25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Pe 18.07.2025 Fundația Pro Patrimonio sesizează Comisia Naţională a Monumentelor Istorice asupra necesităţii declanşării procedurii de clasare a unor obiective emblematice din stațiunea Băile Govora: Ansamblul Parcului Balnear Central, Pavilionul de Băi, Hotelul Ștefănescu și o casă tradițională de pe Strada Tudor Vladimirescu.
În ședința din data de 30.07.2025 CNMI dă aviz favorabil, ca urmare a acestui fapt Fundația Pro Patrimonio trimite în data de 27.08.2025 o scrisoare prin care solicită indicarea direcţiilor prin care Direcţia Judeţeană de Cultură Vâlcea urmează să îndeplinească procedura de clasare şi în acelaşi timp îşi oferă sprijinul pentru realizarea documentaţiilor necesare.
Suplimentar, Institutul Național al Patrimoniului analizează şi răspunde că susţine solicitarea şi demararea procedurilor de clasare pentru obiectivele menţionate. În data de 01.10.2025. INP revine cu o solicitare prin care încearcă să afle care este stadiul în care se află procedura de clasare în încercarea, împreună cu Fundaţia Pro Patrimonio, de a oferi sprijin concret pentru continuarea acestui proces.
Direcţia Judeţeană de Cultură Vâlcea nu a oferit până acum nici un răspuns.
Către: Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea
Str. Carol I, nr. 3, Râmnicu Vâlcea
În atenția: Domnului Director Florin Epure
Spre știință: Institutul Național al Patrimoniului
Ministrul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural
Referitor la: Rezoluția CNMI din 30.07.2025 și solicitare precizări referitoare la demersurile de clasare a unor obiective din stațiunea Băile Govora
Stimate Domnule Director,
Prin prezenta, vă informăm că, în ședința din data de 30.07.2025, Comisia Națională a Monumentelor Istorice (CNMI) a adoptat rezoluția conform căreia se propune demararea procedurii de clasare ca monumente istorice pentru următoarele obiective din stațiunea Băile Govora:
Decizia CNMI are la bază atât valoarea culturală și arhitecturală a acestor obiective, cât și riscul iminent de pierdere a acestora, în lipsa unor măsuri urgente de protejare. Decizia este fundamentată, de asemenea, de avizul nr. 103-UI/19.05.2011 pentru Planul Urbanistic General actual, eliberat în anul 2011 de către Ministerul Culturii, prin care se condiționează avizul favorabil de clasarea acestor imobile: Ansamblul Parcului Central, Pinard, 1914; Pavilionul de Băi, arh. E. Doneaud, 1914; Hotel Ștefănescu, 1900; casa tradițională, str. T. Vladimirescu 158.
În aceeași măsură, Institutul Național al Patrimoniului a emis un punct de vedere către CNMI prin care a arătat susținere față de propunerea fundației Pro Patrimonio și demararea procedurilor de clasare pentru obiectivele menționate. În acest sens, ne-au făcut cunoscută adresa cu nr. 1818/07.03.2025, înaintată Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, prin care a fost solicitat stadiul procedurilor de clasare pentru aceste imobile, în conformitate cu condițiile stabilite prin avizul Ministerului Culturii nr. 103-U/19.05.2011.
În acest context, vă rugăm să ne transmiteți direcțiile demarate de Direcția Județeană pentru Cuultură Vâlcea în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de avizul 103-UI/19.05.2011 privind Planul Urbanistic General în vigoare, astfel încât valorile identificate să beneficieze de statutul de protecție asociat monumentelor istorice.
Având în vedere importanța culturală a obiectivelor, direcție reconfirmată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, fundația Pro Patrimonio își exprimă disponibilitatea de a oferi sprijin în realizarea documentațiilor necesare pentru întocmirea dosarelor de clasare, prin implicarea specialiștilor atestați și prin mobilizarea resurselor disponibile.Totodată, dorim să vă invităm la o discuție între reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea și echipa fundației Pro Patrimonio, în vederea unui dialog detaliat asupra etapelor administrative și a modalităților de colaborare. Rămânem la dispoziția dumneavoastră pentru a stabili de comun acord o dată convenabilă pentru întrevedere.
Cu considerație,
arh. Șerban Sturza, Președinte Pro Patrimonio România
Parcul Balnear (peis. Emile Pinard, 1912-1914)
Parcul Balnear reprezintă unul dintre cele mai importante atribute culturale ale stațiunii, reper al istoriei și evoluției sale. Parcul este totodată un element-cheie al tipologiei orașelor balneare, acesta având, mai ales în primele două etape istorice de dezvoltare ale stațiunii, rolul de a asigura un cadru adecvat ritualurilor termale, plimbărilor și activităților din timpul liber ale vizitatorilor, precum și a de a intermedia o anumită legătură cu peisajul natural înconjurător, asigurând echilibrul între construit și natural. Parcul Balnear a fost amenajat în mai multe etape – inclusiv în baza unor proiecte realizate de specialiști de renume național și regional precum grădinarul-peisagist Émile Pinard – și a urmărit principii de amenajare diferite, raportate deopotrivă la cerințe funcțional-estetice, precum și la modul în care era prevăzută dezvoltarea stațiunii. Parcul nu se poate încadra într-o categorie stilistică particulară, el împrumutând elemente din stiluri diferite, amenajarea raportându-se la nevoi particulare și viziuni de amenajare distincte, din diferite perioade istorice.
În prezent, parcul îndeplinește mai degrabă doar scopul recreativ, însă reprezintă în continuare unul dintre cele mai importante obiective culturale și turistice ale stațiunii. Cu toate că reprezintă un bun imobil cu valori culturale vădite, acesta nu a fost încă clasat în Lista Monumentelor Istorice. De asemenea, așa cum rezultă din cercetările efectuate până în acest moment, parcul încă nu a fost înregistrat în Registrul Spațiilor Verzi al UAT Băile Govora.
Parcul a fost făcut obiectul unor lucrări de reamenajare între 2010 și 2013. Lucrările efectuate nu pot fi încadrate în categoria lucrărilor de restaurare.
Pavilionul de Băi (arh. Ernest Doneaud, 1912-1914)
Stabilimentul de băi de la Băile Govora, proiectat de arhitectul Ernest Doneaud, a fost construit între 1912–1914, ca parte a unui complex modern de tratamente balneare și fizioterapie. Inițial conceput ca un proiect de modernizare, Stabilimentul de băi și Institutul de Hidroterapie de la Băile Govora s-au transformat rapid într-un plan ambițios pentru construirea unei clădiri complet noi, moderne. Arhitectul Ernest Doneaud, în colaborare cu firma Pucklicki & Brătescu, a proiectat un ansamblu alcătuit din trei pavilioane unite printr-un hol central. Clădirea a fost dotată inițial cu 98 de cabine și echipamente avansate pentru acea vreme: instalații pentru băi cu apă minerală, electroterapie, inhalații și tratamente cu raze X. Materialele folosite au fost aduse atât din România, cât și din străinătate – instalații importate din Germania – iar lucrările s-au desfășurat în mai multe etape.
În paralel cu construcția a început funcționarea treptată a Institutului de Fizioterapie, dotat cu aparatură performantă, achiziționată în urma participării medicilor români la congrese internaționale de specialitate. Ulterior, stabilimentul a fost extins la 113 cabine și a fost echipat cu facilități de lux, inclusiv instalații pentru tratamente cu nămol, băi minerale, electroterapie și fizioterapie, transformându-se într-un centru balnear de referință pentru acea epocă. După naționalizarea din 1948, clădirea a fost preluată de stat și modernizată continuu, mai ales în perioada 1965–1975, când s-au introdus proceduri și aparatură de fizioterapie moderne, crescând semnificativ capacitatea și eficiența tratamentelor. În prezent se află într-o stare avansată de degradare.
Hotel Ștefănescu (arh. Ștefan Ciocârlan, 1895-1896)
Construit între 1895-1896 de fraţii Ştefanescu din Galaţi, este cel mai vechi hotel din afara Parcului Balnear. Clădirea în stil eclectic avea numeroase decoraţiuni, dispărute în urma șantierului. Hotelul era un important punct de atracţie al staţiunii. La parterul clădirii au funcţionat, de-a lungul timpului, primul ghișeu poștal, o cafenea, un restaurant (unde aveau loc concerte şi baluri), o braserie, o cofetărie, o frizerie, chiar și un ziar. În timpul crizei din 1929-1933, proprietarii au ipotecat imobilul, astfel că în 1938 el a ajuns în proprietatea Băncii Naţionale. Nereuşind să-l vândă, banca l-a folosit pentru a găzdui angajaţi. În 1938, în curtea din spate a hotelului au fost amenajate spaţii unde a funcționat Imprimeria Monetăriei Naţionale, iar la subsol au fost făcute seifuri pentru depozitarea bancnotelor și a altor bunuri valoroase.
Casă vernaculară (început de secol XX)
Casă vernaculară de început de secol XX, reprezentativă pentru tipologia locuințelor negustorești din zona centrală. Clădirea are un parter cu acces direct din stradă, probabil utilizat inițial ca spațiu comercial sau atelier meșteșugăresc, și un etaj destinat locuirii, marcat de o verandă din lemn. Decorată cu motive tradiționale, casa păstrează caracteristicile arhitecturii locale și constituie astăzi unul dintre puținele exemple rămase din această tipologie urbană.