25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Gânduri la #25PP transmise de Peter Bond – consultant al Europa Nostra și al Institutului Băncii Europene de Investiții
„Aș dori să felicit Fundația Pro Patrimonio (PPF) cu ocazia celei de-a 25-a aniversări. Realizările sale în conservarea și protejarea patrimoniului fizic și imaterial din România sunt numeroase și variate. A fost o forță remarcabilă pentru bine și care continuă să se dezvolte în continuare.
Am cunoscut PPF pentru prima dată în 2014, prin intermediul programului „7 Most Endangered programme” al Europa Nostra și al Institutului BEI, fiind implicat în calitate de consultant pentru acesta din urmă. PPF nominalizase în cadrul programului proiectul „60 de biserici de lemn din sudul Transilvaniei și nordul Olteniei”. În ciuda marilor dificultăți și provocări la toate nivelurile, PPF a persistat de-a lungul anilor și a restaurat până acum mai multe biserici și a protejat multe altele. Acest lucru a fost realizat într-un mod exemplar, PPF coordonând toate lucrările tehnice de restaurare a structurii și a operelor de artă asociate. Toate acestea au fost realizate cu fonduri limitate și sprijin instituțional și s-au bazat în mare măsură pe coordonarea de către PPF a unui grup de voluntari entuziaști, toți sub îndrumarea profesională a unor experți.
Un exemplu semnificativ al acestei lucrări a fost restaurarea completă a bisericii Ursi din județul Vâlcea. Proiectul a fost recunoscut ca fiind remarcabil în cadrul Premiilor pentru Patrimoniu European / Premiile Europa Nostra din 2021, când a primit Marele Premiu la categoria Conservare și a câștigat și Premiul Publicului. Acesta este doar un exemplu al activității PPF, dar ilustrează bine munca extrem de valoroasă desfășurată de organizație de-a lungul multor ani.
Este important pentru conservarea valorosului patrimoniu din România ca această muncă excepțională să continue și ca relevanța sa să fie apreciată de publicul larg, care este încurajat să continue să sprijine Fundația Pro Patrimonio.”
Foto: arhiva FPP, dl Peter Bond în misiunea Europa Nostra, octombrie 2014
Gânduri transmise de Caroline d’Assay, Preşedintele Pro Patrimonio Franţa
„România a fost mereu prezentă în viața mea, părinții mei aveau prieteni români, iar eu știam că la celălalt capăt al Europei Yalta închisese granițele și privase de libertate popoare întregi.
Soarta i-a adus în calea mea pe creatorii Fundației Pro Patrimonio la începutul creării sale și, de îndată ce s-a ivit ocazia, m-am îmbarcat și eu pe această corabie, pentru a reînnoda relațiile cu estul Europei și pentru a contribui la crearea de noi legături. Dacă vestul trăise în libertate, iar țările din est nu, România în special, simțeam că am, într-un fel, o datorie. Și dincolo de interesul meu pentru orientul continentului nostru și istoria sa frământată, a pune bazele unor noi colaborări și apoi a unor prietenii a fost și continuă să reprezinte o mare bogăție. 25 de ani de legături… Am găsit în istoria comună că România și Franța au avut mereu o relație de înțelegere profundă.
În ceea ce privește patrimoniul și soarta sa nefericită, a fost mereu și continuă să fie nevoie de foarte multă perseverență pentru ca lucrurile să se miște într-o societate care, în multe cazuri, nu simțea necesitatea acestor schimbări. Echipa noastră a avut deseori dezamăgiri, dar, încetul cu încetul mentalitățile au evoluat, generațiile s-au maturizat, și s-au înregistrat progrese graduale. În această evoluție nu foarte rapidă, trebuie să recunosc că a nu fi româncă a reprezentat, poate, un avantaj. Așteptările, sentimentele și deci și rănile nu au fost, desigur, aceleași, iar experiența cu patrimoniul francez a reprezentat, cu siguranță, un atu. A fost foarte pasionant să creăm relații cu instituțiile franceze și europene din domeniul patrimoniului. Când privim istoria și distrugerile violente produse în Franța asupra patrimoniului în timpul revoluției franceze, putem spera, pe bună dreptate, la renașterea patrimoniului românesc, de fapt a unui anume patrimoniu, etichetat „burghez”, de „origine socială nesănătoasa”, ceea ce a delegitimat însăși noțiunea de patrimoniu.
Pentru Fundația Pro Patrimonio educația este piatra angulară a tuturor acțiunilor sale, cimentul care ajută la reconstrucție. Ea necesită o investiție umană importantă, în sensul în care unește elementele de cultură, printre care și patrimoniul construit, și care au fost minuțios separate de către regimul comunist. Este vorba despre cunoștințe, folosire, utilitate, plăcere, respect față de trecut, proiectare în viitor și, mai ales, despre atenție față de persoanele afectate. De toate acestea ne ocupăm noi, iar rezultatele se văd deja.
Este foarte important să simțim că avem susținere, pe de o parte pentru că ajută financiar acțiunile noastre, dar și pentru că suportul moral, impresia de solidaritate pe care le resimțim sunt foarte importante pentru noi. Ceea ce facem nu este numai din plăcerea (reală, de altfel) de a clădi edificii, ci oameni. Acest patrimoniu este așa de bogat, trebuie sa îl ajutam să reînvie și să trăiască. Veniți alături de noi să așezați o cărămidă la această construcție. Iar dacă ați făcut-o deja, continuați!”
FR
„La Roumanie a toujours été présente pour moi, mes parents avaient des amis roumains, et je savais qu’à l’autre bout de l’Europe, Yalta avait fermé les frontières privant de liberté des peuples entiers. Le hasard a mis sur ma route les créateurs de Pro Patrimonio à ses débuts. Quand il s’est présenté j’ai embarqué sur ce bateau, pour renouer avec l’est de l’Europe et contribuer à des liens renouvelés ; car l’ouest avait vécu libre et ces pays non, et en particulier la Roumanie, il y avait une dette en quelque sorte. Et au delà du fait de ma curiosité pour l’Orient de notre continent et son histoire mouvementée, nouer des collaborations puis des amitiés a été pour moi et est toujours d’une grande richesse. 25 ans de liens…. J’ai trouvé dans l’histoire commune que la Roumanie et la France ont eu une réelle connivence
Pour ce qui concerne le Patrimoine et son sort malheureux, il a fallu, et il faut encore beaucoup d’opiniâtreté pour faire bouger les choses dans une société qui dans beaucoup de cas n’en voyait pas la nécessité. Notre équipe a eu souvent des désillusions. Mais petit à petit les mentalités ont évoluées, les générations ont grandies, des progrès se sont fait doucement. Dans ce processus peu rapide il faut l’admettre, ne pas être roumaine a peut-être été un avantage, les attentes, l’affectivité et donc les blessures n’étaient évidement pas les mêmes, et mon expérience française du Patrimoine un atout surement ; il a été passionnant de créer des liens avec les institutions françaises et européennes dans le champ du Patrimoine. Quand on regarde l’Histoire et les saccages sur le Patrimoine que la révolution française a fait en France on peut légitimement espérer la renaissance du Patrimoine roumain, en fait un certain patrimoine, étiqueté « bourgeois » de « mauvaise origine sociale » qui a délégitimé la notion même de patrimoine. Le processus de collectivisation, pour finir cruel, a laissé des blessures toujours à l’œuvre mais l’attachement de nombreux roumains à leur patrimoine montre l’authenticité de leur culture, et demande à être soutenu.
Pour la Fondation l’éducation est la pierre angulaire de toutes ses actions, le ciment qui aide à la reconstruction. Elle demande un investissement humain important, au sens ou elle relie les éléments de culture dont fait partie le patrimoine bâti, soigneusement séparés par le régime communiste. Il s’agit de savoirs, d’usage, d’utilité, de plaisir, de respect du temps passé, de sa projection dans l’avenir et surtout d’attention aux personnes concernées. C’est ce que nous faisons et de vrais résultats sont là.
Il est très important d’avoir du soutient, à la fois car cela facilite financièrement nos actions mais aussi parce que le soutient moral, l’impression de solidarité que nous en ressentons sont très importants pour nous, nous ne le faisons pas uniquement pour le plaisir (réel d’ailleurs) de remonter des pierres nous le faisons car c’est la construction des hommes. Ce patrimoine est si riche, il faut l’aider à vivre et revivre. Venez mettre une pierre à cet édifice avec nous. Et si vous l’avez déjà fait, continuez !”
Gânduri transmise de Nicolae Raţiu, Preşedintele Consiliului Director Pro Patrimonio România în anul în care Fundaţia Pro Patrimonio împlineşte 25 de ani de la înfiinţare.
„25 de ani s-au simțit o perioadă foarte lungă pentru mine, ca unul dintre co-fondatorii Pro Patrimonio. Îmi imaginasem că ar fi fost suficient timp ca mai mulți români să recunoască importanța critică a propriei noastre istorii și a patrimoniului construit. Din păcate, nu a fost suficient, cu excepția unui număr de susținători financiari cărora le suntem profund recunoscători, așa cum le suntem și celor dezamăgitor de puțini care au devenit membri. O reflectare tristă a mândriei și a respectului unei națiuni pentru ea însăși.
În ciuda acestor dezamăgiri și a lipsei de finanțare adecvată, sunt mândru să consemnez că Pro Patrimonio a obținut câteva succese remarcabile de-a lungul anilor, cum ar fi restaurarea atentă și frumoasă a Vilei Golescu, salvarea casei Enescu de la Mihăileni, stabilirea acolo a unui program de muzică și artă pentru comunitatea locală și renovarea premiată Europa Nostra a Bisericii de lemn de la Urşi din Oltenia de nord. Echipa noastră de arhitecți plătiți sau voluntari a lucrat neobosit pentru a obține toate aceste succese, iar recunoștința noastră profundă trebuie să le revină pentru că au luptat atât de mult pentru a păstra moștenirea extraordinară a României.
Sper din tot sufletul că mesajul meu este auzit și va primi ca răspuns faptul că mai mulți cititorii ai noștri vor deveni membri și donatori.”
Nicolae Ratiu MBE
Trustee
Pro Patrimonio
Nicolae Rațiu, cofondator al Pro Patrimonio, i-a întâmpinat pe Excelența Sa, ambasadorul României, Laura Popescu, și pe Excelența Sa, Nunțiul Papal al Regatului Unit, în superba sală de la primul etaj a Institutului Cultural Român din Londra, plină de invitați, pentru a sărbători cea de-a 25-a aniversare a Pro Patrimonio.
Dânsul a descris cum a fost înființată Fundația ca răspuns la starea îngrozitoare în care se aflau multe clădiri vechi frumoase din România. Beneficiind de rețeaua extinsă de arhitecți a președintelui fondator, Șerban Cantacuzino, atât în Regatul Unit, cât și în România, au fost constituite consilii administrative și s-au strâns în scurt timp și fonduri pentru proiect.
Cu toate acestea, a fost dificil să se obțină sprijin în România, dată fiind multitudinea de cauze valoroase din întreaga țară care aveau nevoie urgentă de fonduri. Cu toate acestea, au fost achiziționate treptat proprietăți cu ajutorul fondurilor strânse sau prin donații, care au fost apoi restaurate și redate comunității locale. Patru clădiri sunt finalizate, iar alte câteva sunt în curs de finalizare.
S-au menționat succesele activităților de lobby, în special rolul jucat de Pro Patrimonio în blocarea planurilor Rosia Montana Gold Corporation de a distruge vechile mine de aur din epoca romană și de a risca inundarea zonei cu nisip cu cianură.
Nicolae Rațiu a încheiat cu un apel urgent pentru membri noi și donații care să permită continuarea activității esențiale a Pro Patrimonio.
A urmat o conferință foarte interesantă și însuflețită susținută de Jeremy Musson, specialist în patrimoniu și scriitor, intitulată „Rolul frumuseții în patrimoniul cultural și conservare”. Prin citate din mai mulți arhitecți, printre care Vanbrugh și Șerban Cantacuzino, Jeremy Musson a subliniat modul în care frumusețea a fost punctul de plecare nu numai pentru proiectarea, ci și pentru conservarea ulterioară a clădirilor istorice. John Ruskin a fost un artist britanic ale cărui picturi ale caselor de țară engleze au modelat percepția asupra valorii istorice a acestora.
Citatul lui Șerban Cantacuzino a fost: “Pro Patrimonio are o serie de proiecte în derulare a căror misiune principală este conservarea, salvarea și reactivarea patrimoniului cultural, în special în arhitectură. Acțiunile se concentrează pe proiecte palpabile, menite să protejeze și să reabiliteze patrimoniul și pe implicarea și sensibilizarea comunităților cu privire la propria identitate, memorie și valori culturale moștenite. Fundația Pro Patrimonio susține ideea că fiecare cetățean este responsabil pentru patrimoniu și că acesta din urmă reprezintă un element care modelează identitatea socială. În opinia fundației, tradiția nu este un set de valori inflexibile, ci ne învață să aflăm despre identitatea și cultura care ne-au format, ne modelează și astăzi și încurajează gândirea critică adaptată în mod echilibrat și practic la viața contemporană”.
Jeremy Musson a încheiat cu următoarele cuvinte: „folosirea unei case istorice fragile (casa George Enescu de la Mihăileni) ca instrument de educație a copiilor și crearea unei comunități mai largi de asociere în jurul ei este un exemplu tipic al strategiei prin care Fundația Pro Patrimonio a reușit să salveze alte monumente și va continua să salveze altele”.
A urmat un concert special cu Alexandru Tomescu, care susține Pro Patrimonio de mult timp, și cu Dragoș Ilie. Ei au interpretat o selecție de sonate pentru vioară și chitară de Paganini din Centone di Sonate, o colecție de șase sonate, pe care Alexandru le descrie drept „opere în miniatură” și „tulburătoare” – ceea ce, într-adevăr, au și fost. Ca de obicei, Alexandru a intercalat piesele încântătoare cu anecdote contextuale captivante.
După concert a avut loc o recepție cu mâncare românească delicioasă și cu vin excelent sponsorizat de vinurile Prince Stirbey.
