Final de drum, început de poveste: Tabăra de Patrimoniu de la Nucșoara și încheierea proiectului „Kit și Caravană de Patrimoniu”

Între 4 și 16 august 2025, poiana Hainucilor din Nucșoara s-a transformat într-un laborator de idei, jocuri și descoperiri. Tabăra de patrimoniu organizată de Fundația Pro Patrimonio, pe parcursul a doua serii, a reunit peste 40 de copii din întreaga țară. Copii din comunitățile proiectului, aleși în baza unui concurs de proiecte și copii din afara proiectului, dornici să se alăture aventurii, s-au grupat în echipe de explorare a peisajului cultural și natural de la Nucșoara.

Într-un decor natural spectaculos – pe tărâmul fagilor seculari, a potecilor și orizonturilor deschise direct către vârfurile Carpaților, a poveștilor ascunse cu partizani, a caselor bătrâne, a meșteșugurilor cu țesături și lemn și a încrengăturilor de lacuri, a râurilor scăldabile, a cerului cu stele multe și a liniștii cu clinchet de vaci – participanții au trăit o experiență interdisciplinară de învățare activă prin explorarea patrimoniului construit, natural și cultural local. A fost totodată și momentul final al unui proiect complex desfășurat timp de un an în cinci comunități din România.

Ce am făcut la Nucșoara

Tabăra a fost construită ca un proces de educație prin experiență, care a combinat descoperirea locului cu activități aplicate de cartare, meșteșug, gândire critică și creație. Iată câteva dintre activitățile cheie:

Geografie aplicată: Am început cu întrebarea „Unde ne aflăm?” – o invitație la înțelegerea contextului geografic al satului Nucșoara, între râuri, creste montane și păduri seculare. Hărțile au devenit instrumente de orientare și narațiune.
Harta caselor tradiționale din România: Copiii au comparat tipologii de locuințe din regiunile lor de proveniență. Au imaginat case care le reflectă personalitatea – de la geometrii riguroase până la forme fantastice.
„Arhitecții naturii”: Un traseu tematic în pădure i-a învățat să recunoască plante, să înțeleagă echilibrul naturii să facă ceai de cimbrișor, grătar cu „pălăria șarpelui”, chiar să întoarcă o oaie căzută pe spate, să cânte ca să țină ursul pe cărarea lui și să se considere vânători de dinozauri în cursa identificării aspretelui. A fost și o lecție despre cum ne putem adapta în natură fără să o perturbăm.
Trasee de arhitectură locală: Copiii au vizitat case vechi, au ascultat povești locale și au propus intervenții contemporane care respectă tradiția. De exemplu:
- Au imaginat o fântână tradițională reinterpretată cu panouri solare.
- Au explorat casa Elisabetei Rizea și au desenat detalii arhitecturale cu valoare istorică.
- Au conturat idei îndrăznețe pentru un viitor „Muzeu al Fagului”, cu camere interactive, povești înrămate și holograme educative.
Ziua de bivuac: O zi dedicată construcției de adăposturi temporare și gătitului în natură – prilej de lucru în echipă, responsabilitate și ingeniozitate.
Ateliere de suveniruri: Fiecare participant și-a creat propriul obiect-personaj inspirat din sat, folosind materiale naturale precum lemnul sau textilele.

Impresii din tabără

Dincolo de activități, ceea ce a rămas puternic a fost energia copiilor și legăturile create între comunități. Iată câteva fragmente de trăiri autentice:

„Doamna, e cea mai frumoasă tabără! Să ne mai luați!” –

a spus un copil venit din Mihăileni, după un drum de 10 ore, dar plin de entuziasm.

Domnul Doru, profesor din Călărași, a fost invitat după ce i-am citit povestea într-un articol din Scena9.

A venit cu tot sufletul, cu umor și cu inspirație – un model de dascăl cu adevărat implicat.

„Trebuie să aducem programul și la noi!” – mama Iuliei, din Câmpulung,

ne-a chemat înapoi în comunitatea ei. Provocarea e acceptată.

O mamă care a venit doar pentru două zile s-a alăturat întregii tabere,

ajutând la bucătărie și devenind parte esențială a echipei.

Trupa băieților mari ne-a asigurat că la anul fie nu mai cresc ca să poată veni din noi, fie îi luăm ca traineri.

Alegerea e a noastră, dar ei în tabără tot vin.

Un an de Kit și Caravană: ce lăsăm în urmă

Tabăra a fost punctul final al proiectului „Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează”, un program complex de educație pentru patrimoniu care a implicat: peste 40 de ateliere și întâlniri în școli și comunități; două caravane naționale în locații istorice precum Casa Enescu (Mihăileni), Viscri 18, Vila Golescu (Câmpulung), Conacul Neamțu (Olari), Biserica Pojogi;zeci de copii, profesori, mentori și voluntari implicați activ în reimaginarea viitorului prin patrimoniu.

Concluzia:

Dacă putem la Nucșoara, putem în orice sat din România!

Proiectul „Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează” este realizat de Fundația Pro Patrimonio, susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, cu sprijinul UiPath Foundation.

Citeşte şi

Prima Tabără de Patrimoniu Pro Patrimonio – Aventură și Creativitate la Nucșoara

Credit foto: Ioana Iacob. Mulţumim, Ioana!