-un demers artistic comun, construit în dialog.
În luna octombrie, Irina Nițu, muzicolog și cercetător științific, va desfășura proiectul „Patrimoniul enescian: evaluarea muzicologică și fundamentarea științifică a manuscriselor pentru clasarea lor în Tezaurul Național”. Cercetarea urmărește susținerea procesului de recunoaștere și protejare a unor manuscrise valoroase din patrimoniul enescian.
Fundația Pro Patrimonio le mulțumește tuturor aplicanților pentru proiectele înscrise și pentru contribuția adusă programului de rezidențe muzicale. Propunerile primite au confirmat interesul viu pentru cercetarea și creația inspirate de patrimoniul enescian, iar misiunea juriului de selecție a fost una dificilă.
Mulțumim juriului pentru atenția, rigoarea și implicarea acordate procesului de evaluare: Manuela Mihăilescu, Gabriel Almași, Christian Mike Sugar și Vlad Văidean.
Programul de rezidențe muzicale de la Casa Enescu-Mihăileni susține proiecte care privesc patrimoniul nu doar ca memorie păstrată, ci ca resursă activă pentru cercetare și creație. În acest cadru, muzica, arhiva și locul se întâlnesc firesc, deschizând noi posibilități de înțelegere și transmitere a moștenirii lui George Enescu.
Prin ediția 2026, Casa Enescu-Mihăileni își continuă rolul de spațiu cultural activ, în care patrimoniul construit și patrimoniul muzical se completează. Aici, memoria locului devine punct de plecare pentru noi studii, noi compoziții și noi forme de dialog artistic.
Îi încurajăm pe muzicieni să urmărească în continuare programul de rezidențe muzicale la Casa Enescu-Mihăileni și invităm publicul să susțină acest demers, prin care patrimoniul rămâne viu și continuă să inspire noi generații de artiști și cercetători.
Felicitări câștigătorilor ediției 2026!
Decizia recentă a Ministerului Culturii de a aviza proiectul autostrăzii București–Alexandria, considerând că acesta poate coexista cu situl arheologic Popești–Argedava fără efecte negative semnificative, a readus în atenție una dintre cele mai importante întrebări privind dezvoltarea României: cum construim infrastructura de care avem nevoie fără să compromitem patrimoniul pe care îl moștenim?
Subiectul a revenit în spațiul public în urma informațiilor publicate de Buletin de București, care arată că Ministerul Culturii a emis un punct de vedere favorabil proiectului, apreciind că cele două obiective pot coexista fără repercusiuni negative asupra sitului arheologic.
👉 Articolul poate fi consultat aici:
https://buletin.de/bucuresti/ministerul-culturii-a-fost-de-acord-ca-autostrada-bucuresti-alexandria-sa-treaca-prin-cetatea-lui-burebista-pentru-ca-cele-doua-obiective-pot-coexista-fara-repercusiuni-negative/
Pentru Fundația Pro Patrimonio, această dezbatere nu este una nouă. În februarie 2025, am solicitat oficial protejarea sitului arheologic Popești–Argedava și am atras atenția asupra riscurilor pe care amplasarea infrastructurii în imediata vecinătate a sitului le poate genera asupra patrimoniului cultural și asupra potențialului său de cercetare.
👉 Poziția Pro Patrimonio poate fi consultată aici:
https://www.propatrimonio.org/solicitare-protectie-situl-arheologic-popesti-cetatea-geto-dacica-argedava/
Situl arheologic de la Popești, județul Giurgiu, este considerat de numeroși specialiști drept una dintre cele mai importante așezări geto-dacice descoperite pe teritoriul României. Acesta este asociat de multe cercetări cu Argedava, cetatea menționată în sursele antice și legată de figura regelui Burebista.
Importanța sitului depășește însă simbolistica istorică. Argedava reprezintă o sursă esențială de informații pentru înțelegerea organizării politice, economice și sociale a lumii geto-dacice. În același timp, o parte importantă a potențialului său științific rămâne insuficient cercetată, ceea ce face ca protejarea sa să fie cu atât mai importantă.
Patrimoniul arheologic este o resursă neregenerabilă. Odată afectat sau pierdut, acesta nu poate fi reconstruit, iar informațiile istorice pe care le conține nu mai pot fi recuperate.
România are nevoie de infrastructură modernă. Are nevoie de autostrăzi, investiții și conectivitate care să contribuie la dezvoltarea economică și la creșterea calității vieții.
În același timp, România are nevoie să își protejeze patrimoniul cultural, o resursă care contribuie la identitatea, memoria și valoarea sa pe termen lung.
Din această perspectivă, discuția despre Argedava nu ar trebui redusă la o alegere între dezvoltare și conservare. Adevărata provocare este integrarea patrimoniului în procesul de planificare și identificarea unor soluții care să permită dezvoltarea fără a compromite resurse culturale unice.
Experiența europeană demonstrează că astfel de soluții există. În numeroase situații, proiectele de infrastructură au fost adaptate pentru a reduce impactul asupra siturilor arheologice, monumentelor istorice sau peisajelor culturale. Aceste decizii nu au reprezentat obstacole pentru dezvoltare, ci expresia unei planificări responsabile și sustenabile.
Dincolo de traseul unei autostrăzi, cazul Argedava ridică întrebări esențiale despre modul în care România își gestionează patrimoniul cultural.
Cum evaluăm impactul unui proiect major asupra unui sit arheologic?
Cum integrăm patrimoniul în procesele de planificare și dezvoltare?
Cum ne asigurăm că deciziile luate astăzi nu generează pierderi ireversibile pentru generațiile viitoare?
Aceste întrebări nu privesc doar Argedava. Ele privesc viitorul patrimoniului din România și capacitatea noastră de a construi responsabil, respectând atât nevoile prezentului, cât și valorile care ne definesc ca societate.
La Pro Patrimonio credem că dezvoltarea și protejarea patrimoniului nu sunt obiective aflate în conflict. Dimpotrivă, ele trebuie să facă parte din aceeași viziune de dezvoltare, una care înțelege că progresul nu înseamnă doar ceea ce construim, ci și ceea ce alegem să păstrăm.
Pentru că autostrăzile se reproiectează.
Istoria nu.
Rezidențele Muzicale „Casa Enescu – Mihăileni” 2026Casa George Enescu din Mihăileni, proprietatea Fundației Pro Patrimonio, restaurată în perioada 2014-2025, lansează începând cu anul 2026 un program anual de rezidențe dedicate creației muzicale, studiului și cercetării asupra operei și spiritului enescian.
Situată într-un spațiu de liniște și memorie, casa oferă artiștilor condițiile necesare pentru concentrare, reflecție și dezvoltarea unor proiecte artistice autentice, în afara ritmului accelerat al vieții urbane.
Programul de rezidențe își propune să susțină:
– creația muzicală contemporană
– studiul instrumental individual
– cercetarea dedicată operei și personalității lui George Enescu
Rezidențele sunt concepute ca perioade de lucru intensiv, în care artiștii beneficiază de timp, spațiu și context pentru aprofundarea propriului demers artistic.
Rezidențele vor avea loc în următoarele perioade:
– iulie 2026
– septembrie 2026
– octombrie 2026
Durata unei rezidențe este de 2 sau 3 săptămâni.
Programul poate găzdui unul, doi maxim trei rezidenți simultan, în funcție de specificul proiectelor.
– cazare la Casa Enescu – Mihăileni
– acces la pianină pentru studiu
– spațiu de lucru și condiții de liniște pentru creație
Opțional (în funcție de ediție):
– acces la bucătărie pentru mic dejun
– prânz și cină la bistroul din sat
Rezidenții vor susține, la finalul perioadei, o prezentare publică: recital, lectură, prezentare de proiect sau workshop, în dialog cu comunitatea locală sau în cadrul unor evenimente asociate (Concerte pe Siret – august 2026).
Programul este deschis următoarelor categorii:
– compozitori
– interpreți (instrumentiști)
– muzicologi și cercetători
– doctoranzi
– scriitori și artiști interesați de universul enescian
Sunt încurajați să aplice atât artiști profesioniști, cât și tineri aflați în etape avansate de formare (ani terminali, masterat, doctorat).
Dosarul de aplicație trebuie să conțină:
– CV actualizat
– scrisoare de intenție (max. 1 pagină) care să specifice perioada și durata dorită pentru desfășurarea rezidenței
– descrierea proiectului propus pentru perioada rezidenței
– portofoliu sau exemple de lucrări (unde este cazul)
– linkuri audio/video (pentru compozitori si interpreți)
Lansarea anunțului: 15 aprilie 2026
Termen limită pentru aplicații: 18 mai 2026
Perioada de jurizare: 19-29 mai 2026
Anunțarea rezultatelor: 1 iunie 2026
Întrebările și aplicațiile se trimit la adresa: propatrimonio.romania@gmail.com Subiectul email-ului „Rezidențe Casa Enescu 2026” și în atașament se adaugă documentele solicitate, care nu vor depăși 5Mb. Pentru fișiere mai mari se pot trimite link-uri e transfer, cu durată minim 7 zile.
Selecția rezidenților va fi realizată de un juriu format din:
Christian Mike Sugar
Vlad Văidean
Gabriel Almași
Manuela Mihăilescu
Rezidenții sunt invitați:
– să lucreze activ la proiectul propus
– să participe la o prezentare publică la finalul rezidenței
– să menționeze participarea la programul „Casa Enescu – Mihăileni” în materialele rezultate. Ex: „Realizat în cadrul rezidenței de la Casa Enescu – Mihăileni, Pro Patrimonio”
24.12.2025
Referitor la răspunsul Ministerului Culturii la Petiţia iniţiată pe Pro Patrimonio pe 6 decembrie 2025
Ministrul Culturii, dl András István Demeter, a transmis către Pro Patrimonio un răspuns ( a se vedea mai jos) la petiția Nu desființați Institutul Național al Patrimoniului (INP)! (semnată de 21378 de persoane) prin care folosește efectele unor disfuncții administrative ale sistemului gestionat de Ministerul Culturii ca justificare pentru propunerile de reorganizare instituțională.
Sunt aduse în discuție problemele INP – dându-se ca exemplu neactualizarea Listei monumentelor istorice (LMI) – dar nu se indică și care le-au fost cauzele. Cazul particular al LMI este cunoscut în mediile profesionale – din dezbaterile purtate la numeroasele simpozioane, conferințe și evenimente publice – iar cauzele – lipsa alocării resurselor necesare unei actualizări reale, în teren (o actualizare birocratică, doar din birou este inacceptabilă și supusă grav erorilor) – sunt de asemenea cunoscute public, figurând și în rapoartele de activitate ale INP, publicate pe site până la finalul anului 2021 (https://patrimoniu.ro/ro/profiles/rapoarte-de-activitate, consultat la 23.12.2025). În această situație ceea ce este evident că a lipsit pentru rezolvarea problemei a fost sprijinul ministerului, nu voința și capacitatea profesională a INP. Proiectul ePatrimoniu, menționat în răspunsul ministrului împerună cu proiectul eMonumente, lansate recent, vor asigura pentru prima dată în 3 decenii resursele necesare unei campanii reale de actualizare a LMI.
Nu este menționată evidenta creștere profesională instituțională din ultimii 10 ani a INP în multiple domenii – crearea TMI și eficientizarea PNR, evidența, inventarierea și digitizarea patrimoniului, înscrierile în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, investițiile PNRR, parteneriate deschise cu mediul profesional și societatea civilă etc. În pofida lipsei alocării de resurse INP asigură un sprijin de specialitate solid pentru Ministerul Culturii în exercitarea unui spectru larg de atribuții și în fundamentarea de decizii necesar a fi bazate pe o serioasă expertiză profesională, independentă de influențe politice sau de grup. Petiția nu pledează pentru „autonomie instituțională în afara arhitecturii administrative a ministerului” ci pe independența opiniilor profesionale și autonomia operațională a INP în exercitarea atribuțiilor sale ce susțin și implementează politicile în domeniul patrimoniului gestionat de Ministerul Culturii. Grupul de lucru menționat nu poate fi considerat transparent atâta timp cât este prezentat public abia prin acest răspuns, dar are o componență necunoscută. Organizațiile din societatea civilă care de ani buni colaborează și sprijină instituțiile pentru protecția patrimoniului nu au fost invitate să participe la analiza problemelor din domeniu și dialogul privind posibilele soluții și nu cunosc nimic despre procesul în desfășurare. Reamintim atât dlui Ministru cât și Guvernului că reprezintă instituții care servesc interesul public și sunt datori față de societate să comunice transparent, să ia decizii fundamentate și dezbătute cu factorii interesați.
Majoritatea motivelor invocate în răspuns sunt în esență rezultatele unei lipse cronice de resurse în cadrul instituțiilor mandatate să gestioneze domeniul. Rezolvarea problemelor patrimoniului nu se face prin reorganizare, desființare și distrugerea puținelor resurse de profesionalism, ci prin analiza rațională a cauzelor, creșterea resurselor și capacității instituționale și prioritizarea interesului public.
„…cred că suntem doar într-o situație în care s-a alarmat tot satul, dar nu neapărat din grija rezolvării problemelor patrimoniului, ci din prezervarea anumitor interese, poate, mai degrabă, personale.” afirmă dl Ministru în interviul acordat pentru Agerpress în 19.11.2025, comentând protestele civice legate de zvonurile desființării INP, confirmate ulterior chiar de ministru la solicitarea presei. Pierderile de patrimoniu în ultimii ani sunt semnificative, amplificate de incapacitatea Ministerului de a aloca resurse suficiente și de a consolida instituțiile din domeniu, pe când mediul profesional și societatea civilă fac eforturi remarcabile, apreciate la nivel european, pentru a proteja patrimoniul și a dezvolta educația în rândul societății.
19.12.2025, Mihăileni
După redeschiderea din vară, Casa George Enescu din Mihăileni își continuă misiunea de spațiu activ de creație și învățare. Aici, educația muzicală este la ea acasă și face parte din viața comunității.
Sub îndrumarea dedicată a profesoarei Paula Gavriluță, cursurile săptămânale pentru copii aduc muzica mai aproape de cei mici și creează o punte între patrimoniu și viitor. Cu sprijinul donatorilor UP Romania și Grădinariu Import Export, casa a fost recent echipată cu o pianină de studiu, un pas esențial pentru a asigura acces real la educație muzicală în mediul rural.
În luna octombrie, copiii din grupul instrumental al Academiei de Muzică și Educație pentru Copii din Mihăileni au participat cu succes la Festivalul Concurs Județean „Armonii de toamnă” – ediția a III-a, desfășurat la Dorohoi. Premiul I obținut confirmă valoarea muncii și a educației muzicale continue desfășurate la Mihăileni.
În apropierea Sărbătorilor de iarnă, copiii s-au transformat în colindători și au dus bucuria muzicii la Casa Enescu și la Unitatea de Asistență Medico-Socială din Mihăileni. Colindele interpretate vocal și instrumental – la glockenspiel, blockflöte, clopoței – au adus emoție și zâmbete în rândul celor prezenți. Ca răsplată, colindătorii au fost întâmpinați cu colaci, prăjituri, fructe și dulciuri.
Proiectul face parte din programul mai amplu de educație prin patrimoniu dezvoltat de Fundația Pro Patrimonio, cu sprijinul UiPath Foundation, și arată cât de mult pot conta continuitatea, implicarea și creativitatea într-o comunitate.
Sărbători cu lumină și armonie pentru toți cei care ne sunt alături!
Ansamblul a fost donat în 2025 Fundației Pro Patrimonio și în prezent lucrăm la o strategie și plan de acțiune pe termen lung pentru valorificarea și reabilitarea acestui domeniu. Istoria recentă a acestui conac este similară cu cea a majorității siturilor de patrimoniu, care au suferit în urma procesului de retrocedare mai mult decât în toată perioada de după naționalizare. Ilustrează incapacitatea și indiferența gravă a administrației publice de a-și îndeplini misiunea de a conserva patrimoniul și de a educa publicul.
În lunile octombrie-decembrie au fost începute evaluări și estimări ale situației ruinelor. În urma expoziției „Parcuri și peisaje din România” organizată de Pro Patrimonio Franța la ICR Paris în septembrie 2025, doi studenți peisagiști și-au arătat interesul de a-şi realiza proiectul de diplomă pe parcul domeniului Perticari Davila și au efectuat o vizită în decembrie la fața locului.
Imagini surprinse de Mathieu Tattegrain
noiembrie 2025, Bucureşti
Rafinăria „Steaua Română” din Câmpina este un ansamblu cu o evoluție coerentă de peste un secol, martor al transformărilor tehnologice, economice și sociale ale unei epoci, cu o influenţă copleşitoare în evoluţia istorică a României şi un profund caracter identitar.
Începând cu anul 2021, Fundația Pro Patrimonio s-a implicat activ, profesional și constant în protejarea acestui sit valoros de patrimoniu industrial. Fundaţia a oferit Ministerului Culturii o documentație alternativă de clasare, a generat și susținut un Memorandum profesionist privind valorificarea sustenabilă a ansamblului industrial, a inițiat o scrisoare deschisă susținută de profesionişti şi public larg interesat, a participat la consultări și întâlniri tehnice, punând la dispoziție expertiza acumulată și propunând o viziune coerentă pentru conservarea și reutilizarea culturală și economică a rafinăriei.
Demersul Fundaţiei Pro Patrimonio urmărește nu doar salvarea fizică a unor clădiri, ci activarea unei resurse culturale şi economice de mare relevanță pentru identitatea locală și națională. Credem că patrimoniul industrial poate fi integrat sustenabil în viața comunităților – ca loc de memorie, educație, creativitate și inovație dar și ca resursă economică reală. Reconversia unor situri industriale similare în Europa de Est: Muzeul DOX din Praga, amenajat într-o fostă fabrică de metal, a devenit un reper cultural internațional și un catalizator pentru regenerarea cartierului Holešovice. În Polonia, Centrul Culturii din Katowice, rezultat din reconversia unei mine de cărbune, a adus o creștere de peste 25% a investițiilor locale în servicii și turism în doar cinci ani. Astfel de intervenții demonstrează că orașele pot evolua și se pot reinventa printr-o abordare vizionară, bazată pe protejarea și valorificarea inteligentă a patrimoniului existent.
Mai jos, prezentăm cronologia completă a acestui parcurs complex, în care societatea civilă – susținută prin acțiuni profesioniste – s-a implicat în mod direct în protejarea patrimoniului industrial al Rafinăriei „Steaua Română” din Câmpina.
25 octombrie 2025, Câmpulung Muscel
Toamna a venit la Vila Golescu cu ultima întâlnire din seria „Kit și Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează”. De această dată, atenția s-a îndreptat către Biserica de lemn din Urși – un simbol al salvării prin implicare comunitară, parte din colecția clădirilor care își spun povestea.
Sâmbătă, parcul și casa de la Câmpulung Muscel au găzduit o nouă aventură creativă, alături de copii din comunitate. Colecției de machete de hârtie dedicate fiecărei clădiri de patrimoniu i s-a adăugat o piesă specială: un mic lăcaș de cult, construit prin împăturire și bricolaj.
Copiii au descoperit, pas cu pas, transformarea spectaculoasă a bisericuței de la Urși – de la starea de degradare în care a fost găsită, la renașterea ei prin eforturile comune ale oamenilor din sat și ale celor care au venit din afara comunității, animați de dorința de a salva patrimoniul.
A urmat o provocare de echipă: construirea unui turn imaginar al unui nou lăcaș de cult, folosind materiale naturale din grădina Vilei – elemente vegetale, sfoară, lipici și multă imaginație. Au fost testate structuri, desenate schițe și ridicate turnuri – fiecare cu propriul caracter: cel mai înalt, cel mai stabil sau cel mai creativ. Proba finală? Un „cutremur” artificial, pus în scenă de Mihai, care a pus la încercare rezistența fiecărei construcții.
În tradiția atelierelor noastre, nu puteau lipsi spiritele. Pornind de la puterile interioare ale fiecăruia, copiii au creat măști ale spiritelor de la Vila Golescu: protectori ai animalelor, vindecători ai naturii sau mici distrugători năzdrăvani. Toate au fost prezentate într-o paradă a imaginației.
Ziua s-a încheiat cu joacă liberă, supă caldă și prăjituri aduse de copii – deja o tradiție a întâlnirilor noastre.
Iar Vila Golescu și-a îmbrăcat haina de toamnă, plină de culoare, pentru a închide cercul acestei caravane în care patrimoniul devine pretext de joacă, învățare și legătură între generații.
Proiectul „Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează” este realizat de Fundația Pro Patrimonio, susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, cu sprijinul UiPath Foundation
Pe 18.07.2025 Fundația Pro Patrimonio sesizează Comisia Naţională a Monumentelor Istorice asupra necesităţii declanşării procedurii de clasare a unor obiective emblematice din stațiunea Băile Govora: Ansamblul Parcului Balnear Central, Pavilionul de Băi, Hotelul Ștefănescu și o casă tradițională de pe Strada Tudor Vladimirescu.
În ședința din data de 30.07.2025 CNMI dă aviz favorabil, ca urmare a acestui fapt Fundația Pro Patrimonio trimite în data de 27.08.2025 o scrisoare prin care solicită indicarea direcţiilor prin care Direcţia Judeţeană de Cultură Vâlcea urmează să îndeplinească procedura de clasare şi în acelaşi timp îşi oferă sprijinul pentru realizarea documentaţiilor necesare.
Suplimentar, Institutul Național al Patrimoniului analizează şi răspunde că susţine solicitarea şi demararea procedurilor de clasare pentru obiectivele menţionate. În data de 01.10.2025. INP revine cu o solicitare prin care încearcă să afle care este stadiul în care se află procedura de clasare în încercarea, împreună cu Fundaţia Pro Patrimonio, de a oferi sprijin concret pentru continuarea acestui proces.
Direcţia Judeţeană de Cultură Vâlcea nu a oferit până acum nici un răspuns.
Către: Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea
Str. Carol I, nr. 3, Râmnicu Vâlcea
În atenția: Domnului Director Florin Epure
Spre știință: Institutul Național al Patrimoniului
Ministrul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural
Referitor la: Rezoluția CNMI din 30.07.2025 și solicitare precizări referitoare la demersurile de clasare a unor obiective din stațiunea Băile Govora
Stimate Domnule Director,
Prin prezenta, vă informăm că, în ședința din data de 30.07.2025, Comisia Națională a Monumentelor Istorice (CNMI) a adoptat rezoluția conform căreia se propune demararea procedurii de clasare ca monumente istorice pentru următoarele obiective din stațiunea Băile Govora:
Decizia CNMI are la bază atât valoarea culturală și arhitecturală a acestor obiective, cât și riscul iminent de pierdere a acestora, în lipsa unor măsuri urgente de protejare. Decizia este fundamentată, de asemenea, de avizul nr. 103-UI/19.05.2011 pentru Planul Urbanistic General actual, eliberat în anul 2011 de către Ministerul Culturii, prin care se condiționează avizul favorabil de clasarea acestor imobile: Ansamblul Parcului Central, Pinard, 1914; Pavilionul de Băi, arh. E. Doneaud, 1914; Hotel Ștefănescu, 1900; casa tradițională, str. T. Vladimirescu 158.
În aceeași măsură, Institutul Național al Patrimoniului a emis un punct de vedere către CNMI prin care a arătat susținere față de propunerea fundației Pro Patrimonio și demararea procedurilor de clasare pentru obiectivele menționate. În acest sens, ne-au făcut cunoscută adresa cu nr. 1818/07.03.2025, înaintată Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, prin care a fost solicitat stadiul procedurilor de clasare pentru aceste imobile, în conformitate cu condițiile stabilite prin avizul Ministerului Culturii nr. 103-U/19.05.2011.
În acest context, vă rugăm să ne transmiteți direcțiile demarate de Direcția Județeană pentru Cuultură Vâlcea în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de avizul 103-UI/19.05.2011 privind Planul Urbanistic General în vigoare, astfel încât valorile identificate să beneficieze de statutul de protecție asociat monumentelor istorice.
Având în vedere importanța culturală a obiectivelor, direcție reconfirmată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, fundația Pro Patrimonio își exprimă disponibilitatea de a oferi sprijin în realizarea documentațiilor necesare pentru întocmirea dosarelor de clasare, prin implicarea specialiștilor atestați și prin mobilizarea resurselor disponibile.Totodată, dorim să vă invităm la o discuție între reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea și echipa fundației Pro Patrimonio, în vederea unui dialog detaliat asupra etapelor administrative și a modalităților de colaborare. Rămânem la dispoziția dumneavoastră pentru a stabili de comun acord o dată convenabilă pentru întrevedere.
Cu considerație,
arh. Șerban Sturza, Președinte Pro Patrimonio România
Parcul Balnear (peis. Emile Pinard, 1912-1914)
Parcul Balnear reprezintă unul dintre cele mai importante atribute culturale ale stațiunii, reper al istoriei și evoluției sale. Parcul este totodată un element-cheie al tipologiei orașelor balneare, acesta având, mai ales în primele două etape istorice de dezvoltare ale stațiunii, rolul de a asigura un cadru adecvat ritualurilor termale, plimbărilor și activităților din timpul liber ale vizitatorilor, precum și a de a intermedia o anumită legătură cu peisajul natural înconjurător, asigurând echilibrul între construit și natural. Parcul Balnear a fost amenajat în mai multe etape – inclusiv în baza unor proiecte realizate de specialiști de renume național și regional precum grădinarul-peisagist Émile Pinard – și a urmărit principii de amenajare diferite, raportate deopotrivă la cerințe funcțional-estetice, precum și la modul în care era prevăzută dezvoltarea stațiunii. Parcul nu se poate încadra într-o categorie stilistică particulară, el împrumutând elemente din stiluri diferite, amenajarea raportându-se la nevoi particulare și viziuni de amenajare distincte, din diferite perioade istorice.
În prezent, parcul îndeplinește mai degrabă doar scopul recreativ, însă reprezintă în continuare unul dintre cele mai importante obiective culturale și turistice ale stațiunii. Cu toate că reprezintă un bun imobil cu valori culturale vădite, acesta nu a fost încă clasat în Lista Monumentelor Istorice. De asemenea, așa cum rezultă din cercetările efectuate până în acest moment, parcul încă nu a fost înregistrat în Registrul Spațiilor Verzi al UAT Băile Govora.
Parcul a fost făcut obiectul unor lucrări de reamenajare între 2010 și 2013. Lucrările efectuate nu pot fi încadrate în categoria lucrărilor de restaurare.
Pavilionul de Băi (arh. Ernest Doneaud, 1912-1914)
Stabilimentul de băi de la Băile Govora, proiectat de arhitectul Ernest Doneaud, a fost construit între 1912–1914, ca parte a unui complex modern de tratamente balneare și fizioterapie. Inițial conceput ca un proiect de modernizare, Stabilimentul de băi și Institutul de Hidroterapie de la Băile Govora s-au transformat rapid într-un plan ambițios pentru construirea unei clădiri complet noi, moderne. Arhitectul Ernest Doneaud, în colaborare cu firma Pucklicki & Brătescu, a proiectat un ansamblu alcătuit din trei pavilioane unite printr-un hol central. Clădirea a fost dotată inițial cu 98 de cabine și echipamente avansate pentru acea vreme: instalații pentru băi cu apă minerală, electroterapie, inhalații și tratamente cu raze X. Materialele folosite au fost aduse atât din România, cât și din străinătate – instalații importate din Germania – iar lucrările s-au desfășurat în mai multe etape.
În paralel cu construcția a început funcționarea treptată a Institutului de Fizioterapie, dotat cu aparatură performantă, achiziționată în urma participării medicilor români la congrese internaționale de specialitate. Ulterior, stabilimentul a fost extins la 113 cabine și a fost echipat cu facilități de lux, inclusiv instalații pentru tratamente cu nămol, băi minerale, electroterapie și fizioterapie, transformându-se într-un centru balnear de referință pentru acea epocă. După naționalizarea din 1948, clădirea a fost preluată de stat și modernizată continuu, mai ales în perioada 1965–1975, când s-au introdus proceduri și aparatură de fizioterapie moderne, crescând semnificativ capacitatea și eficiența tratamentelor. În prezent se află într-o stare avansată de degradare.
Hotel Ștefănescu (arh. Ștefan Ciocârlan, 1895-1896)
Construit între 1895-1896 de fraţii Ştefanescu din Galaţi, este cel mai vechi hotel din afara Parcului Balnear. Clădirea în stil eclectic avea numeroase decoraţiuni, dispărute în urma șantierului. Hotelul era un important punct de atracţie al staţiunii. La parterul clădirii au funcţionat, de-a lungul timpului, primul ghișeu poștal, o cafenea, un restaurant (unde aveau loc concerte şi baluri), o braserie, o cofetărie, o frizerie, chiar și un ziar. În timpul crizei din 1929-1933, proprietarii au ipotecat imobilul, astfel că în 1938 el a ajuns în proprietatea Băncii Naţionale. Nereuşind să-l vândă, banca l-a folosit pentru a găzdui angajaţi. În 1938, în curtea din spate a hotelului au fost amenajate spaţii unde a funcționat Imprimeria Monetăriei Naţionale, iar la subsol au fost făcute seifuri pentru depozitarea bancnotelor și a altor bunuri valoroase.
Casă vernaculară (început de secol XX)
Casă vernaculară de început de secol XX, reprezentativă pentru tipologia locuințelor negustorești din zona centrală. Clădirea are un parter cu acces direct din stradă, probabil utilizat inițial ca spațiu comercial sau atelier meșteșugăresc, și un etaj destinat locuirii, marcat de o verandă din lemn. Decorată cu motive tradiționale, casa păstrează caracteristicile arhitecturii locale și constituie astăzi unul dintre puținele exemple rămase din această tipologie urbană.
