25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
24.12.2025
Referitor la răspunsul Ministerului Culturii la Petiţia iniţiată pe Pro Patrimonio pe 6 decembrie 2025
Ministrul Culturii, dl András István Demeter, a transmis către Pro Patrimonio un răspuns ( a se vedea mai jos) la petiția Nu desființați Institutul Național al Patrimoniului (INP)! (semnată de 21378 de persoane) prin care folosește efectele unor disfuncții administrative ale sistemului gestionat de Ministerul Culturii ca justificare pentru propunerile de reorganizare instituțională.
Sunt aduse în discuție problemele INP – dându-se ca exemplu neactualizarea Listei monumentelor istorice (LMI) – dar nu se indică și care le-au fost cauzele. Cazul particular al LMI este cunoscut în mediile profesionale – din dezbaterile purtate la numeroasele simpozioane, conferințe și evenimente publice – iar cauzele – lipsa alocării resurselor necesare unei actualizări reale, în teren (o actualizare birocratică, doar din birou este inacceptabilă și supusă grav erorilor) – sunt de asemenea cunoscute public, figurând și în rapoartele de activitate ale INP, publicate pe site până la finalul anului 2021 (https://patrimoniu.ro/ro/profiles/rapoarte-de-activitate, consultat la 23.12.2025). În această situație ceea ce este evident că a lipsit pentru rezolvarea problemei a fost sprijinul ministerului, nu voința și capacitatea profesională a INP. Proiectul ePatrimoniu, menționat în răspunsul ministrului împerună cu proiectul eMonumente, lansate recent, vor asigura pentru prima dată în 3 decenii resursele necesare unei campanii reale de actualizare a LMI.
Nu este menționată evidenta creștere profesională instituțională din ultimii 10 ani a INP în multiple domenii – crearea TMI și eficientizarea PNR, evidența, inventarierea și digitizarea patrimoniului, înscrierile în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, investițiile PNRR, parteneriate deschise cu mediul profesional și societatea civilă etc. În pofida lipsei alocării de resurse INP asigură un sprijin de specialitate solid pentru Ministerul Culturii în exercitarea unui spectru larg de atribuții și în fundamentarea de decizii necesar a fi bazate pe o serioasă expertiză profesională, independentă de influențe politice sau de grup. Petiția nu pledează pentru „autonomie instituțională în afara arhitecturii administrative a ministerului” ci pe independența opiniilor profesionale și autonomia operațională a INP în exercitarea atribuțiilor sale ce susțin și implementează politicile în domeniul patrimoniului gestionat de Ministerul Culturii. Grupul de lucru menționat nu poate fi considerat transparent atâta timp cât este prezentat public abia prin acest răspuns, dar are o componență necunoscută. Organizațiile din societatea civilă care de ani buni colaborează și sprijină instituțiile pentru protecția patrimoniului nu au fost invitate să participe la analiza problemelor din domeniu și dialogul privind posibilele soluții și nu cunosc nimic despre procesul în desfășurare. Reamintim atât dlui Ministru cât și Guvernului că reprezintă instituții care servesc interesul public și sunt datori față de societate să comunice transparent, să ia decizii fundamentate și dezbătute cu factorii interesați.
Majoritatea motivelor invocate în răspuns sunt în esență rezultatele unei lipse cronice de resurse în cadrul instituțiilor mandatate să gestioneze domeniul. Rezolvarea problemelor patrimoniului nu se face prin reorganizare, desființare și distrugerea puținelor resurse de profesionalism, ci prin analiza rațională a cauzelor, creșterea resurselor și capacității instituționale și prioritizarea interesului public.
„…cred că suntem doar într-o situație în care s-a alarmat tot satul, dar nu neapărat din grija rezolvării problemelor patrimoniului, ci din prezervarea anumitor interese, poate, mai degrabă, personale.” afirmă dl Ministru în interviul acordat pentru Agerpress în 19.11.2025, comentând protestele civice legate de zvonurile desființării INP, confirmate ulterior chiar de ministru la solicitarea presei. Pierderile de patrimoniu în ultimii ani sunt semnificative, amplificate de incapacitatea Ministerului de a aloca resurse suficiente și de a consolida instituțiile din domeniu, pe când mediul profesional și societatea civilă fac eforturi remarcabile, apreciate la nivel european, pentru a proteja patrimoniul și a dezvolta educația în rândul societății.
