PRO PATRIMONIO

 

PROIECTELE DIN PERIOADA 2000-2009

 

Istoria şi moştenirea culturală – literatura, muzica, arta şi în special clădirile – oferă identitate culturală oamenilor şi locurilor. Clădirile formează cea mai reprezentativă parte a moştenirii culturale şi sunt o importantă sursă istorică. Ele sunt parte a istoriei unui loc sau a unui popor, ca izvor esenţial pentru a descoperi şi înţelege trecutul. Moştenirea culturală ne oferă şansa de a stabili relaţii cu alte culturi, de a ne arăta respectul pentru patrimoniul şi valorile altor popoare şi pentru a înţelege mai bine originile şi identitatea noastră culturală.

 

Fundaţia Pro Patrimonio, o organizaţie neguvernamentală nonprofit intenaţională, cu filiale în Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite, a fost înfiinţată în anul 2000, principalele sale obiective fiind: salvarea, conservarea şi restaurarea moştenirii arhitecturale şi culturale, lobby pentru protejarea acesteia, creşterea notorietăţii acestor acţiuni în faţa românilor şi sprijin pentru restaurarea şi repunerea în folosinţă a unor clădiri, pentru a fi introduce în circuitul cultural şi economic, precum şi promovarea meşteşugurilor şi tehnicilor tradiţionale din construcţii.

 

Printre proiectele Pro Patrimonio se află:

• Vila şi parcul Golescu din Câmpulung-Muscel, judeţul Argeş
• O gospodărie săsească tradiţională în Viscri, judeţul Braşov
• Restaurarea parcului Castelului Banffy din Bonţida, judeţul Cluj (în colaborare cu Transylvania Trust, restauratorul castelului)
• Restaurarea culei Şiiacu din Slivileşti, judeţul Gorj
• Reabilitarea cartierului istoric Lipscani din Bucureşti
• Suport financiar pentru curăţarea frescelor din naosul bisericilor Voroneţ şi Părhăuţi, judeţul Suceava
• Restaurarea vechilor porţi ale unor case din oraşul Braşov
  

 

Vila şi parcul Golescu din Câmpulung-Muscel 

Vila Golescu a aparţinut unei dintre cele mai vechi familii valahe, a cărei istorie începe în secolul al XV-lea.

 

 

Irina şi Elena Golescu, ultimele descendente ale familiei, au donat casa şi toate bunurile incluse fundaţiei Pro Patrimonio: mobilier de epocă, biblioteca, mici obiecte, covoare. Clădită în 1910 de tatăl lor, în stil neo-românesc tipic pentru această regiune, proprietatea este formată din vilă şi o mică anexă. Uşor de remarcat pe dealul care domină oraşul, clădirile sunt înconjurate de un parc terasat, excepţional, care cuprinde multe plante rare şi exotice aduse din străinătate de proprietarul casei, Vasile Golescu.

 

 

Rezultatul procesului de restaurare, care a durat cinci ani şi a beneficiat de sprijinul generos al Lafarge Romcim, este o combinaţie între casa memorială Golescu, având aproape tot mobilierul restaurat, şi o casă de oaspeţi confortabilă, cu toate facilităţile moderne, formată dintr-un hol, studio, sufragerie, bucătărie, 5 dormitoare şi 3 băi. Locaţia poate fi şi un centru de evenimente culturale, seminarii, lecturi, lansări.

 

Pro Patrimonio a avut încă de la început intenţia de a implica în această restaurare localnicii, şcolile şi presa din oraş şi de a coopera cu primăria. A fost înființată filiala Câmpulung a Pro Patrimonio, cu sediul la parterul anexei vilei Golescu, pentru a atrage noi membri și pentru a dezvolta un program care să ajute oamenii să înțeleagă și să aprecieze mai mult moștenirea lor arhitecturală. Vila a găzduit periodic evenimente, petreceri în parc, proiecte creative gen Povestea Copacului Meu, în cadrul căruia fiecare copil a ales un copac din grădină și i-a observat dezvoltarea pe parcursul unui an.

 

Orga bisericii și gospodăria tradițională din Viscri

Viscri este un sat din inima Transilvaniei, locuit, încă din Evul Mediu, de sași, o populație de origine germanică. Frumoasa biserică fortificată, datând din secolul al XIV-lea, este înscrisă pe lista Monumentelor UNESCO. Pro Patrimonio a contribuit la restaurarea orgii, care a fost inaugurată în luna mai 2008.

 

 

Pro Patrimonio a cumpărat o gospodărie veche din Viscri, cu arhitectură rurală saxonă tipică. Ansamblul este format din două clădiri și datează de la începutul secolului al XIX-lea. În curte se mai află un hambar, grajduri și o mică grădină de legume. Construit din cărămidă și mortar cu var, cu motive ornamentale pe fațada principală și pereții vopsiți în ocru, acoperită cu țigle realizate manual, acest imobil formează, alături de altele asemănătoare din sat, un ansamblu de arhitectură tradițională foarte bine conservat. Restaurarea este terminată, imobilul fiind mobilat în stil tradițional și gata să primească oaspeți.

 

Parcul Castelului Bánffy, Bonţida

Parcul Castelului Bánffy din Bonţida era cel mai mare din Transilvania, având peste 200 hectare. Luând ca modele Versailles și Schonbrunn, parcul a fost proiectat și realizat de Johann Christian Erras, în timp ce J. Fischer von Erlach a transformat castelul medieval într-un ansamblu baroc. Două sute de ani mai târziu, în august 1944, contele Miklos Bánffy, ultimul dintre iluștrii membri ai dinastiei care a locuit la Bonţida, a fost martorul distrugerii castelului și parcului de către armata germană aflată în retragere.

 

Restaurarea a fost începută în 2001 de către Transylvania Trust și a constat în ateliere de zidărie, tâmplărie, zugrăveală, cioplire în piatră, organizate cu meșteri români și britanici, în cadrul cărora studenții au învățat lucrând în clădirile ansamblului. Pro Patrimonio a fost impresionat de această metodă ingenioasă de restaurare a unei clădiri, astfel că a propus să preia restaurarea a 35 de hectare din parc, în zona de sud-vest a castelului. Pro Patrimonio a dorit să se implice în proiectul peisagistic pentru a sublinia importanța împrejurimilor, fără de care frumusețea castelului ar fi diminuată.

 

De vreme ce în Romania sau Ungaria nu erau în acea perioadă arhitecți sau arheologi peisagiști, Pro Patrimonio, cu sprijinul Leche Trust și în colaborare cu Transylvania Trust, a organizat un seminar pentru studenții masteranzi în restaurarea monumentelor istorice, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Seminarul a fost susținut de arhitectul peisagist Kim Wilkie și de arheologul peisagist Brian Dix.

De atunci a mai fost realizat un studiu topografic, dar principalele acțiuni, care țin de relația cu Direcţia Judeţeană Romsilva, proprietarul terenului, nu au fost încă materializate.

 

Cula Şiiacu, Slivileşti

În timpul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, în Oltenia a proliferat un tip de construcție cunoscut sub numele de culă (din turcescul “kule”, adică turn), ridicat pentru a-i proteja pe micii proprietari de pământ de atacurile armate. Au rezistat până în prezent 14 astfel de cule, unele fiind restaurate în anii '60 – '70 ai secolului trecut, dar toate fiind listate ca monumente vechi, clasificare ce nu le oferă garanția conservării. Spre deosebire de omoloagele din Serbia și Bulgaria, care sunt doar turnuri austere, aceste case oltenești fortificate au în partea superioară balcoane  cu arcade.

 

Pro Patrimonio negociază închirierea unei astfel de cule, numită Şiiacu, pentru a o putea restaura complet, reintroducând-o în circuitul turistic, fie ca muzeu, fie ca loc de vacanță. Până în prezent fundaţia a reuşit să facă doar o acţiune de conservare: acoperișul de șindrilă, care era prăbușit, a fost înlocuit pentru a proteja cerdacul cu arcade.

 

Mănăstirile și bisericile din nordul Moldovei

Pro Patrimonio a susținut financiar Mănăstirea Voroneţ pentru înlocuirea acoperișului de tablă al bisericii cu un acoperiș tradițional din șindrilă şi pentru curățarea și consolidarea frescelor lui Ștefan cel Mare din naosul bisericii. Pro Patrimonio a acordat sprijin financiar și bisericii parohiei Părhăuţi, din aceeaşi regiune, pentru a începe curățarea și consolidarea frescelor din naos și pronaos.

 

Centrul istoric al Bucureştiului

De la începuturile sale, Bucureştiul a trecut prin experienţe dificile: incendii şi cutremure, secete şi inundaţii, tributuri grele, aşa-zisa Ciumă a lui Caragea Vodă... sau demolările din ultimele decenii ale regimului totalitar şi cele din cauza presiunii imobiliare din ultimii 20 de ani. În secolul al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea, Bucureştiul a atins, în multe domenii, nivelul oraşelor din Europa occidentală. Rezistând în faţa tuturor agresiunilor şi schimbărilor, centrul istoric original a supravieţuit, păstrându-şi în mare parte caracterul  puternic şi - într-o oarecare măsură - şarmul de odinioară.

 

La ora actuală, este imperios necesară luarea unor măsuri urgente, de amploare. Ocuparea ilegală a unor case şi lipsa lucrărilor de întreţinere pun în pericol integritatea centrului istoric. Păstrat cu greu în epoca comunistă, slăbit de cutremure şi neglijenţă, cartierul Lipscani, reprezentat în mod spectaculos pe harta realizată de Pro Patrimonio, este în mare pericol.

 

Fundaţia Pro Patrimonio va amplasa în acest cartier un observator al patrimoniului şi va participa, alături de Ordinul Arhitecţilor din România şi de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, la coordonarea proiectului de repunere în valoare a centrului istoric. În acest scop a fost semnat un acord cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național. Este un proiect complex, incluzând elemente economice, sociale, de urbanism şi arhitectură, după un model care va putea fi utilizat pentru alte centre istorice din România.

 

Poarta de lemn a casei nr. 16 de pe str. Constantin Brâncoveanu, Braşov

La numărul 16 pe strada Constantin Brâncoveanu din oraşul Braşov se află o casă ce datează din 1901, cu o poartă tradiţională de lemn mult mai veche, care prezintă elemente decorative deosebite. La iniţiativa locatarilor, Pro Patrimonio  a restaurat această poartă, în speranţa de a oferi un model pentru ceilalţi locuitori ai Braşovului istoric.