23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
În 2014, cu sprijinul World Monuments Fund, a avut loc evenimentul internațional dedicat monumentelor istorice Watch Day, o celebrare bienală a patrimoniului cultural ce prilejuiește adunări în jurul a zeci de situri istorice din întreaga lume. Bisericile de lemn din sudul Transilvaniei și nordul Olteniei au fost incluse pe lista celor mai amenințate 7 situri de patrimoniu din Europa în 2014. Cu această ocazie, Fundația Pro Patrimonio a organizat un eveniment Watch Day în satul Urși, județul Vâlcea, pentru a atrage atenția asupra unui patrimoniu arhitectural prea puțin cunoscut. În satul Urși s-a inaugurat Muzeul Bisericii de lemn, cu expoziția „Biserica de lemn din Urși reașezată în comunitate”.
Pe 19 august 2013 a fost susţinut un concert caritabil oferit cu generozitate de violonistul Alexandru Tomescu în chiar interiorul bisericii aflate în stadiu de şantier pentru strângerea de fonduri necesare restaurării.
Tot în 2013 la Casa Mincu a fost organizată o expoziţie şi o prelegere care au evidenţiat, prin sprijinul arhitectei Mariana Celac (†), importanţa implicării directe în procesul de salvare.
Anul 2013 a fost cel în care s-a putut realiza intervenţia cea mai amplă: biserica a fost ridicată 90 cm deasupra solului, s-au făcut fundaţiile noi şi s-au înlocuit și completat bârnele deteriorate, au fost extrase picturile de pe bârnele putrede, s-a realizat biocidarea grinzilor noi de lemn.
Au fost înlocuite tălpile de lemn și reașezată biserica pe noile fundații pentru aceasta Muzeul Astra a recomandat o echipa de meşteri maramureşeni alături de care au lucrat cei mai mulţi voluntari: 6 serii de câte 8 voluntari (în plus față de meșteri). Pentru tălpile pe care se așază biserica au fost aduşi 10 stejari din Botoşani, în zonă negăsind stejar la dimensiunile necesare. Din acest motiv în toamnă s-a inițiat o campanie de plantat stejari cu voluntarii de peste vară. S-au plantat 50 de stejari în curtea şcolii şi în apropierea bisericii astfel încât peste încă 300 de ani să existe materie primă locală.
A fost realizată o investigație arheologică în zona fundațiilor sub supravegherea Muzeului de Istorie Vâlcea. În urma săpăturilor s-a descoperit un tezaur monetar compus din 99 de monede din argint şi aramă (dintre care 11 de salbă), încadrat la prima vedere în intervalul a doua jum. a sec. XVIII-prima jum. a sec. XIX. Monedele au fost descoperite într-un ulcior, cu toarta şi gâtul rupte, ca să permită introducerea monedelor.
Au fost înlocuite şi reparate bârnele deteriorate de lemn din pereți și cosoroabe şi s-au făcut reparații la structura de protecţie.
Tot 2013 este anul în care echipa Fundaţia Pro Patrimonio a întreprins demersurile necesare pentru introducerea bisericii de la Urşi în programul World Monuments Fund – Watch List. Organizaţia internaţională World Monuments Fund a inclus ansamblul bisericilor de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei în programul Watch 2014, ca recunoaştere a pericolului iminent ce ameninţă aceste clădiri de patrimoniu şi ca recunoaştere a valorii culturale și economice pe care o au pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor.
În perioada 2010-2011, cu sprijinul Cella Cosimex și al arhitectului Șeban Cantacuzino se realizează o structură de protecție peste biserică, se desface acoeprișul și bolta prăbușită. Elementele din șarpantă, inventariate, se depozitează într-o magazie construită în exteriorul cimitirului. Se defac și elementele deteriorate și instabile din boltă.
SC OPUS – Atelier de arhitectură SRL – Bucureşti realizează documentația tehnică pentru autorizarea lucrărilor de intervenție.
Cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, SONORO și alte organizații se strâng primele fonduri pentru intervenție.
Se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București. După finalizare acesta este adus înapoi în sat și se organizează o expoziție și un concert. Până la terminarea lucrărilor de consolidare a bisericii, iconostasul este depozitat în biserica nouă de zid.
Începutul. Descoperirea. Primele idei și primii prieteni ai bisericii din Urși
„În 2007, după trei ani de cercetare pe teren a patrimoniului în diversele lui forme, am conturat un proiect ce era menit a pune în evidență legăturile culturale și artistice de pe cei doi versanți ai Carpaților, mai exact din Gorj/Vâlcea și Sibiu/Hunedoara. Prima secvență a fost construită în jurul bisericilor de lemn de la nord și de la sud de Carpați. Inventariind bisericile din cele două zone, confruntând listele oficiale cu realitatea din teren (unele nu mai există pe teren, altele, valoroase nu sunt înscrise), constatând starea de conservare a celor mai multe dintre biserici, dar și urgența salvării unora dintre acestea, precum și neputința de a întreprinde un astfel de demers de către un grup restrâns de persoane fizice, impreună cu colaboratorul de atunci, Fundația Dala, am spus mai departe povestea bisericilor de lemn președintelui din acea vreme al Ordinului Arhitecților din România, Șerban Sturdza, astfel, în timp, dezvoltându-se proiectul 60 de biserici.
Una dintre cele mai impresionante povești a fost cea a bisericii ascunse în cimitirul satului Urși din Vâlcea, o biserică fără temelie, proptită cât să nu se încline definitiv și cu o pictură de o calitate artistică remarcabilă pentru grupul de biserici de lemn rar pictate la sud de Carpați.
Fotograful Șerban Bonciocat este cel care mi-a arătat-o într-una dintre călătoriile noastre pentru documentarea rubricii lunare de patrimoniu din revista Igloo și îi sunt recunoscătoare pentru acea oprire pentru că acela a fost începutul atât pentru ceea ce avea să fie mai târziu albumul dedicat bisericilor de lemn din nordul Olteniei, dar și al proiectului amplu inițiat de OAR și Pro Patrimonio.” – Luiza Zamora, istoric de artă, Asociația 37
Împrejurimile. Valoarea peisajului
Există încă multe biserici de lemn răspîndite în zona colinară de la poalele Carpaților Meridionali – la sud și la nord. Cele mai multe datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, câteva fiind chiar mai vechi. Majoritatea sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România. Este cea mai sudică regiune din Europa unde s-a folosit lemnul și tehnica blockbau (construcții din bârne orizontale) pentru clădirile de cult. Bisericile din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei sunt modeste ca dimensiuni, dar păstrează autenticitatea meșteșugului și a valorilor locale.
Ca ansamblu, cele cîteva sute de biserici, răspîndite într-o arie relativ mică, definesc însă un peisaj cultural valoros. Asemănările, dar și diferențele dau ansamblului importanță, creionează specificul și identitatea zonei. Se estimează că cele 60-100 de biserici, documentate din 2009 pînă în prezent, însumează circa 2000 m2 de pictură murală (al secco sau al fresco). Pentru comparație, bolta Capelei Sixtine de la Vatican are 1000 m2.
Specificul. Unicitatea
În afara familiei de biserici de lemn din care face parte, biserica din Urşi se află în apropierea unor locuri foarte valoroase pentru identitatea şi spriritualitatea noastră: culele de la Măldăreşti, Mânăstirea de la Govora, Mânăstirea Hurezi aflată deja în Patrimoniul UNESCO, Mânăstirea Dintr-un Lemn sau situl Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 Parcul Naţional Buila-Vânturariţa. De asemenea, tot arealul subcarpatic este împânzit de cruci pictate care, prin tradiţie, se așază la intersecţiile de drumuri. Și fântânile primesc o cruce frumos decorată în amintirea unor evenimente sau a unor oameni care au însemnat ceva pentru locul respectiv.
10 ani de lucru. Calendarul de acțiuni
Cei zece ani de lucru la biserica de lemn din Urşi au avut, fiecare în parte, un model foarte clar: perioadă de strângere de fonduri şi de proiectare, perioadă de lucru efectiv pe durata a 4 luni, pe timpul verii. Deși acest model a generat durata îndelungată de intervenţie, s-a dovedit a fi fost singurul sustenabil în condiţiile în care susţinerea financiară s-a realizat integral din fonduri private obținute atât de la donatori, cât şi de la instituţii precum World Monuments Funds sau firme private.
Un succint calendar anual de lucrări ne oferă imaginea unui proces complex de restaurare la care au pus umărul specialiști și localnici.
2009
începe documentarea bisericii
se prăbușește bolta bisericii
se inițiază campania de intervenție de urgență
se realizează structura de protecție și se demontează bolta
2010-2011
se realizează proiectul de restaurare
se strâng primele fonduri pentru intervenție
se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București
2012
se finalizează restaurarea iconostasului care este readus în sat
se organizează o expoziție și un concert cu ocazia prezentării iconostasului restaurat
se asigură fresca în vederea lucrărilor de reparație a structurii
2013
se ridică biserica și se realizează fundații noi
se realizează investigația arheologică (când se găsește un ulcior cu monede!)
se repară și se înlocuiesc tălpile de lemn și toate bîrnele de lemn deteriorate
se plantează stejari în vederea asigurării lemnului de reparații peste 100 ani
2014
se restaurează pictura de pe bârnele din boltă
2015
se remontează bolta și acoperișul
2016
se restaurează pictura exterioară
se reface pardoseala interioară
se repară mobilierul interior
2017
se restaurează pictura interioară din altar
se reamenajează clopotnița cimitirului
2018-2019
se restaurează pictura interioară din naos
De câțiva ani, pe șantierul bisericii de la Urși, jud. Vâlcea, se implică anual, în medie, câte 30-40 voluntari. Din iunie pînă în octombrie, grupe de câte 7-8 restauratori și studenți lucrează la conservarea frescelor. În 2017, pentru prima data, am dedicat o săptămână voluntarilor din străinătate, cu scopul de a încuraja turismul cultural și de a promova valoarea excepțională pe care o au biserica și peisajul cultural al zonei. 7 voluntari ai National Trust UK, cu vârste și pregătiri diverse, au ajutat timp de o săptămînă la conservarea frescelor interioare sub îndrumarea Anei Chiricuță, asistată de Andrei Dumitrescu, restauratori de pictură.
Fondurile necesare au fost donate de persoane și organizații particulare, cei mai importanți sponsori fiind World Monuments Fund şi Fundaţia Prințul de Wales România. Comunitatea locală (parohia, primăria, precum și locuitorii satului) susține proiectul, oferind anual cazare și masă tuturor voluntarilor și meșterilor care lucrează la salvarea bisericuței de lemn din sat.
