25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Între 21 și 23 octombrie 2026, Vila Golescu a primit 120 de copii din Câmpulung Muscel și din împrejurimi, cu ocazia Școlii Altfel. În parcul-grădină, printre indicii, probe de îndemânare și mese de lucru, casele orașului au devenit surse de inspirație pentru desene, sacoșe imprimate și mici obiecte din lemn. Întâlnirile au deschis Programul de Patrimoniu 2026–2027, prin care continuăm activitățile educative alături de copiii din Câmpulung Muscel, Olari și Mihăileni.
Sfârșitul lui octombrie ne-a găsit la Vila Golescu, cu instrumentarul Caravanei de Patrimoniu pregătit pentru noi întâlniri. Sub cortul instalat în grădină, mesele s-au umplut de imagini ale caselor, hârtie, creioane, bucăți de placaj și materiale pentru imprimat. În jurul lor, copiii au descoperit cum pot transforma ceea ce observă într-un obiect făcut de ei.
Ne-am propus să le oferim ocazia de a cunoaște mai bine patrimoniul din apropiere, printr-o experiență în care explorarea, lucrul cu mâinile și joaca să se completeze. Viitorii „ghizi” ai Câmpulungului au început, așadar, cu o misiune potrivită curiozității lor: să caute, să observe și să descopere împreună.
Înainte de ateliere, copiii au format echipe și au pornit în explorarea grădinii. Aveau de găsit harta orașului, un copac exotic și un detaliu de arhitectură cu povești. Fiecare cerință îi îndemna să privească atent locul în care se aflau și să caute repere în jurul lor.
Parcul-grădină al Vilei Golescu a făcut astfel parte din activitate. Copacii, arhitectura și aleile au oferit prilejuri de descoperire, iar misiunile au legat mișcarea în aer liber de atenția acordată detaliilor.
Au urmat provocările sportive: probe de tir cu arcul și badminton, prin care echipele au câștigat pachetul de sarcini pentru etapa următoare. Competiția și joaca au pregătit trecerea către mesele de lucru, unde îi așteptau alte feluri de a explora orașul.
În centrul atelierelor s-au aflat patru case: vilele Sandu, Mirea, Drăghiceanu și Golescu. Fiecare echipă a avut misiunea de a porni de la imaginile, detaliile și poveștile unei case pentru a crea obiecte destinate unui „magazin de suveniruri” imaginar.
Tema le-a propus copiilor un exercițiu de observație și interpretare. Cum reprezinți o casă pe o suprafață mică? Ce element alegi pentru a o face recognoscibilă? Cum poate o fereastră sau o ușă să devină punctul de plecare al unui obiect?
Prin astfel de alegeri, apropierea de arhitectură capătă o formă concretă. Pentru a desena, imprima sau decora, trebuie mai întâi să privești: să urmărești un contur, să observi proporțiile și să alegi detaliul pe care vrei să-l păstrezi. Atelierul oferă timp tocmai pentru această privire atentă.
La mesele de lucru, cele patru case au început să apară pe materiale și în tehnici diferite. Copiii au realizat sacoșe imprimate prin linogravură, cu reprezentări ale vilelor, completate de motive vegetale. Arhitectura și formele inspirate de natură s-au întâlnit pe aceeași pânză, în compoziții diferite de la un participant la altul.
O altă parte a atelierelor a fost dedicată magneților din placaj traforat și pirogravat. Ferestrele și ușile au devenit subiecte pentru aceste obiecte mici, aducând în prim-plan detalii ale caselor care merită observate și separat de fațada întreagă.
Au fost create și cartoline, fiecare cu o interpretare a casei-temă. Desenele au adunat moduri diferite de a privi aceeași clădire, de a-i urmări liniile și de a o prezenta. Acolo unde timpul a fost mai generos, copiii au imaginat chiar și un logo sau o emblemă pentru vilă.
„Magazinul de suveniruri” a devenit astfel un exercițiu prin care poveștile caselor au putut fi transpuse în obiecte practice și creative. O sacoșă, un magnet sau o cartolină păstrează ceva din locul care le-a inspirat, dar și din alegerile celui care le-a realizat.
În aceste ateliere, ne interesează atât obiectele realizate, cât și timpul petrecut pentru a le crea. Lucrul cu materiale și tehnici diferite le oferă copiilor ocazia să încerce, să fie atenți și să găsească propriile soluții. Activitatea în echipă adaugă schimbul de idei și bucuria de a descoperi împreună.
Vila Golescu a fost, în același timp, locul de întâlnire și una dintre casele studiate. Copiii au putut lucra chiar lângă clădirea ale cărei forme apăreau în materialele de atelier, într-o grădină care le oferea alte detalii de observat și alte motive de curiozitate.
Această legătură directă cu locul este importantă pentru felul în care construim activitățile de educație pentru patrimoniu. Ne dorim ca participanții să ajungă să recunoască și să prețuiască ceea ce există în comunitățile lor, pornind de la experiențe la care iau parte și de la lucruri pe care le pot descoperi singuri.
Din program a făcut parte și masa caldă, așteptată după explorare, joacă și lucru. La chemarea de la final, atelierul în aer liber s-a strâns repede, mâinile s-au spălat, iar copiii s-au așezat la rând.
Am păstrat și regula atelierului: pentru a ajunge la desert, trecem mai întâi prin felul întâi și felul al doilea. Un moment firesc al zilei, în care mesele de lucru au lăsat locul mesei împreună.
Despărțirea de parcul-grădină a fost mai puțin grăbită. După toate misiunile îndeplinite, plecarea a rămas provocarea de la final: copiii s-ar mai fi bucurat de puțin timp la vilă.
Întâlnirile de la Câmpulung Muscel marchează începutul Programului de Patrimoniu 2026–2027. Continuăm să lucrăm cu copiii din trei comunități — Câmpulung Muscel, în județul Argeș, Olari, în județul Olt, și Mihăileni, în județul Botoșani — pentru a-i apropia de construcțiile, obiectele și poveștile locurilor în care trăiesc.
Ne dorim să-i încurajăm să devină, în timp, gardieni ai acestui patrimoniu. Începem cu pași mici și consecvenți: o casă cunoscută mai bine, un detaliu recunoscut, o poveste pe care o pot spune mai departe.
La Vila Golescu, începutul acesta a avut forma unor zile de toamnă petrecute împreună, cu joacă, curiozitate și lucruri făcute cu mâinile lor.