23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Institutul Cultural Român Paris, Pro Patrimonio Franţa
13 – 18 septembrie 2022
Cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului 2022, Institutul Cultural Român de la Paris a fost gazda conferinței „Necesitatea conștientizării conservării patrimoniului din România”, ilustrată și de o expoziție de fotografie deschisă pentru public în perioada 13 – 18 septembrie.
Acest dublu eveniment – expoziție și conferință, organizat de Fundaţia Pro Patrimonio și ICR Paris, și-a propus să evidențieze conștientizarea patrimoniului în societatea civilă românească, cu exemple din viața reală. De cele mai multe ori, aflăm despre dificultăți și realizări din cadrul proiectelor numai din relatările făcute de inițiatorii lor. Acum, ne-am propus să oglindim vocea comunităţilor din zonele în care se desfășoară proiectele. Această voce contează și ilustrează că, încetul cu încetul, conștientizarea patrimoniului începe să se dezvolte în România.
Care este concepția publicului despre patrimoniu în zilele noastre? Cum reacționează la existența sa, la dispariția sa, la renașterea sa. Putem admite diferitele puncte de vedere ale aceluiași public, compus din părți complet diferite ale societății, cu caracteristicile sale, cu modurile sale de gândire și de viață și cu formele lor diferite în istorie. În România, după ultimul război, existența unei puteri totalitare impuse de ideologia sovietică dă o imagine aparte acestor întrebări.
Această conferință și expoziția care a urmat nu au avut pretenția de a rezuma total această problematică, ci mai degrabă au încercat să înțeleagă o parte din realitate, pe baza unor exemple concrete extrase din experiența societății civile. De fapt, este vorba de conștiința unui popor, de urmele istoriei sale, de sufletul său, de chipul său, pentru că putem spune povestea vieții unui popor prin intermediul patrimoniului său.
Cele trei povești prezentate spun același lucru: cum a reacționat o populație locală la acțiunile de salvare a patrimoniului său. A fost și rămâne o experiență bogată pentru toți, plină de surprize de tot felul, ilustrată prin trei cazuri, aparent fără legătură între ele, dar având ca bază comună trezirea societății civile, reacționând la acțiunile declanșate de regulă de experți ai aceleiași societăți civile, pentru a-și proteja patrimoniul.
Conferința a fost ilustrată prin trei exemple:
1.Restaurarea Bisericii din Urși de către Fundația Pro Patrimonio, câștigătoare în 2021 a Premiului European pentru Restaurare Europa Nostra, proiect prezentat de Caroline d’Assay, Președinta Pro Patrimonio Franța
2.Strămutarea Bisericii de la Vinţa, proiect prezentat de inițiatorul acesteia, Raluca Prelipceanu, istoric de artă și economist. Aceasta a prezentat povestea salvării prin relocare a bisericii din Vința, vecină cu satul Geamana, amenințată să fie înghițită de lacurile de steril provocate de exploatările miniere din Munții Apuseni, nu departe de Roșia Montană. Minele de aur care datează din antichitatea romană și au fost clasate în Patrimoniul Mondial.
3.Proiectul „Planeta Petrila” prezentat de Cristina Sucala, de asemenea inițiatoare a proiectului, aduce în atenţia noastră o transformare a unei vechi exploatări miniere, la Petrila, în Valea Jiului. Locul poartă greutatea unui patrimoniu cultural dificil care, în contextul dezindustrializării, își inventează viitorul acceptându-și trecutul prin recenta clasificare ca monument istoric.
Cel mai interesant lucru care trebuie remarcat este că aceste proiecte nu ar fi putut fi realizate fără participarea – pe tot parcursul realizării lor – celor cărora intervenţiile le erau destinate. Acesta este de departe cel mai satisfăcător rezultat, deoarece nu am putut prevedea de la bun început cât de departe se vor desfăşura proiectele atât practic cât și financiar, iar acest lucru a fost esențial.
Una dintre cheile acestui succes este implicarea oamenilor și a timpului. Locuitorii și-au găsit o legitimitate, un rol de jucat, fiecare la nivelul său, încetul cu încetul.
Acest lucru subliniază importanța calității proiectelor, importanța grijii cu care acestea sunt gândite și implementate, cu respectul datorat patrimoniului și oamenilor. Aderăm la ceva a cărui calitate o recunoaștem atunci când ni se adresează. Din acest punct de vedere, metodele folosite, expoziții, vizite, sărbători și concerte comunitare, acoperire mediatică, sunt extrem de importante și garantează viața viitoare a proiectului, care este în primul rând pentru societatea locală. Iar acest lucru este cu atât mai important în cazul spațiului rural românesc, aflat în proces de deșertificare și unde industria colectivistă a lăsat multe locuri abandonate.