23 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
În februarie 2024, Pro Patrimonio a oferit consultanță la solicitarea unei o comunităţi locale. Este vorba despre Conacul Zarifopol din satul Cârligi, jud. Bacău, în stare de abandon și vandalizare din cauza unui proces îndelungat de retrocedare. Sătenii își doresc să nu dispară și să fie folosit din nou, să aducă viață și energie nouă în comunitate.
Aici a funcționat școala comunei în perioada comunistă și urmașa familiei care a revendicat proprietatea și-a dorit să păstreze activitatea educativă și culturală în conac. Din păcate probleme juridice sunt încă nerezolvate, astfel încât conacul se degradează. Un grup de inițiativă local a decis să ia măsurile necesare pentru punerea în conservare până la rezolvarea litigiilor, ceea ce va permite ulterior revitalizarea lui. În caz contrar se va ruina dincolo de posibilitatea de salvare.
Aprilie 2024
Pro Patrimonio este membră a European Historical Houses, alături de care participă cu Vila Golescu în cadrul platformei europene MERITA. Aceasta adună împreună muzicieni, mentori, case istorice și organizatori de concerte, care lucrează atât online, cât și offline, pentru a revigora tradiția spectacolului de muzică clasică în Europa. Programul este co-finanțat de Uniunea Europeană.
Între 15 şi 19 aprilie 2024, Vila Golescu va găzdui o astfel de rezidenţă a cvartetului olandez Belinfante. Acesta va crea un proiect original și unic pe care îl va susţine într-un mini concert la vilă.
În zilele noastre, consumatorii de cultură și artă cer de la artiști mai mult decât formule standard performantive. În primul rând, muzica clasică ar trebui să fie disponibilă nu numai în sălile de concert, ci și în spații neconvenționale, să ia diverse forme și să combine arte variate pentru a se extinde publicul deschis către acest gen.
Scopul programului este să creeze o nouă generație de artişti care redefinesc performanța şi ajung la un public mai larg conectând tradiția artistică cu inovația. Platforma permite, de asemenea, ca muzica clasică şi locuri de interes istoric să fie mai apropiate de noile audiențe. Își propune să devină un punct de referință pentru practicienii muzicii de cameră, formând baza pentru un model de afaceri nou și durabil.
Câștigător al Europei creative – Platforme europene 2021 și co-finanțat de Uniunea Europeană, MERITA este un proiect al Le Dimore del Quartetto (Milano, Italia), se desfășoară împreună cu 16 instituții culturale din alte 11 țări europene. Dezvoltarea proiectului durează 3 ani și implică 38 de cvartete de coarde pentru un total de 152 de artiști. www.meritaplatform.eu
Săptămâna de rezidență la Vila Golescu a cvartetul Belinfante din Olanda – Olivia Scheepers, vioară, Fiona Robertson, vioară, Henrietta Hill, violă şi Pau Marquès Oleo, violoncel – este coordonată de trainerul Filip Mikić din Kolarac. Tema aleasă este intitulată „Dincolo de o experiență de concert – cvartete de coarde transformând sala de concert în teatru (multimedia)”.
Cvartetul invitat anul acesta în rezidenţa la Vila Golescu este cunoscut pentru abordarea sa inovatoare în performanța cvartetului de coarde. În abordarea sa îmbină piese clasice binecunoscute cu cele mai puțin ştiute. Numit în onoarea Friedei Belinfante, prima femeie dirijor profesionist și violoncelist desăvârșit din Europa, cvartetul se inspiră din sinceritatea și perseverența ei.
Cei patru solişti au participat la festivaluri prestigioase din Europa, inclusiv Cvartetul de coarde Biënnale Amsterdam și Festivalul de muzică de cameră de la Trondheim, și au cântat în locații apreciate, cum ar fi Concertgebouw din Amsterdam.
Cvartetul colaborează cu diverși artiști, de la pianiști la grupuri de dans urban, obținând recunoaștere prin „Premiul Festivalului de Muzică de Cameră Delft 2019”.
Ei au participat, de asemenea, la cursuri de master cu muzicieni și cvartete renumite, perfecționându-și în continuare meșteșugul și extinzându-și orizonturile artistice.
Le Dimore del Quartetto este o întreprindere culturală creativă care din 2015 susține cvartete internaționale de coarde tinere precum și ansambluri de muzică de cameră aflate la începutul carierei.
Cu o rețea consolidată de case, ansambluri și parteneri în domeniul muzicii și al patrimoniului cultural, este specializată în planificarea și managementul festivalurilor și călătoriilor itinerarii, masterclass-uri și programe de formare pentru muzicieni, proiecte educaționale pentru școli și universități, activități de team-building pentru companii, rezidențe și concerte în case istorice și alte locuri de interes cultural. www.ledimoredelquartetto.eu
Vila Golescu şi Parcul Dendrologic Golescu din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, deţinute de Fundaţia Pro Patrimonio, reprezintă un ansamblu arhitectural excepţional. Abordarea Pro Patrimonio pune accent pe integrarea siturilor istorice în viața modernă, mai degrabă decât pe conservarea lor ca piese de muzeu. Această filozofie se extinde prin implicarea comunităților locale, a școlilor, a autorităţilor locale și mass-media în eforturile de conservare.
Prin proiecte și ateliere anuale, Pro Patrimonio încurajează implicarea comunității și celebrează moștenirea culturală și naturală a locurilor în care se implică. Succesul fundației în restaurarea și integrarea ansamblului Golescu în viața comunității servește drept model pentru conservarea patrimoniului. În plus, Pro Patrimonio introduce programul Creative Residency Accelerator pentru a stimula dezvoltarea culturală și antreprenorială prin creativitate, schimb de cunoștințe și experimentare artistică. www.propatrimonio.org
Vila Golescu, aprilie 2024. Foto: Andreea Machidon
 |
 |
 |
Funded by the European Union. Views and opinions expressed are however those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union or European Education and Culture Executive Agency. Neither the European Union nor the granting authority can be held responsible for them.
Timp de un an și jumătate, începutul lui 2024 și până în iunie 2025, programul de Educație pentru Patrimoniu se îmbogățește cu mai multe stații de lucru și oferă pentru 125 copii din mediul rural și nu numai posibilitatea să învețe direct prin experiment și creativitate despre patrimoniul de arhitectură, memorie și identitate locală, natură, clădiri, relații între oameni și valori culturale.
Proiectul intitulat „Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează” are două componente care s-au dovedit pe parcursul anilor de experimentare foarte importante: intervenții la distanță prin kituri de patrimoniu și intervenții în sit prin ateliere, tabere și zile comunitare în cadrul caravanei de patrimoniu.
25 de copii din 5 comunități din județe diferite (Botoșani, Brașov, Argeș, Vâlcea și Olt) vor forma grupuri mixte de lucru alături de un coordonator local, se vor întâlni bilunar timp de șase luni pentru a lucra împreună pe fundalul poveștilor a șase clădiri de patrimoniu emblematice din România (cu cel puțin un exemplu din propria lor vecinătate). Povestea primită în pachet va fi completată cu numeroase provocări practice ce chestionează și provoacă grupurile de copii să regândească viața în comunitate, cadrul natural din apropiere și spațiile individuale pe care le utilizează în raport cu exemple de bună practică primite și apoi construite de ei înșiși.
Primele șase exemple de kituri povestesc despre: Casa Enescu din Mihăileni, jud. Botoșani; Casa țărănească Viscri 18, Viscri, jud. Brasov; Vila Golescu, Orașul Câmpulung Muscel, jud. Argeș; Conacul Neamțu, sat Olari, jud. Olt; Biserica Urși, jud. Vâlcea și o casă supriză.
Fiecare pachet de kit dedicat unuia dintre cele șase locuri conține: un caiet de explorare interactivă a casei, o felie din puzzle-ul hărții mari a României, o construcție pop-up și căsuța propriu-zisă care luminează.
Caravana este gândită pentru interacțiune directă. Ea adună la drum coordonatorii de proiect și traineri antrenați pentru două sesiuni de tabere și zile comunitare succesive în toate cele cinci comunități Pro Patrimonio. Ateliere, concursuri culturale, sportive și culinare, expoziții și seri de film, vor invita la lucru atât copiii implicați în program, cât și membrii familiei curioși și dornici.
Kiturile, taberele și zilele comunitare, își propun să fie un produs cultural atractiv, ce demonstrează că poveștile colaborative legate de patrimoniu ale arhitecților, designerilor, istoricilor și specialiștilor de mediu, pot conlucra într-un pachet educațional pe înțelesul oricui și pot genera idei și solutii de dezvoltare creativă și de îmbunătățire a vieții individuale sau ca grup, folosind în mod inovativ resursele de culturale existente.
Împreuna cu taberele și zilele comunitare de la sfârșitul proiectului, dorim să generăm sentimentul de apartenență la o comunitate și să insuflăm ideea ca puterea de a schimba stă chiar în mâinile fiecăruia.
***
Pe parcursul ultimilor zece ani Fundaţia Pro Patrimonio, prin programul trans-anual şi interdisciplinar de „Educație pentru Patrimoniu”, promovează educaţia de şi pentru patrimoniu peste tot unde fundaţia intervine fizic.
Cele peste 40 de ateliere inițiate de Pro Patrimonio în aceşti ani vizează în special copii în zona de vârstă 7-14 ani, aflați în situații de vulnerabilitate din comunităţile în care fundația își desfășoară proiecte de salvare, conservare și reabilitare a patrimoniului arhitectural (Vila Golescu din Câmpulung, Conacul Neamțu din Olari, Conacul Perticari-Davila din Argeș, Casa George Enescu din Mihăileni etc.).
Activitățile sunt organizate anual, sub forma unor ateliere practice și au ca scop educația și învățarea directă, prin experiment și creativitate, despre patrimoniul de arhitectură, memorie și identitate locală, natură, clădiri, relații între oameni și valori culturale. Proiecte precum „Festivalul 3 doors, 3 countries”(2018) „Caravana de Patrimoniu” (2019), “Zilele Casei Enescu” (2020), “Școala de Peisaj, Artă și Sunet” (2021), “Povestea Satului Meu” (2022) și seriile de kituri “Patrimoniul la Pachet” și numeroasele acțiuni punctuale în siturile unde activăm, au conturat și consolidat în timp o strategie de lucru funcțională.
„Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează” este un proiect realizat de Fundația Pro Patrimonio, susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură și co-finanțat AFCN.
Martie 2024
Parteneriatul inițiat acum cinci ani între Fundația Pro Patrimonio și UiPath Foundation continuă și pe parcursul anului 2024 în comunitățile de copii vulnerabile din jurul Casei George Enescu din Mihăileni și a Conacului Neamţu din Olari – monumente istorice din judeţele Botoșani și Olt.
Pe parcursul ultimilor zece ani Fundaţia Pro Patrimonio, prin programul trans-anual şi interdisciplinar de „Educație pentru Patrimoniu”, promovează educaţia de şi pentru patrimoniu peste tot unde fundaţia intervine fizic. Cele peste 40 de ateliere inițiate de Pro Patrimonio în aceşti ani vizează în special copii în zona de vârstă 7-14 ani, aflați în situații de vulnerabilitate din comunităţile în care fundația își desfășoară proiecte de salvare, conservare și reabilitare a patrimoniului arhitectural (Vila Golescu din Câmpulung, Conacul Neamțu din Olari, Conacul Perticari-Davila din Argeș, Casa George Enescu din Mihăileni etc.).
Activitățile sunt organizate anual, sub forma unor ateliere practice și au ca scop educația și învățarea directă, prin experiment și creativitate, despre patrimoniul de arhitectură, memorie și identitate locală, natură, clădiri, relații între oameni și valori culturale. “Zilele Casei Enescu” (2020), “Școala de Peisaj, Artă și Sunet” (2021), “Povestea Satului Meu” (2022) și seriile de kituri “Patrimoniul la Pachet” sunt exemple de proiecte și activități care s-au desfășurat în anii precedenți la Casa Enescu și Conacul Neamțu și au implicat nu numai copiii și tinerii din zonă, ci și comunitatea locală.
Pentru anul acesta, componenta de educaţie pentru patrimoniu se numeşte „Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează” şi se desfăşoară cu activităţi lunare, kituri şi ateliere în cinci comunităţi în care Pro Patrimonio are intervenţii de restaurare.
Parteneriatul iniţiat acum cinci ani cu programele de sprijin ale UiPath Foundation a fost astfel natural, la firul ierbii, beneficiind de expertiza nevoilor locale identificate astfel încât intervenţia să poată avea efectul dorit.
Început cu 20 de copii din apropierea Casei George Enescu din Mihăileni, Botoşani în ianuarie 2020, intervenţia emblematică a UiPath Foundation – „Salt spre Viitor” – a crescut în fiecare an şi a ajuns în al 5-lea an de colaborare cu Fundaţia Pro Patrimonio să acorde sprijin educaţional către 40 de copii şi familiile lor. Un an mai târziu programul a fost replicat şi în comunităţile dezavantajate social din jurul Conacului Neamţu din Olari, Olt, monument de asemenea în grija Fundaţiei Pro Patrimonio. Aici începând cu anul 2021 prin această colaborare s-a putut acorda sprijin pentru 20 de copii ajungând acum la 30 de beneficiari. Sprijinul foarte concret este continuu, constant pe parcursul anului, anual. Prin acest program educațional, copii din familii vulnerabile social – cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani – beneficiază de un pachet integrat de sprijin, cu scopul de a reduce riscul de abandon școlar și de a-i sprijini să-și atingă potențialul maxim.
Intervenția presupune o abordare pe termen lung care are în vedere întregul ecosistem al copilului. Prin intermediul programului, copiii beneficiază de meditații săptămânale la limba și literatura română, matematică sau limba engleză pentru consolidarea cunoștințelor școlare. În completare au parte de activități educaționale diverse, bursă lunară, tablete cu acces la internet și aplicații educaționale, sprijin medical și psihologic. De asemenea, familiile primesc periodic pachete cu alimente, rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte și cărți.
Fiecare copil din program participă la “Vorbitori inspiraționali”, “Clubul de conversație” și U&I Summer Camp, doar câteva exemple de alte activități reper care lărgesc copiilor orizontul cu privire la traseul lor profesional, îi stimulează să exerseze limba engleză prin activități interactive și le asigură cadrul necesar pentru dezvoltarea mai multor aptitudini, printre care comunicare eficientă, muncă în echipă, gestionarea emoțiilor, competențe digitale și educație financiară.
Foto: Cătălin Georgescu
În concodanţă cu obiectivele şi misiunea Pro Patrimonio – în acest proiect colaborativ pentru Casa George Enescu – a fost înfiinţat în 2020 un proiect dedicat intitulat „Academia de Muzică pentru Copii”. Acesta a dat posibilitatea unui grup de copii din Botoşani din localităţile Mihăileni şi Vârful Câmpului să poate să se educe în spiritul muzicii. Programul le facilitează copiilor și tinerilor din zonă dezvoltarea competențelor muzicale, studiul unui instrument, participarea la concursuri zonale și întâlniri cu artiști consacrați, care susțin recitaluri la “Concerte pe Siret”. Scopul cursurilor săptămânale nu este neapărat performanţa, cât formarea unei culturi muzicale și dezvoltarea personală prin intermediul muzicii. O nouă generație de copii din Mihăileni se va alătura programului în luna mai, anul curent.
Pentru a veni în sprijinul tinerilor care studiază pianul, în 2022, prin colaborarea dintre Pro Patrimonio și profesoara Diana Brătan, a fost lansat manualul „Introducere în ABC-ul muzical. Ghid pentru profesori și părinți”. Publicația a introdus, clar și concis, prin ilustrații grafice, noțiuni indispensabile pentru o bază muzicală solidă. Exemplarele tipărite au fost distribuite gratuit către profesorii și tinerii interesați, iar varianta digitală este în continuare disponibilă online în Biblioteca de Resurse Utile a Fundaţiei Pro Patrimonio.
În curând se împlinesc 6 ani de la dispariţia fondatorului Fundaţiei Pro Patrimonio, Şerban Cantacuzino – arhitect, istoric și critic de arhitectură, fiul lui George Matei Cantacuzino. Un binemeritat omagiu îi este adus de către Nicolae Raţiu, președinte al Consiliului Director Pro Patrimonio.
Povestea pe care acesta a ales să o dezvăluie este o lecţie de istorie recentă care ne arată cât de puternică a fost influenţa şi suportul lui Şerban Cantacuzino în efortul naţional de deşteptare şi salvarea a Roşiei Montana de la distrugere. Poate mai important decât orice este evidenţiat rolul de catalizator pe care acesta l-a avut, crezând puternic în oameni şi alegând să investească în momente şi locuri cheie ceea ce a oferit argumente valabile pentru mişcarea societăţii civile împotriva corupţiei pornită la începutul deceniului trecut în România.
Raportul la care se face referire a fost comandat de Fundația Pro Patrimonio, la Solicitarea Ministerului Culturii, în 2010, pentru a servi ministerului de la acea vreme în demersul său declarat de a înscrie situl în Lista Patrimoniului Mondial. Ulterior, raportul a fost secretizat de minister iar Fundația Pro Patrimonio a acționat în instanță instituția pentru a solicita publicarea lui. Recomandările experţilor britanici – dr. Mike Dawson, consultant de mediu și arheologic RPS, profesorul David Mattingly de la Universitatea din Leicester și profesorul Andrew Wilson, de la Universitatea din Oxford – au stat la baza multor acţiuni ale societăţii civile. Timp de aproape zece ani Statul Român a ales să nu profite de recomandările experților și să dezvolte într-adevăr locul, spre beneficiul comunității locale. Raportul Oxford Roşia Montană îl găsiţi aici.
Mulţumim Universul.net şi Alison Mutler pentru facilitarea acestui interviu pe care îl redăm integral mai jos.
He then passionately related the David and Goliath story of Rosia Montana gold mine and a gold mining company „founded by two shady and corrupt characters who over 20 plus years bought the support of dozens of Romanian politicians, paid off every political party and poured millions annually into the media.”
Opposing this behemoth was just two non-governmental organizations and growing public opinion.
But sometimes things don’t go the way you expect in Romania. Public opinion grew into „a national awakening, a significant cleansing of corruption, and, some would say, a genuine people-led revolution,” Mr.Ratiu said. The gold mine project never went ahead.
The unsung hero of this incredible saga which dominated headlines, created tensions and bitterly divided Rosia Montana for many years was Serban Cantacuzino, a Romanian architect and member of the Cantacuzino princely family, Mr.Ratiu said at a commemoration of his life in June.
Mr. Cantacuzino died at the age of 90, a few months earlier. Now as the Romanian government faces a fine of US$2 billion from an arbitration case brought by Gabriel Resources, we remember the story and details that have never been published before.
„IT’S THE STORY OF A TRUE PATRIOT FROM A HISTORIC ARISTOCRACY WHO NEVERTHELESS WANTED NOTHING FOR HIMSELF FROM ROMANIA BUT WAS ONLY INTERESTED IN WHAT HE COULD GIVE TO ROMANIA,” HE TOLD UNIVERSUL.NET.
Mr. Ratiu is the younger son of presidential candidate, philanthropist and businessman, Ion Ratiu affectionately known as ‘Mr Papilon” as he often wore a bow tie.
To remind people about the story, Rosia Montana was a joint venture to develop Europe’s largest open-cast gold/silver mine. Strong local opposition emerged in 2000 when Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), the joint venture between Gabriel Resources (80%) and the Romanian state (20%), announced its intentions to destroy much of the historic village of Rosia Montana, resettle the local population and use large quantities of cyanide to separate the ore from the gold.
Resistance spread across the country with many associating the venture with corruption; including at the highest political level.
PRO PATRIMONO is the Romanian National Trust.
This is Mr.Ratiu’s speech.
„Serban Cantacuzino had from the early ‘90s envisaged the establishment of an organisation in Romania to protect and restore the nation’s neglected and crumbling heritage. Regularly during those ‘90s, Serban led tours of friends and interested parties to visit many of the treasures of that heritage. 1998/9 my brother Indrei returned from the United States with a similar dream. Something had to be done. Indrei and I called together a ‘steering committee’ at the London offices of the Ratiu Foundation. The steering committee included additionally Jessica Douglas Home, William Blacker, John Nandris, Serban’s sister Marie-Lyse and Inga Haag and we talked – for a long time…. Then Marie-Lyse organized a dinner – all met with Serban – showed slides of Voroneti – raised some money amongst us and friends. Serban went to Brasov, gave a lecture to a group of 25 young architects. Silvia Demeter (mother) registered Pro Patrimonio in Romania. First registered in Brasov, then later transferred to Bucharest. Serban from his wide circle of Romanian friends, acquaintances and admirers, Silvia Demeter, of Brasov. with prestigious Board members including Andrei Pippidi, Matei Likyardopol, Prof Aurelian Triscu, Hermann Fabini, Alexandra Beldiman, Serban Sturdza, Ion Caramitru, Dinu Giurescu, Lois de Menil and others. The Bucharest registered Foundation was launched with the help of Marina Sturdza in the Hall of Mirrors in the Royal Palace under the Royal Patronage of King Michael of Romania.
We had all agreed to form a Romanian National Trust initially named Pro Patrimonium – until I believe Nandris pointing out the incorrect Latin declination, whereupon Pro Patrimonio – The Romanian Heritage Foundation was formed, with Serban himself organizing the drafting of the English mission statement, statutes, inviting the first trustees Robert Chorley, Michael Thomas, Indrei and Nicolae Ratiu, Moritz Fried joining the initial Board and registering Pro Patrimonio as a UK charity (2001).
The first achievements of Pro Patrimonio were the restoration of the wall paintings at the Voronet monastery organized exclusively by Serban even before an executive team was put together. The next three projects were the acquisition and restoration of a Saxon village house at Viscri, a landscaping study and proposal for the grounds of Banffy Palace at Bonsida, and the Golescu Villa.
Further details of our ongoing projects you can learn from our leaflets downstairs to which please help yourself. With the kind permission and encouragement of Serban’s family and the Romanian Cultural Institute, in Serban’s memory and his legacy you have the opportunity to both donate to Pro Patrimonio, or become a member on the spot or even both.
Serban was not only our inspiration, leader, but also our tireless fundraiser. Those who participated will never forget the tours he led to the painted monasteries of Moldavia, or his lectures on them around the UK, or the Music and Art fairs held here at the Cultural Institute, and the major events we held at the Royal Geographic Society where Serban memorably publicly challenged the then chief executive of the Rosia Montana Goldfields Corporation to justify their intended destruction of the ancient Roman mine workings at Rosia Montana in the Apuseni mountains of Transylvania.
Serban had the charming trait of always assuming the best in people – a trait from which I’m sure we all benefited – but it could also get him into trouble. It did once with a cynical lawyer who convinced him to sell for a fraction of their real value some of the family’s forests and land assets. Fortunately he told me, I was able to intervene and what would have been yet another cruel exploitation of his family by the communists and now neo-communists had a much happier ending.
Something similar occurred during the 20 year struggle to block the RM Goldmine project, a project to dynamite and crush into a cyanide-laced dust soup the entire historic area. For those not aware, to put the story in context, RMGC was founded by two shady and corrupt characters who over 20 plus years bought the support of dozens of Romanian politicians, paid off every political party and poured millions annually into the media_ against which there were 2 rather small NGOs, Alburnus Major and Pro Patrimonio – and a growing public support.
In 2010 a certain Csilla Hegedus, President of the Transylvania Trust, and counselor to Kelemen Hunor, the then Minister of Culture, approached Serban with an appeal to fund an archaeological heritage study on the area, prepared by an eminent group of British specialists in Roman history and archaeology – its purpose being, according to Hegedus, to cause Rosia Montana to be designated a UNESCO heritage site, thereby protecting it forever, with the study to be delivered to the Archaeological Commission of the Min of Culture, for presentation at a Europa Nostra meeting in Brussels at which Serban would participate. Serban agreed and raised €10,000 from Pro Patrimonio members. When time came to pay, he and I both requested that Pro Partimonio see the content of the report. This produced near hysteria from Hegedus accusing Serban of introducing unacceptable new conditions, breach of their agreement etc. Honorable as ever Serban gave in to her demands. The Europa Nostra meeting occurred but no study was presented.
To our astonishment, two months later, in Spring 2011 we hear of an ‘Agreement’ reached between RMGC and the Romanian Ministry of Culture guaranteeing a €50 million heritage investment plus further €50m environmental guarantees all to be paid by RMGC on condition that a Discharge Certificate be issued by M of Environment thereby permitting the destruction of 90% of all the Roman mines at Rosia Montana. It was a dirty deal with dirty money going to members of the government. The Report had simply been used to increase the sum of money payable by RMGC for the deal they had already struck. The report should have rendered a discharge certificate impossible. Coincidentally, perhaps, the Transilvania Trust Banffy palace acquired a new roof….
We took the Ministry of Culture to court demanding sight of the report. The Ministry’s ase was that the Report did not exist. There being no record of it being paid for by the Ministry of Culture – therefore, the report ‘did not exist’ – -and Pro Patrimonio’s case was premature and unfounded. (this was the reason Csilla Hegedus needed Pro Patrimonioto pay for the report directly – leaving no trace). Bizarrely the Ministry of Culture however had to admit that receipts for expenses approved by Minister Kelemen Hunor himself, existed, covering the displacement of Ministry of Culture personnel to accompany 3 British experts to Rosia Montana. This Kafka-esque approval of expenses for a non-existent report was conveniently ignored by the judge.
Pro Patrimonio had also opened legal proceedings in the UK against the heritage specialists demanding to see the report that PP had undeniably paid for. Despite their confidentiality agreement with Ministry of Culture, they were on the point of releasing the report to us but informed CH of their intentions. Again a hysterical Hegedus threatened them with legal action for breach of their confidentiality agreement and Serban and myself with libel. Again: which ‘report’ – and what was to be kept confidential?
Under English law in an action both parties have to disclose to the other side all relevant files. Inevitably we would get access to the report’s content. So, suddenly in October 2013, Kelemen Hunor, no longer Minister of Culture, and probably tipped off to this imminent disclosure, released the report himself. All hell broke loose in the press and on the streets of Romania. The now published report categorically declared the unique status of the whole Rosia Montana area, a historic and archaeological ensemble of world significance, in all required respects worthy of World Heritage protected status.
The public’s revulsion at the Romanian Government’s duplicitous involvement in hiding the report and the clearly dirty hidden dealings with the Rosia Montana Gold Corporation fired a massive nationwide and international protest, blocking the project. This in turn mobilized the public against corruption in general, upending Victor Ponta’s presidential ambitions, electing President Iohannis, and ultimately, following the Colectiv fire tragedy, bringing down Ponta’s government.
I tell you this story because it was really Serban’s original course of action, with that same trait of always assuming the best in people- agreeing to fund the ‘non-existent’ report, that ultimately led to national awakening, a significant cleansing
of corruption, and, some would say, a genuine people-led revolution.
I thank the family and you for the opportunity of being able to speak about Serban and tell you this story.
And, please do not forget to assist us in Pro Patrimonio continuing battle to preserve and restore Romania’s extraordinary heritage which was so important to Serban…there are still many mountains to preserve …. and to climb.
Pro Patrimonio website address is www.propatrimonio.org
Donations toPro Patrimonio to continue its work are very much needed and would be very much welcomed.”
Ianuarie 2024
A fost finalizată suprastructura de protecție pentru Biserica de lemn din Șirineasa, judeţul Vâlcea. Cu dublu rol, protecţie şi intervenţie, aceasta este construită solid să dureze o perioadă mai îndelungată protejând astfel lucrările care se vor executa sub ea. Ea va fi folosită și ca schelă pentru lucrările ulterioare de documentare și conservare.
Am lucrat cu meşterul dulgher consacrat deja la conservarea Bisericii de lemn de la Urşi, domnul Florin Ganea. Acesta a coordonat echipa de lucrători implicată anii trecuţi în şantierul de la Olari, judeţul Olt. La fel ca în cazul bisericii alăturate din satul Urşi, continuăm parteneriatul strategic cu Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, secţia Restaurare.
Toată gratitudinea către Fondation de France și Fundația Casa Storck care au susţinut acest demers ce ne-a permis să protejăm clădirea atât pentru perioada iernii, cât şi pentru desfacerea ulterioară a acoperişului. Mulţumiri se cuvin şi companiei Eptisa România care a ales să susţină financiar efortul nostru de salvare şi Părintelui paroh Gabriel Truţă şi comunităţii locale din Şirineasa, alături de noi.
Datele existente până în prezent, coroborate cu experienţa şi cercetările de pe teren ale partenerilor noştrii, Asociaţia Biserici Înlemnite, ne permit să spunem că Biserica de lemn de la Şirineasa este un unicat din perspectiva cupolei de nuiele şi a formei în plan trilobate. Aceasta ne face să ne implicăm cu toate puterile pentru conservarea şi refacerea ei într-o formă cât mai sigură pentru utilizare şi vizitare, ca un martor al iscusinţei meşterilor din aceste locuri.
Necesarul financiar al şantierului de anul acesta este în continuare de 20.000 euro.
Ca persoană fizică sunt trei căi prin care poate fi sprjinită fundaţia: donaţii directe, redirecţionarea anuală a 3,5% din din impozitul pe venit sau devenind membru.
O companie are la îndemână instrumentele deja clasice de donare prin Contract-redirectionare-20-din-impozitul-pe-profit-FPP 20% din impozitul pe profit / venit datorat statului direcţionat trimestrial sau anual sau prin sponsorizare directa oricând Contract sponsorizare Fundatia Pro Patrimonio
În noiembrie, echipa de proiect și cu participarea Anei Chiricuță (restaurator) a realizat câteva teste pe fațada unui imobil de pe strada Mătăsari, Bucureşti, cu acordul proprietarilor. Folosind rezultatele analizei mortarului de fațadă s-a încercat reproducerea tencuielii pentru completarea zonelor lipsă. Probele de tencuială au fost analizate la două laboratorare diferite și au rezultat compoziții diferite. Astfel s-au testat atât compoziții doar pe bază de var și compoziții de amestec var cu ciment. Proporția agregatelor nu a putut fi reprodusă identic, rezultatul de la laborator indicând o proporție nefiresc de mare, pe care liantul nu are capacitatea s-o lege.
Cu sprijinul Kerakoll, s-au realizat și teste de consolidarea marginilor zonelor desprinse pentru a împiedica desprinderile ulterioare. În paralel echipa a realizat și teste de curățarea a vopselei de pe zona de soclu din similipiatră și de pe coloanele decorative de la etaj, tot din similipiatră, și de curățare a prafului de pe tencuiala de câmp cu comprese cu apă.
„Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere” Proiect în etapa a II-a realizat de Fundaţia Pro Patrimonio şi susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură şi PSC Group.
Citeşte şi:
Jurnal de proiect în luna august
Teste practice la Palatul Dauerbach din Timișoara
În perioada 6-8 noiembrie programul #Circular Catalysts realizat de către British Council a călătorit la Londra. Romanian Cultural Institute din Londra a fost de această dată gazda expoziției, a întâlnirilor, discuțiilor, prezentărilor și atelierelor din această etapă a proiectului.
Vernisajul din 6 noiembrie a adunat o comunitate extinsă de oameni interesați, expaţi dar nu numai. Aceștia au fost întâmpinați de discursurile organizatorilor și a oamenilor direct implicați în proiect: Andrew Glass (director British Council România), Aura Woodward (director ICR Londra), Marlene Herberth (Kraftmade). O ceremonie a ceaiului coordonată de Marlene Herberth – „ How to Get Through the Day ” și o sesiune mult așteptată de networking cu toți actorii acestui proiect – pentru prima oară împreună – au întregit acest eveniment.
A doua zi a facilitat și mai multe discuții libere între oamenii direct implicați în proiect – designeri, artizani, makeri, artiști – organizatori și invitați. O masă de deschisă pentru dialogul tuturor a fost organizată ocazie cu care s-au pus în discuţie diferite scenarii de continuare a proiectului. Ziua s-a încheitat cu trei prezentări deschise publicului larg, susținute de: Monica Bota Moisin – #whywecraft / Cultural Intellectual Property Rights Initiative; Crina Mareș – Presentation of #remarkableromania; Teodor Frolu and Oana Costinaș – #Patzaikin. Am fost onoraţi şi de prezenţa şi discursul domnului Liviu Jicman, Preşedinte al Institutului Cultural Român.
Ultima seară a fost dedicată unui workshop de print botanic realizat de Andreea Machidon împreună cu artista britanică Anoushka Cole. Tehnicile de imprimare textilă realizate de cel două artiste au ghidat publicul într-o călătorie fascinantă atât vizuală cât şi tactilă.
Credite foto: ICR Londra
Alte evenimente din cadrul proiectului:
Circular Catalysts- reziliență și dezvoltare durabilă locală prin design și meșteșug
Rezidenţă Circular Catalysts la Vila Golescu
Jurnal de rezidenţă Circular Catalysts
Expoziţia Pro Patrimonio din cadrul Circular Catalysts. Romanian Design Week 2023
Ateliere de Explorări şi Imprimări Botanice
Circular Catalysts la HEI Timişoara
Circular Catalysts ajunge la Londra
Expoziţie şi workshop Circular Catalysts la Londra
Decembrie 2023
În această perioadă lucrăm intens la o suprastructura de protecție pentru Biserica de lemn din Șirineasa, judeţul Vâlcea.
Cu sprijinul Fondation de France și a Fundației Casa Storck reușim să protejăm clădirea înaintea venirii iernii. Structura este necesară atât pentru a conserva întreaga clădire, cât și pentru a ne permite să realizăm la anul lucrări de reparație la acoperiș și la bolta de nuiele.
PP45/ 17.11.2023
Către: Direcția Județeană pentru Cultură Timiș
În atenția: Domnului Director Executiv Sorin Vlad Predescu
Spre știință: Institutul Național al Patrimoniului
Stimate domnule Director Executiv,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, București, vă solicită, în baza prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, declanșarea procedurii de clasare în regim de urgență pentru imobilele, terenuri cu construcții, înscrise în Cărțile Funciare 416714, 401786 și 403413 mun. Lugoj.
Argumente pentru clasare potrivit criteriilor stabilite de Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC 2260/2008 cu modificările și completările ulterioare (inclusiv cele operate prin OMC nr. 3.195/2023):
Încadrarea valorică pune clădirea în poziția de putea fi clasată în grupa B (cf. art. 12 al normelor).
Cele de mai sus sunt rezultate în urma unui studiu minimal, o analiză de specialitate întreprinsă în vederea clasarii, probabil va optimiza încadrarea și va determina care construcțiide pe parcelă sunt valoroase din punct de vedere cultural pentru a fi protejate ca monument istoric.
Propunem implicarea INP în elaborarea studiului istoric necesar procedurii de clasare în baza art. 2 lit. o) din HG nr. 593/2011 privind organizarea și funcționarea Institutului Național al Patrimoniului cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că potrivit paginii facebook Lugoj – identitate pierduta[1] au fost începute lucrări de desființare, cât și starea fizică de conservare a clădirilor ilustrată în imaginile de pe această pagină de internet, solicităm declanșarea procedurii de clasare de urgență.
În situația în care considerați că nu se impune declanșarea procedurii de clasare de urgență potrivit art. 21 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vă solicităm să declanșați procedura de clasare în baza prevederilor art. 14 alin. (1) din aceeași lege.
V-am fi îndatorați dacă pe parcursul procedurii de clasare ne-ați comunica evoluția acesteia, înștiințarea declanșării procedurii de clasare transmisă proprietarilor și autorităților locale, comunicarea de clasare sau, dacă este cazul, răspunsul motivat privind neclasarea, îndată ce acestea vor exista.
Anexăm imagini referitoare la clădirea pentru care se solicită clasarea și o prezentare istorică.
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio România, specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice nr. 382 S/20.11.2009
Imagine satelitară Google Maps
Situația imobilelor propuse spre clasare potrivit geoportalului ANCPI E-Terra
Imagine de epocă, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/
Propunere menținere clădiri valoroase din punct de vedere cultural și dezvoltare, sursa: Anuala de Arhitectură București – diploma Regenerarea fabricii Textila, stud. arh. Alexandra Stan, îndrumător: arh. dr. Bogdan Demetrescu https://www.anuala.ro/proiecte/2020/404/
Imagine de epocă, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută
Imagine actuală, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierduta
Imagine actuală, lucrări de desființare în curs de desfășurare, sursa: pagina facebook Lugoj – identitate pierdută
Fragment din File de istorie lugojeană: ITL, de la 5000 de angajați, la paragina de azi, de Cristian Ghinea, 22 iulie 2021
„Pentru că ITL este un subiect la ordinea zilei și pentru că acesta a fost un simbol al orașului, am regrupat câteva din datele oficiale pentru a ne face o idee ce a însemnat Industria Textilă Lugojeană, de-a lungul timpului.
Întreprinderea a luat ființă la data de 3 ianuarie 1907, pe terenul situat în Drumul Buziașului, funcționând ca societate care consta într-o filatură de lână și o țesătorie pentru lână și articole tip bumbac. Numele inițial a fost ”Întreprinderea Textilă din Ungaria de sub societate comandită Wiliam Auspitz și asociații”, cu sediul în Lugoj, str. Buziașului nr.31, sub conducerea lui Auspitz Wilmos – mare industriaș din Triest. Membrii externi erau Ricchetti de Terralba Odon din Triest, mare industriaș, care participa cu 500.000 kor. (coroane), Schweitzerischer Bankverein, bancă cu sediul în St. Gallen, Elveția, cu 250.000 kor., dr. Daniel Politz, ”advocat” din Triest, cu 25.000 kor., Hukauf et Buhle, întreprindere comercială cu sediul în Altona, cu 50.000 kor., Schuler Lajos, director de fabrică din Brăila, cu 25.000 kor, și, în fine, găsim și un lugojean. Este vorba despre domnul Alfred Klein, comerciant, care participa cu 25.000 kor.
Prima reorganizare are loc la 25 iunie 1908, când capitalul era deja de un milion de coroane. Tot atunci, pe terenul din partea de sud a Drumului Buziașului, s-au construit locuințe pentru mecanici și pentru portar, două magazii, un turn de apă, o clădire pentru țesătoria de bumbac dotată cu utilaje complete, o uzină pentru cazan și o torcătorie, iar vizavi s-au ridicat patru case pentru muncitori și o cantină. Din 1911, fabrica devine societate anonimă, fiind preluată de Banca Comercială Ungară din Budapesta și Schweizeischer Bankverein din Zurich, Elveția.
În 1921, capitalul ITL, trecut sub administrație românească, era de 875.000 lei. Fabrica dispunea de o filatură completă pentru lână și pieptănat și dintr-o țesătorie, situată într-un corp aparte. Secția de lână avea 38 de războaie mecanice, iar cea de bumbac, 170 de războaie mecanice, care făceau un zgomot infernal. Puterea motrică era asigurată de două cazane cu aburi și o turbină geamănă. Aprovizionarea cu apă se făcea din Timiș, prin intermediul unei stații de pompare electrice instalate pe malul râului.
Colonia ITL avea deja 12 imobile pentru locuit, o clădire cu etaj cu zece apartamente, o spălătorie și o baie muncitorească, toate canalizate. Valoarea construcțiilor corespundea la 500.000 de lei – aur. În 1923 s-a mai construit o vopsitorie și încă o casă muncitorească. În 1926 s-a construit o nouă spălătorie, iar în 1928, încă o casă pentru muncitori.
În 1923, producția fabricii a fost de 47.342 de pături, 36.342 metri de stofă, ceea ce corespundea unei valori de producție de 18 milioane lei, precum și 1.070.811 metri de diverse țesături, toate însumând 30.000.000 lei. Producția anului 1924 era cu aproape 20% mai mare ca cea din anul precedent!
În 1948, anul naționalizării, ia ființă școala Profesională Textilă din Lugoj, care va asigura forța de muncă pentru meseriile de bază – filatori, țesători și finisori. Mai târziu, în 1974, școala Profesională Textilă se transformă în Liceul Industrial Textil, cu o școală profesională și una de maiștri. Școlile au fost concepute să instruiască viitoarele cadre nu numai pentru Lugoj, ci și pentru alte întreprinderi textile din țară.
În 1948, producția fizică era de 6.026.700 mp și 7.533.300 metri liniari față de 1938 (4.459.600 mp și 5.574.500 metri liniari).
În 1952 s-a constituit o filatură cu peste 16.000 de fuse. La țesătorie s-au montat mașini de canetat, bobinat și urzit. În anii 1963-70, mașinile de țesut mecanice au fost înlocuite cu mașini automate la unitatea B și s-a trecut la montarea unei alte hale la Unitatea A, cu peste 800 de mașini de cusut automate. Iar în 1973 se construiește o filatură pentru producția de fire de tip bumbac la Unitatea B, care prelucra fibra de bumbac și amestecuri cu fibre chimice și celulozice. În 1979, ITL producea fire și țesături tip bumbac pentru lenjerie de pat, cămăși și bluze, îmbrăcăminte exterioară, țesături de inserție, rochițe, pijamale, articole tehnice și impermeabile, gradul de reînnoire a produselor fiind de 70%.
În jurul anului 1970, 57% din producție mergea la export, în 66 de state ale lumii, printre care SUA, Canada, Franța, R.F. Germania, Italia, URSS, Iugoslavia, Irak, Iordania, Mozambic etc.
Suprafața ocupată de diferite secții ale firmei era impresionantă: Hala nouă – ”țesătoria” de la Unitatea A, avea 6.385 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea A – 6.991 mp; Hala transport, albitorie, vopsitorie – 7.250 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea B avea 3.340 mp. La acestea se adăuga Clubul ITL de pe strada Anișoara Odeanu, cu o suprafață de 6.316 mp, ce includea și sala de cinema.
Din 1968, Cartierul ITL a început să se dezvolte. A apărut cantina, cu 300 de locuri, care asigura două mese pe zi. Ea avea o gospodărie anexă și o crescătorie de porci, care teoretic aproviziona cantina. Cartierul dispunea de dispensar propriu, o creșă cu 60 de locuri și grădiniță cu program mixt, pentru 100 de copii. Patru blocuri, cu 692 de locuri, s-au construit pentru nefamiliști. În anii 80, cartierul s-a îmbogățit cu alte zece blocuri noi.
Conform monografiei interne a firmei, în 1937, ITL-ul avea peste 600 de angajați. În 1938, erau 553 angajați, în 1939 – 544, 1940 – 407, 1941 – 398, 1942 – 409, 1943 – 335, în 1944 -310. În 1945, la sfârșitul războiului, s-a înregistrat un minimum de 308, apoi cifrele au fost: 1946 – 332, 1947 – 496 și 1948 – 584. Între anii 1969-75, numărul angajaților a crescut de 2,5 ori. Peste 70% din forța de muncă era asigurată de femei. La mijlocul anilor 80, erau în jur de 5.000 de angajați.
După 1990, începe declinul. În 1991, au fost 4 disponibilizări; în 1992 – 392, în 1993 – 908; în 1994 – 354; în 1995 – 133; în 1996 – 378 trecuți în șomaj, plus compensări Conform Ordonanței 13; în 1997 – 124 de disponibilizați; în 1998 – 508 au fost trimiși în șomaj, plus compensări conform Ordonanței 9/97, iar în 1999 s-au adăugat încă 405 șomeri.
Întreprinderea Textilă Lugoj, căci despre ea este vorba, intra, prin sentința civilă nr.631 – PI din 21.04.1999 în program de ”reorganizare”. În acel an, 1999, la ITL mai rămăseseră doar 91 de salariați. Totalul disponibilizaților între 1991 și 1999 a fost de 3.206 persoane. Diferența până la peste 5.000 o reprezentau cei ieșiți la pensie anticipată.”
[1] Pagina Facebook Lugoj – identitate pierduta
